278 matches
-
peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă. Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă. În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost cucerită
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
bogat oraș al Europei medievale. Comerțul în bazinul mediteranean și schimbul cultural au prosperat. Musulmanii au importat o tradiție intelectuală bogată din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Savanți evrei și musulmani au reînviat și extins predarea greacă clasică în Europa Occidentală. Culturile romanizate și cele islamice ale Peninsulei Iberice au acționat una asupra altuia în moduri foarte complexe, având ca rezultat conturarea culturii distinctive a regiunii. În afara orașelor, unde a locuit majoritatea populației, a fost păstrat sistemul de proprietate a pământului de pe vremea
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
-Retragerea aureliană trebuie înțeleasă ca părăsirea Daciei romane de către armată, funcționari și oamenii din aparatul administrativ. După cum menționează istoricul Vasile Pârvan în lucrarea Începuturile vieții romane la gurile Dunării, țăranii au rămas pe peticul lor de pământ, având alături elementele romanizate sau în curs de romanizare (exemplu - dacii liberi). -Răspândirea creștinismului la nord de Dunăre, fără ca factorul politic să intervină, este atestată de numeroase obiecte creștine descoperite, precum cele de la Biertan (fragment dintr-un donariu de bronz din secolul al IV
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
antichitate teritoriul Moldovei era locuit de daci, care mai apoi au fost cuceriți de romani. Deși teritoriul viitoarei Moldove nu a fost ocupat de romani, cu excepția regiunilor de sud, procesul de romanizare s-a realizat datorită legăturilor economice dintre dacii romanizați și dacii liberi. După retragerea romană contactul dintre noua populație romanizată cu dacii liberi s-a intensificat accelerând procesul de romanizare și fomarea poporului român. Totuși teritoriul a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
un cap de bour ("Bos taurus primigenius"), care, după dispariția timpurie a acestui animal, a fost înlocuit treptat prin capul de zimbru ("Bison bonasus"), la rândul lui dispărut prin secolul XVIII. Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate. Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania, Oltenia, Dobrogea și Bugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloniștii romani a populației locale. După ce Imperiul Roman s-a retras din
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
a populației locale. După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d.Hr., o mulțime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii, goții, slavii, avarii, bulgarii, iașii, hazarii, maghiarii, pecinegii, cumanii și tătarii. Dar populația romanizată, refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații, Codrul sau Măcinul, a revenit treptat spre șesuri, pe măsură ce invaziile se răreau, în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Astfel, s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
creștin de limbă cu precădere greacă, și prin invazia slavilor din secolele al V-lea - al VII-lea, se conturează perioadă zisă bizantino-slavă. Liturghia ortodoxă își însușește atunci limba slavona, zona fiind sub obedienta patriarhatelor de la Peć și Ohrid. Populația romanizata s-a menținut în zonele muntoase (numite de slavi "Vlasi", "Vlaši", "Vlašić", "Vlašina", "Vlahina", "Stări Vlah", "Romanija planina" ș.a.) pe durăte diferite, slavizându-se între secolele al XIV-lea și al XIX-lea în majoritatea acestor zone, dar dăinuind până
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român, în timp ce vlahii ar fi nu traci, ci slavi romanizați. Alți istorici precizează că Șerbia modernă a aparut abia în perioada 1718-1739, ca o creație a politicii austriece care caută să facă un pas în Peninsula Balcanică. Șerbia nu avea autonomie națională sau locală. Inițial Șerbia se întindea doar în
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
strige sloganurile politice ale lui Ursu cot la cot cu plebea accentuează gradul de naturalizare al decadentei: homeleșii pot să scandeze sloganuri pe o sticlă de votca, dar pentru micul intelectual, așa ceva nu se cade. Privirea exotizantă dinspre poziția asumat romanizata a realizatorilor asupra moldovenilor nu se oprește la Nistru, ci se accentuează mergând către est. Gruzinii, prima verigă a tranzacției vagonului de potcoave, sunt o șleahta de barbari naivi, temuți pentru agresivitate, dar slabi de înger și ușor de păcălit
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
mare</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">,</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> mare spaimă - casă a fost romanizata, confiscată de către regimul Antonescu. Ne-a obligat </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">că</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de [[Dunăre]] , în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană ([[vlahi]]). Influența slavă a continuat în [[Evul Mediu]], în special prin folosirea [[Limba slavonă|limbii slavone bisericești]], în scop liturgic și ca limbă de cancelarie, până în [[secolul XVIII|secolul al XVIII-lea]]. Celelalte limbi învecinate (toate slave, cu excepția limbii
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
dioceza Macedoniei. Diocezele Pannonia, Noricum, Moesia Superior și Macedonia cu o parte a Greciei au fost devenit componente ale prefecturii Illyricum. Analiza materialului arheologic sugerează că romanizarea în cazul Iliriei a fost neuniformă. Centrele urbane au fost aproape în totalitate romanizate, iar ilirii au fost subiecții unul puternic proces de aculturație. O astfel de populație supusă romanizării a ajuns și în Dacia romană, în unități militare (ala Illyricorum, coh. III Delmatarum) sau în comunități civile (Pirustae, Baridustae), dintre care sunt mai
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
a suferit de pe urma migrațiilor (goți, huni), populația fiind în mare parte slavizată. Despre iliri se vorbește ultima oară în sec. VII d.Chr. (în Miracula Sancti Demetri din Tesalonic). Unii dintre cei care s-au retras în zonele inaccesibile, muntoase, romanizați, au fost cunoscuți ca morlaci. Albanezii își revendică astăzi descendența directă din iliri(însă contrazisă de o parte din istorici). Cultura materială a ilirilor este relativ bine cunoscută și se remarcă prin înflorire și originalitate îndeosebi în Hallstatt. Provine mai
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
existente, inclusiv legile, cultura, religia și economia. "Pax Romana" oferise siguranță meșteșugarilor și negustorilor, precum și un mediu propice pentru crearea de legături îndepărtate. Dezagregarea Imperiului a însemnat înlocuirea autorității Romei cu cea a nobililor locali, unii membri ai elitei conducătoare romanizate, alții ai culturii străine. În Aquitania, Gallia Narbonensis, sudul Italiei și Sicilia, Baetica și coasta mediteraneană a peninsulei Iberice, cultura romană s-a păstrat până în secolele al șaselea sau al șaptelea. Peste tot, colapsul legăturilor economice și sociale a dus
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
de Hipona. În Antichitatea târzie, Cartagina este cucerită de poporul germanic al Vandalilor în anul 439, apoi recucerită de Romanii din răsărit (conduși de generalul Belisarius) în 533. În acest răstimp, creștinismul convinge, vrând, nevrând, pe toți Cartaginezii, de acum romanizați, precum și pe Vandali, dar se împarte între Arianiști și Ortodocși, care se înfruntă în mod violent. În anii 695-697, Cartagina creștină este asediată și distrusă de Arabii musulmani veniți din Egipt, și stabiliți deja de douăzeci de ani la Kairwan
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
trenul se face până la gară Govora și de acolo cu autobuze până la Băile Govora sau Horezu. Cătunul Țigănia din Govora Sat este locuit de țigani și se află dispus în jurul Mănăstirii Govora. De precizat că țiganii din Govora sunt complet romanizați, ei vorbind numai românește, fiind școlarizați și ducând o viață normală că oricare dintre locuitorii satului. Ei au fost iobagi ai mănăstirii stabiliți probabil în zonă, odată cu construcția acesteia ocupația de bază a țiganilor din Govora Sat a fost și
Govora, Vâlcea () [Corola-website/Science/302028_a_303357]
-
surse despre aceasta. Ceea ce pare verosimil este că ei nu sunt urmașii unor traci sau ai altui popor romanizat în Meglen. În secolul al VII-lea, mase de avari și slavi au pătruns adânc la sud de Dunăre, și populația romanizată s-a refugiat în munți. Din această cauză caracterul ei de bloc compact s-a pierdut, și românii au început să se divizeze în ramurile de mai târziu. În același timp, viața la munte i-a făcut să se întoarcă
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
a Șerbiei de astăzi; tribalii - în regiunea Plevnei; și de la tribali pe ambele maluri ale Dunării până la Marea Neagră trăiau geții, care la sud de Dunăre se mai numeau și moesi. Administrativ, era împărțită în Moesia Superior și Moesia Inferior. Populațiile romanizate (actualmente români) au rezistat presiunii de slavizare (inițiată în secolele V-VII-lea, odată cu sosirea slavilor în Peninsula Balcanică) numai în unele areale mărginașe din vecinătatea Dunării (în Timoc și în Dobrogea). O parte din străromânii aceștia au fost împinși spre sud
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Ginkgo biloba, sau (în limba chineză și limba japoneză 銀杏, pinyin romanizat ca: "yín xìng", Romaniazare Hepburn: "ichō" ori "ginnan"), este o specie de arbore dioic unic în lume, fără părinți vii. Ginkgo biloba era răspândit, în toată emisfera nordică în Jurasic, dar în prezent arealul său natural este redus la o
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
este o divinitate a ploii și fertilității și un adversar al apaosha, demonul secetei. În această luptă, Tishtrya este minunat descrisă ca un cal alb. În astronomia chineză Sirius este cunoscut ca steaua „lupului ceresc” (chineză și japoneză 天狼; chineza romanizată: Tiănláng; japoneza romanizată: Tenrō; în Dongjing (井宿). Cu mult mai îndepărtate, multe popoare din populația indigenă a Americii de Nord de asemenea îl asociază pe Sirius cu caninii; Seri și Tohono O'odham din sud-vest asociază steaua cu un câine care urmează
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
a ploii și fertilității și un adversar al apaosha, demonul secetei. În această luptă, Tishtrya este minunat descrisă ca un cal alb. În astronomia chineză Sirius este cunoscut ca steaua „lupului ceresc” (chineză și japoneză 天狼; chineza romanizată: Tiănláng; japoneza romanizată: Tenrō; în Dongjing (井宿). Cu mult mai îndepărtate, multe popoare din populația indigenă a Americii de Nord de asemenea îl asociază pe Sirius cu caninii; Seri și Tohono O'odham din sud-vest asociază steaua cu un câine care urmează o oaie de
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
cum ar fi "saké, Pokémon," și "Kobo Abé," "anime" este câteodată rostit "animé" ca în franceză cu accent grav pe ultimul "e", pentru a releva cititorului că acea literă se pronunță. Totuși, accentul nu apare în nici o utilizare a japonezei romanizate. În Japonia, termenul nu specifică originea națională a animației; totuși, este folosit ca o familie de cuvinte pentru toate formele de animație din întreaga lume. În engleză, sursele din dicționare definesc "anime" ca „stil de animație japoneză a unei imagini
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
dar sumară. A avut o mare circulație în Evul Mediu. Ammianus Marcellinus (325/330-după 391), ca ofițer și istoric roman, a fost ultimul istoric important păgân. Ca istoric sobru, îl imită pe Tacitus, recurgând la analiză psihologică. Era un sirian romanizat, ofițer în armata romană din Mesopotamia. Din 31 de cărți s-au pierdut primele 13, iar celelalte 18 s-au păstrat complet (cărți ce acoperă perioada 353-378). Lucrările sale sunt bine informate, imparțiale, dar scrie foarte puțin despre creștini, el
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ecleziastică", "Istoria goților" și "Cronica" - operă scrisă în 519, care încearcă să reprezinte o istorie universală ce pune accent pe uniunea dintre goți și romani, favorabilă goților. Iordanes , care a fost istoric și prelat din secolul VI, fiind un got romanizat, a scris lucrarea "De Origine cetibusque Getorum" („Originea și faptele geților”). Opera a fost scrisă către 551, în timpul lui Justinian. Rezumă o lucrare a lui Cassiodorus. Îi confundă pe goți cu geții, pe care îi consideră strămoșii goților, poporul său
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
din Baetica au fost descoperite peste tot în Imperiul Roman de Apus. Pentru a păstra aprovizionarea maritimă a legiunilor ormane, Imperiul trebuia să aibă sub control coastele Lusitaniei și ale coastei atlantice din nordul Hispaniei. Baetica era bogată și puternic romanizată, fapte răsplătite de împăratul Vespasian la acordarea "Ius latii" care extindea drepturile referitoare la cetățenia romană ("latinitas") locuitorilor Hispaniei, o onoare care i-a asigurat loialitatea elitei și clasei de mijloc a provinciei. Împărații romani Traian, (primul de origine provincială
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]