764 matches
-
reziduurile organice mestecate. Și, fir-ar mama ei să fie, sunt frumoasă. Vocea acorporală de fond spune cum Fabrica de Snack Num Num ia produse secundare de carne, orice aveți - limbile sau inimile sau buzele sau organele voastre genitale -, le ronțăie, le asezonează și le scuipă sub forma unei pici sau a unui romb sau a unei trefle pe orice biscuit alegeți, gata să le mâncați. Aici, în pat, plâng. Bubba-Joan Mandibulă Împușcată. La distanță de atâtea mii de kilometri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte, tatăl lui Brandy îi zicea mereu, grăbește-te. Îmbracă-te. Trezește-o pe soră-ta. Pe mine. Luați-vă hainele pe voi și urcați pe bancheta camionetei, zicea el. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
locului o clipă. Râdea și spunea glume deșucheate. Pe când episcopul vorbea, salutând copiii veniți din toate școlile catolice ale Romei, el cânta Federico Barbarosa/ se caca-ntr-o groapă/ și cum nu avea hârtie/ se șterse cu degetul cel mare, ronțăia caramele, le arunca În aer și le prindea din zbor cu limba, și se amuza văzând că ea suferă din cauza lipsei lui de maniere. La un moment dat Îi spusese: Pui pariu că mă urc pe statuia lui Sf. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de neașteptat, Încât nu știu ce să răspundă. a douăsprezecea oră În parcarea sălii de dans era un autocar de șaizeci de locuri, cadavrul unei motorete și mașinile de escortă. Tabla se Încingea sub ochiul malefic al soarelui. Așezat la bord, șoferul ronțăia un sandviș cu salam. Nici un afiș, nici o pancartă nu lăsa să se Întrevadă că acela era autocarul suporterilor lui Elio Fioravanti: un grup haotic de șomeri care, de când avocatul Își Începuse etapa „din ușă În ușă“ a campaniei electorale, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie colecția lui Antonio. Tata ținea mult ca el să le cunoască. I le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne a Înghețat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fiind un ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a socotit În mintea sa luminată că era mai Înțelept să-și aducă apropiații lângă uriașul morman de carne congelată decât să procedeze invers. Și a trecut la fapte. Prinzându-i primăvara tot ronțăind la coaste de mamut, Începură să le placă locurile. Drept urmare, s-au pus și mai abitir pe odrăslit și n-au mai părăsit acele teritorii despre care nici prin cap nu le trecea că se vor numi, Împreună cu altele, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nae Cuțitaru un preș de lumină către cer, atunci când Atotputernicul avea poftă să stea de vorbă cu paznicul cimitirului, dar nu-i era pe plac, ca de obicei, să coboare În podul casei acoperite cu trestie a lui Nae să ronțăie nuci și să pună, bătrânește, lumea la cale. De acel nuc - copac blestemat ori binecuvântat care avea să se prăbușească din senin câțiva ani mai târziu, luând cu sine În cădere și acoperișul de trestie - Ion se atârnase de dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veritabil trebuie să fie Așa ceva încă nu există Înțeapă și împroașcă înapoi Strigătul păsării de o mie de ani Înghețat ca un cuțit Stomac întunecat MORTII SE ÎMPART, SE ÎMPUTREZESC PIANISTA (îl oprește): Cele mai multe oase scârție Oasele ne povestesc Oasele ronțăie oase, cranț, cranț Domnilor și Doamnelor și domnii mei Aceasta e presiunea mortală Înalta presiune mortală de folosință generală COMPOZITORUL (furios pe cei strânși în jurul mesei): Pe de altă parte ce vreți voi Din punctul culminant scâncește încăpățânarea ca o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mea, o odaie ca oricare?... Tot sanatoriul putrezea acolo alungit, cu totul descompus, cu coastele afară, foșnind de gândaci și de viermi care îi rodeau stârvul. Și nu numai gândacii îl rodeau, erau și șoarecii care îl invadaseră și care ronțăiau și ei cu bucurie din hoit, din sanatoriul putred, plin de purulențe și de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor 325. Granița realității este transgresată spre vis, barierele se șterg, realul interferează cu oniricul. Tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înainte îl făceau să semene cu un șoarece. Impresia aceasta fu atât de puternică din primul moment, încât îmi păru foarte natural, când începu să vorbească, să-l aud prelungind îndelung și sonor fiecare ,,r", ca și cum în timpul vorbirii ar fi ronțăit ceva ascuns. Chinina pe care mi-o dăduse îmi întări și ea convingerea că medicul avea ceva șoricesc în el382. Analizând opera lui E. A. Poe, Alexandru Mica observa, în studiul său Fantasticul introspectiv și fantasticul voalat ca sursă de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lunecarea în paradox și derizoriu: în patul Ospitalierului "nu au dormit decât struguri și boi diafani"; leneșilor melci, el le adresează o invitație ciudată: "Veniți, / Putreziți în fotolii, umblați pe oglinzi, intrați-mi în gură"; toamna, iepuri de angora îi "ronțăie cărțile-n tufele adânci de mărar". Realul, sursă de noutăți, e totodată obiect de de-construcție și irealism. Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o ceșcuță de ceai chinezească", spre "un blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tocmai bine. Grăbi cît putu spre Păltiniș, pe urmă spre Dîrmoxa, pe urmă spre Broșteni. Numai cînd vedea căluții sfîrșiți, se îndupleca să facă pentru dînșii popas. Acum începeau să ardă ochii ei și să se stingă ai flăcăului. Caii ronțăiau cu mulțămire orzul, vîrîndu-și adînc boturile în trăistile aninate pe după urechi; se scuturau, pufneau, așteptau apa, ca să prindă în ei puterea pămîntului. Flăcăul începea să doarmă mai puțin și să se tragă la față. - Așa îți șade mai bine, îl
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lungul și laboriosul drum pe care omul a trebuit să îl parcurgă pentru a inventa scrierea. De-a lungul perioadelor de mare penurie ce au durat preț de câteva secole, dibuind zăcăminte monstruoase de hârtii pe sub ruinele bibliotecilor de altădată, ronțăind tot ce le pica în gheare, șobolanii din orașe au devorat grămezi de romane, biografii, eseuri, enciclopedii și dicționare ale Fondului uman. Astfel, făcând din necesitate o virtute și înghițind toate aceste cunoștințe, apoi transformând o parte din ele, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sunt moderni”. Pentru el, „modern a fost Peguy, care se ruga în autobuze, un erou și un entuziast; s-a dus să moară cu trupul pentru cetățile trupești într-un război lumesc pe carel socotea drept”. Modernitatea nepăsătoare pusă pe ronțăit nu-i trezește admirație nicicând. Ronțăiala, campingul, tocarea clipei nu-i inspiră vreo scamă de respect. Caută cultura, este împătimit de cunoaștere. Oamenii pe care-i întâlnește și care-i devin prieteni intră într-o fericită chimie a schimbului cultural
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt vindecați ca prin minune (Antena 1, 1.V.2008) Eu am fost primul în linia de front și pe urmă veneau restul trupei (OTV, 14.V.2008) Tot ce înseamnă parte de critică în Londra, în Marea Britanie îl vor ronțăi zdravăn (TVR 1, 19.VI.2009). În limba vorbită, substantivul colectiv la singular se poate construi cu un verb reciproc, ca urmare a pluralității sale semantice: (32) Totul a pornit de la zvonuri apărute în presă, legate de o presupusă aventură
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trup. Un cioban spuse că fata are soarele-n piept, luna-n spate și doi luceferi În cei doi umeri. Un boier răspunse că așa ar fi zis și el. Împăratul Îi pune pe amândoi Într-o cameră; ciobanul ce ronțăie flori cele, Îi răspunde celuilalt că-și ronțăie nasul, așa că boierul, făcând la fel, se prezintă desfigurat În fața Împăratului și iese din competiție. În basmul Prințesa și porcarul, o fată de Împărat vrea să se mărite doar cu acela care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
-n piept, luna-n spate și doi luceferi În cei doi umeri. Un boier răspunse că așa ar fi zis și el. Împăratul Îi pune pe amândoi Într-o cameră; ciobanul ce ronțăie flori cele, Îi răspunde celuilalt că-și ronțăie nasul, așa că boierul, făcând la fel, se prezintă desfigurat În fața Împăratului și iese din competiție. În basmul Prințesa și porcarul, o fată de Împărat vrea să se mărite doar cu acela care e În stare să se ascundă de trei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
că „în burtă la miazănoaptele/ pâlpâie o creangă de sud”. Piesa titulară a volumului Suav anapoda (1969) e un scenariu de o absurditate delicioasă. În fiecare noapte - relatează autorul - în odaia lui intră un vânător, însoțit de un cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de patefon”. Se pune la fript un mistreț care, atunci când crede că s-a prăjit destul, se oferă spre ospătare: „Apare în prag, dar nu ne place, nu-i fript de ajuns,/ el bombăne și sare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac...”; „Sufletul meu blând ca boul / Care-ți rumegă furoul / Sufletul meu zvelt ca renul / Care-ți ia-n coarne sutienul, / Sufletu-mi crud ca coioții / Care-ți ronțăie chiloții” ; „Azi e joi, mâine e vineri, / Lasă-mă, fără rețineri, / Să-ți scot izmenuțele, / Sărutu-ți mânuțele, / Ca să-ți văd iar soarele, / Sărutu-ți picioarele / Cu razele-n cârlionți / Și-apoi să mă-mpușc c-un glonț : / Piuuuuuuuu......./ Pe lume să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
locuia Danuta, aghiotanta mea, cu care mă plimbam până pe la zece seara pe malul Someșului, iar la miezul nopții ieșeam la fereastră, unde prelungeam discuțiile pufăind câte o țigară improvizată aiurea din paie - mă mai duceam la ea și ca să ronțăi castraveciori pipărați, făcuți după o rețetă specială; la etajul nouă locuia Henrieta, care avea o păpușă uriașă, de un metru înălțime, păpușă care mergea de una singură și vorbea, drept care adăstam în apartamentul Henrietei ca să vedem tot felul de ciudățenii
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
misionară, nu munte pe gratis, de unde traseul om, Deda staționare în normalitatea să scoți din tine rădăcina pătrată, cf. Lem, Stanisław, Ciberiada, garnitura pereche Timișoara Galați, hidroelectric vuietul locomotivei, însemnul altor izvoare, pasul ceferiștilor pe peron și rutina țiganului cerșetor, ronțăie pomana, ridică-te din soare, bătaia fetelor de soare, patru bălane, afinitățile fizionomice și de comportament, mere de regiune superioare, vinuri! trenul rapid "Avram Iancu" Tîrgu Mureș București, fereastra profilului feminin martirizat orășenește, mare oraș mare stil stîlcirea, sucește privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pi di rost cum vini mașina, studenți, elevi jucînd șeptic pe mîna navetiștilor învățați cu asta e o metaforă renț rentz, cum mănîncă dă și la vecin, departe, peste culoar, ieșirea din Iași, depoul, întoarce ultimul fund de tramvai "Tatra", ronțăi la semințe, ciudat program de supraviețuire Vonnegut Galapagos, fețele încep să vorbească, prima piedică motivația, ce, vrei să ți le-arăt? să le dai pe față, iese exact șie n-am eu! ari șaptari la greu! ari ăsta toți șaptarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am cunoscut-o. Dar Rosina e cea mai rasată, cea mai fascinant și adorabil de artificială. Farmecul ei este de o natură factice, friabilă și, prin aceasta, extrem de feminină, care-mi stârnea pofta să o sfărâm, ba chiar să o ronțăi. Are un ușor strabism care conferă privirii ei o intensitate de stranie concentrare. Ochii îi scapără, de parcă într-adevăr ar țâșni scântei din ei. Emite electricitate. Și, din toate femeile pe care le-am cunoscut, alerga cel mai repede pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]