17,708 matches
-
partidului, un motiv de satisfacție: puțină ambiguitate nu strică dacă vrei să atragi atenția. Lucrurile, mai apoi, s-au limpezit și oamenii au înțeles că, sub ambalajul glumei, se află un miez extrem de serios. Protejați de scutul umorului, am putut rosti multe judecăți incomode: "En faveur du badinage, faites grâce ŕ la raison". G. R.: De ce totuși a dispărut P. L. S. de pe scena politică a țării? Șt. C.: Motivul conjunctural a fost introducerea, în 1992, a pragului de 3%, pe
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Troya ar fi fost cunoscută în România, multe cărți sau lucrări de referință, tratate de istorie, dicționare, istoria propriu-zisă și istoria arhitecturii ar fi arătat ALTFEL și multe confuzii privind originea reală a goților s-ar fi risipit, iar adevărul rostit de istoricul italian în urmă cu peste 160 de ani: Nici un popor afară de acesta - căruia grecii i-au dat apelativul barbar - nu a avut o istorie mai antică și mai certă decât cea a geților sau goților” ar fi avut
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
fost indiferent nici față de politică și politicienii contemporani, pe care i-a observat cu mare atenție. ”Istoria , cu tot cu actori, pare că se repetă și în zilele noastre”, a remarcat, pe bună dreptate, doamna dr. Corina Popescu. Jurnalistul Miron Manega a rostit de data aceasta un poem propriu, De la Eminescu cetire. A urmat domnul conf. univ. dr. Corneliu Zeana care a dezvoltat subiectul Eminescu, simbol al unității naționale. Prin întreaga sa operă Mihai Eminescu a stăruit asupra elementelor esențiale și definitorii ale
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
la ora 20.30 (oră Romei) celebrarea Vigiliei Pascale în Bazilica Sf. Petru. În duminică Paștelui, în fața a mii de credincioși, Suveranul Pontif va celebra Mesa de Înviere, în piața Sân Pietro de la Vatican. De la balconul bazilicii, Suveranul Pontif va rosti, în zeci de limbi, tradiționalul mesaj de Paste și binecuvântarea „Urbi et orbi” (către Cetate și lume). Aproximativ un milion de catolici din România și peste două miliarde de credincioși catolici din întreaga lume sărbătoresc, duminică, Învierea. Tradiții și obiceiuri
Credincioşii catolici, reformaţi şi evanghelici sărbătoresc, duminică, Învierea Domnului [Corola-blog/BlogPost/94334_a_95626]
-
alb... Rinocerul asiatic... deget de 16,62 cm... aleargă cu o viteză de 45,63 km/ oră, adică 12,4 m/secundă...“ Actul III. Scenă e dominată de fereastră imensă, de pe fundal, si de vocea tunătoare cu care Ilie Gheorghe rostește (în numele Autorului) strigătele solitarului Berenger: ,,Nu!... Coarnele, fiți atenți la coarne!... Nu !... Voința, să am voința!... Nu. Nu-i la fel!“ Apare în scenă (acasă la Berenger) Dudard, în al carui rol Valer Dellakeza găsește mijloacele de finețe redutabila pentru
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
rinocerii cântă. Nu cântă, rag - îi replică Berenger. Dar Daisy nu poate ieși din psihoza ei - Ești nebun, cântă... Dansează în felul lor. Sunt frumoși. Sunt niște zei“. Artistul vizual Robert Wilson nu diminuează mesajul extrem de puternic pe care il rostește Berenger în finalul piesei, destinul salvator pe care și-l asumă, împotriva tuturor năruirilor din jurul său: “Am să mă apar împotriva tuturor, am să mă apar! Pușcă, unde mi-e pușcă? Am să mă apar împotriva lumii întregi, mă voi
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
la apogeul carierei sale artistice - atinge, ca vitalitate, forța lăuntrica, rectitudine dusă până la vehemență neiertătoare, piscul vibrațiilor din finalul unui celebru român al lui Balzac, în care protagonistul, privind de pe un promontoriu Parisul, isi încrucișează brațele (semn al autoapărării) și rostește sec, amenințător: “Între noi doi, acum!” - aruncând simbolic mânușa Orașului Luminilor. În secvențele finale ale reprezentației de la Craiova, Valentin Mihali - a cărui mobilitate lăuntrica este atat de vastă și dinamica încât frizează absolutul că exprimare prin toate mijloacele de transfigurare
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
sunt sparți de-un fulger atunci când cineva se gândește la tine poate că așa simți din când în când crăpăturile banchizei vestindu-ți iminenta mea apropiere cum pe zid zigzaguri fine apar încă înainte de cutremur înainte ca vocea adâncului să rostească primul ei cuvânt preambul al înțelegerii care va veni și-al disparițiilor care vor urma pe creste de munți vertiginoase umbre vor aminti ce îi desparte pe cei vii de cei morți izvoarele sunt jurăminte strâmbe pentru cei legați de
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
Ioana Ieronim dar tu cine ești, Tezeu, care ți-e numele altul decât cel pe care-l rostesc și în somn, unde nu e amintirea lumilor pe care le-ai făcut ori le vei mai întemeia ce-i ascuns sub numele pe care-l șoptesc cu o foame mult mai bătrână ca noi cu o sete prea nouă
Tu cine ești? by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3938_a_5263]
-
și adevăr etern într-a Lui minte, eliberați de gînduri și stihii; reali de-n noi totala-i emergență, înviați veșnic, ne-om aduce-aminte, ca de un basm străvechi, de galaxii. IV Tu, ce-n afară de-orice e natură rostești realitatea,-n nedistanță, netimp, neglas, ne-aflare,-eternă stanță, text nouă-nuntru, lumilor textură, materie din energie pură, fotoni vibrînd și devenind substanță! Fotoni din „Fie!”, deci din Verb, mutanță a dragostei în altă nemăsură! Fă-mă, De Negrăitule, rostire, cuvînt
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
unor bărbați? Capcane-ale poeților cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
soarelui și pe Eurydike sabia trează despărțitoare Cel ce-a vorbit nu eu spun aceste cuvinte poate le-ai spus chiar tu s-au rotit în gura ta închisă și au călătorit ca unde luminoase ori poate altcineva le-a rostit, acela care a pus chemarea sălbăticiei în noi cineva care vorbește în locul nostru pe limba noastră pe care credem a o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
gura ta închisă și au călătorit ca unde luminoase ori poate altcineva le-a rostit, acela care a pus chemarea sălbăticiei în noi cineva care vorbește în locul nostru pe limba noastră pe care credem a o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
ca pe Rață? Florintele scoase un țipăt mic, iar peruchierul continua să vorbească, înclinându-se din când în când, ca un servitor supus: Se înțelețe, se înțelețe", spuse el, ca și cum ar fi răspuns unei cereri pe care Nane n-o rostise, "n-o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din spițeria de alături se auzeau niște văicăreli, iar de prin odăile hanului pătrundeau voci de lăutari. Negustorul tăcea acum, așteptând ca și el să vorbească și brusc realiză că nici măcar
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Gheorghe Grigurcu Simple vorbe Simple vorbe să rostești simple vorbe cu care s-acoperi vederea pleoape vorbite și să rămîi așa-n puterea lor întunecată vorbe care au teribila putere-a imaginii dispărute. Își cîuta ceva de lucru Își căuta ceva de lucru clipele care indică volumul și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri, către gura lagunii, neobosită, țesându-se-n carne, pe necuprins călcând fără frică. 1. Ce noroc să-ți măsori fericirea în cuvinte străine. Să înveți vicleșugul de-a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un sipet adus de departe scrijelit fără știre de un scris de copil. 2
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
eu cu ce se hrănesc toți. Tanti marioara Tanti marioara a spus visătoare: "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de perle, fumul aromat de la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
verde, sub nuc, la umbră, degustând dulceață de vișine și bând apă proaspătă scoasă din fântâna de alături; sau acasă la noi, la calafat, în sufrageria modestă; sau la craiova, venită în vizită, ca și mama, la tanti marioara...), ea rostește totdeauna aceeași frază (i se adresează de fiecare dată mamei): "Angelo, dacă aș putea eu să dau timpu-napoi!..." Are un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
urmă în italia și-n spania, de colo, de colo. Acolo a fost chiar raiul. Vinetu dinamo a ajuns barosan. El se fudulea cu numele său (al dracu taică-său, ce nume ca lumea-i găsise!) și toți i-l rosteau cu subliniat respect, fiindcă toți se uitau la el ca la tartorele lor. Ce mai, el nu mișca niciun deget, dar îi punea pe alții la treabă: muierile proaste și puradeii ciordeau de pe unde se nimerea tot ce prindeau. Parfumeturi
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n șoaptă de gândul obsedant de-amiază
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
ochii ca marea ce nu mai ajunge la mine Imn Margine tu lumină de zi și de noapte când nu mai pot îndura frăgezimea ta se destramă Concert îngerii decantează culoarea pe clape pal-auriu un galben ce nu se poate rosti decât în ferestrele toamnei o toamnă a egretelor roz tresărind peste ape atâta suflare de patimi golite steaua sufletului se alcătuiește din sunete Sfetnic Stau pe terasa însingurată felinarele nasc pete ruginii și umbre abstractul desen nu e departe de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
încorporarea în armata română. O casă din New Hampshire este bântuită de stafia jucăușă a unui băiețel. Suzanna Martin este acuzată de vrăjitorie și condamnată, apoi, la moarte de tribunalul din Salem, dar, câțiva ani mai târziu, judecătorul care îi rostise sentința moare de hemoragie, împlinind, astfel, un blestem. Exemplele ar putea continua, fiind, fiecare, la fel de neașteptat și incitant, stârnind, fiecare, aceeași poftă de a descoperi ce se află dincolo de povestea mereu prea parcimonioasă în amănunte, aproape întotdeauna indiferentă la context
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
Dick Morris, că dacă Lia Roberts va intra în competiția prezidențială, ea va face o cruciadă anti-corupție. Ziarul lui Cornel Nistorescu a luat rapid reacții din partea prezidențiabililor și a unor oameni de încredere ai acestora. Theodor Stolojan nici măcar n-a rostit numele Liei Roberts sau pe cel al lui Dick Morris: „principalul meu contracandidat la Cotroceni este reprezentantul PSD, adică cel mai probabil Adrian Năstase, care ar trebui să se hotărască o dată dacă candidează sau nu”. În locul lui Adrian Năstase, dinspre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]