758 matches
-
ritual social. Înseamnă „a lua o pauză”, de cele mai multe ori o pauză de cafea, dar poate fi și una de ceai sau de sucuri naturale. Condiția este ca, pe lângă băutură, să mai adaugi și o prăjiturică, un sandvich, ceva de ronțăit, et voila: you have a FIKA! Cuvântul „fika” poate fi folosit atât ca verb, cât și ca substantiv. Cu alte cuvinte, poți spune „let's fika in five minutes” și să nu fii acuzat că nu stăpânești bine engleza. Fika
o cafenea numai bună pentru o pauză [Corola-blog/BlogPost/96780_a_98072]
-
ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugubre de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbânduse curând în răcnete. prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbă ticiunilor din pădurile învecinate. Nu
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
informații despre cineva înainte să deschidă gură. Sherlock Holmes style. Unde și când se desfasoara: Miercuri, 17 martie 2010, orele 14:00 - 16:00, IAȘI, Memories Cafe. Taxa de participare 60 Ron / persoană. Dăm noi cafea, suc sau chestii de ronțăit. Vreau să particip! Pentru că va fi un număr limitat de participanți, singura modalitate prin care poți să-ți rezervi locul este să te înscrii folosind acest formular. După ce completezi formularul organizatorii te vor contacta cu mai multe detalii. Vezi cele
Workshop Interactiv: Limbajul Trupului, 17 martie [Corola-blog/BlogPost/94794_a_96086]
-
multe sau pot să tacă, frumoase și obosite. Naratoarea vorbește în jurnal despre jurnal, devenind pe alocuri livrescă: Fiecare are un spațiu „cetate de scăpare”, potrivit cu sine, în care se simte ocrotit. Am impresia că și eu mă reped să ronțăi tot ce-mi oferă vacanța asta, îmi fac „rezerve”, le adun în Jurnal...; Caietul este el însuși un fel de receptacol - ca o scoică în care se aude vuietul mării. Romanul-jurnal Serbările mării este o casă cu pereți transparenți cu
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
măcinând albastrul într-un pospai cernut asupra pământului ca o lumină. Și apoi soarele se făcu aidoma unei urechi, pentru că Ștefan păstra în minte urechile Luciiei, cele mai mici urechi din câte văzuse și un pic roșii, numai bune de ronțăit și i-ar fi plăcut să le ronțăie ca pe un șorici și estimp firele răzlețe ale părului ei adunat într-o coadă și strâns ca un colac împletit gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ca o lumină. Și apoi soarele se făcu aidoma unei urechi, pentru că Ștefan păstra în minte urechile Luciiei, cele mai mici urechi din câte văzuse și un pic roșii, numai bune de ronțăit și i-ar fi plăcut să le ronțăie ca pe un șorici și estimp firele răzlețe ale părului ei adunat într-o coadă și strâns ca un colac împletit gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
de aleșii partidului preferat. Le-a cerut cineva vreo evidență a acestor rezultate? Într-un local din centrul Bucureștiului intru să mănânc ceva rapid, între un curs și un seminar (am o „fereastră”). În timp ce aștept, aud constant un zgomot de ronțăit, ca și cum un rozător lucra fără pauză. M-am uitat mai mult pe jos, recunosc, după care, pe urma zgomotului, văd la bar, un tânăr, cineva din personalul localului, casierul cred, cu capul ușor plecat care își ducea alternativ ambele mâini
România din fundul curții () [Corola-blog/BlogPost/338208_a_339537]
-
unde oasele devin semafoare pentru îngeri unde semnele vorbesc o altă limbă pe care n-o înțelege nimeni se-aude în surdină rumoarea lumii un fel de zgomot care ne dă dureri de cap cineva strigă de la tribună rumegând cuvintele ronțăindu-le printre dinți inaugurând delirul vom face drumuri de argint și autostrăzi suspendate luni, 9 mai 2016 Referință Bibliografică: semafoare pentru îngeri / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor
SEMAFOARE PENTRU ÎNGERI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384939_a_386268]
-
irosea prea repede. În fine, îl avea pe Gabi salvator! Oricum, de când beau, dar nu beau, mergeau la Ceainărie. Se drogau acolo, șuguiau ei. Luau câte două căni cu ceai din floarea pasiunii, alias Passiflora incarnata, care, vorbite, erau grozave! Ronțăiau ba o alună, ba o confiată și trecea vremea făcând causerie. Efectul se-amplifica de-aveau norocul s-admire în peisaj vreun chip meritoriu. După ce-l analizau, făceau compuneri focusate pe subiect. Nu era competiție, căci amândoi aveau putere imaginativă
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
cină între frați de cruce, printre brazi. Din falanga lunii mai cerșesc lumină pentru vindecarea unor ieri și-un azi. Îmi hrănesc speranța cu amfibii. Piatra se transformă în oțel. Îmi răstoarnă marea amfiteatre-n tibii. Știuci de alabastru-mi ronțăie-un cercel. Mă trezesc iar snoabă, visu-l las în somn. Văd silabe stranii, adumbrindu-mi pasul. Mă topesc ca ceara, mult stimare domn și măsor distanța dintre noi cu ceasul. Eu nu pot întoarce circumstanțe. Ne-am pierdut definitiv de
VERDICT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382474_a_383803]
-
ascultat o arie de val ce-a răsunat habotnic într-o seară scurgându-mi indecența în aval. În sânul tău ce legăna catarge, Am adormit lihnit într-un hamac. Și m-am hrănit cu lapte și cu alge și-am ronțăit din sâmburii-ți de mac. Petale de cireș din gura-ți coaptă, Am adunat umplând corăbii, mii. Ca un pirat eu am ucis în șoaptă, Rechinii-ndrăgostiți în travesti, Ce te priveau cu pofte-alunecoase și îți sorbeau nesațul spongios după
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
care străbătea noaptea, în viteză, pădurea. .................................................................................................................... Dino nu știu ce se întâmplă cu el, câteva zile. Când deveni conștient, lângă căpșorul său micuț văzu câteva mere pădurețe, căzute din copacul sub care se afla. Se întinse spre ele și începu să le ronțăie. “Ce bune sunt !„ își spuse puiul și adormi apoi fericit. Câteva săptămâni, fructele din pom i-au fost hrană îndestulătoare. Începu curând să se deplaseze și să caute și alte ierburi, fructe, vietăți de mâncare. Toamna darnică, cu brațele deschise
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
acest loc”, gândi Dino și se repezi în material. Dar acesta nu cedă. Puiul încercă din nou. Deși cu defecțiuni, lemnul își păstrase duritatea. „Trebuie să mă folosesc de dinții mei ascuțiți”, concluzionă Dino. Și puiul de șopârlă începu să ronțăie cu curaj fibrele lemnoase putrezite. Curând razele soarelui îl luminară puțin. Dino a înțeles. Reușise să ajungă afară. „Sunt un învingător”, își spuse el, pornind la plimbare. Pe traseul urmat descoperea treptat frunze proaspăt apărute, de un verde deschis intens
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
se obișnuise cu traiul prin aceste locuri și își vedea de treabă, ca un om cuminte ce era. De aceea îl iubea patronul, și avea multă încredere în el. Cufundați în evantaiele cărților de joc, savurau câte un păhărel și ronțăiau covrigi dintr-un șirag agățat într-un cui deasupra mesei. Lui nea Ghiță îi plăcea să înmoaie covrigul crocant în paharul cu vin, ca să-l poată molfăi cu cei câțiva dinți care-i mai rămăseseră. Râdea de el Arapu : -Ce
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
să-l întreb dacă a prins trenul. Că nu l-a prins, că a fost aglomerat, că n-a mai găsit bilet. Înghit gogoașa. Că iau trenul următor, stai liniștită. Încerc să stau liniștită, dar șoriceii îndoielii începeau să-mi ronțăie din liniște. Peste câteva ore îl întreb ce face. Sunt pe drum spre gară. Într-un sfert de oră sunt în tren. Neliniștea mă îndeamnă să mai telefonez după treizeci de minute. Trecuse de opt și nu înțelegeam ce tren
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017. Zbierea a plecat hotărât de la serviciu, era ca un taur în arenă, cu ochii injectați, privirea neliniștită , mâinile interminabile se bălăbăneau tot timpul pe lângă corp, maxilarul inferior se mișca ritmic de parcă tot timpul ronțăia ceva . Era decis să se întâlnească cu Corcoduș pentru a lămuri problema adopție, ajunsese la capătul puterii, nu o mai putea amâna. A intrat în salon s-a apropiat de pat și l-a salutat pe Florea . -Bună ziua! Cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
băiatului așa cum ați cerut. Citește mai mult Zbierea a plecat hotărât de la serviciu, era ca un taur în arenă, cu ochii injectați, privirea neliniștită , mâinile interminabile se bălăbăneau tot timpul pe lângă corp, maxilarul inferior se mișca ritmic de parcă tot timpul ronțăia ceva . Era decis să se întâlnească cu Corcoduș pentru a lămuri problema adopție, ajunsese la capătul puterii, nu o mai putea amâna. A intrat în salon s-a apropiat de pat și l-a salutat pe Florea .-Bună ziua! Cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
constituiau realitatea în timpul copilăriei și a primei tinereți a lui Mihai Vișoiu. Curgerea povestirii este firească, de parcă ne-ar fi descrisă de un puști oarecare, unul dintre cei mulți ai mahalalei, cocoțat pe gardul de lemn al bisericii Sfânta Treime, ronțăind un cotor uscat de măr în așteptarea pomenii. Cu siguranță că orice cititor cu înțelegere profundă vede că din imaginea simplă a unui copil răzbate lupta pentru viață, bine ascunsă printre cuvinte și metaforă. Vor descoperi, de asemenea, subtilitatea literaturii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
decât atunci când se întorcea de la cursuri, și atunci se izola în camera ei pentru a-și face lecțiile pentru a doua zi. Foarte rar venea să își pună câte un pahar de apă minerală sau să caute câte cea de ronțăit prin sufragerie. Mira petrecea mult timp în lumea ei virtuală sau ascultând muzică. Arareori, fata ei îi povestea câte ceva de la școală, sau o ruga să asculte o melodie de pe internet pe care o descoperise și pe care își dorea să
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
fugit găinile: au apucat-o la vale în pantă și nu s-au mai putut opri. în primăvară, când au fost ploile, s-a surpat o bucată de teren și mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte-un măr, dar dacă vreau să mă spăl e jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atenți să nu se păteze și să nu-și stropească vecinii. Acoperind sunetul pufos pe care-l făceau furculițele prin lobodă, de-afară se auzea cântecul trist al unui gondolier. Când eram mic - sparse tăcerea căpitanul Tresoro, pescuind și-apoi ronțăind o tulpină mai groasă - eram un copil foarte retras. Nu mă interesau poveștile sau întâmplările celorlalți, ci numai ceea ce se petrecea cu mine, în mine. Țin minte că mă ascundeam de ai mei, care erau conți, în pod, și ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unor responsabili de unități comerciale. Culmea, la CAP - dacă n-aș căuta În versurile care-mi cad sub ochi neapărat semnificatul - parcă l-aș vedea mai degrabă pe cititorul Împătimit al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de altul, nici În tramvai nu am stat vreodată alături, nici la casa de bilete, nici În drogheria În care vînzătoarea tînără te-a preferat Întotdeauna pe tine. Vocea călugăriței rîde la telefon, Îi văd dinții mici de nutrie cum ronțăie noaptea scuipînd toate stelele În farfuria mea. Orfeu În infern, spui, și degetele nu te mai ascultă, nici picioarele cu care ai vrea să fugi său să strivești toate aceste forme luminoase, nu poți rosti nimic esențial. Toate chipurile Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]