3,147 matches
-
mai ales, în acest microroman, sau, cum spun nouăzecistii, în "eseul" recent apărut la Editură "Crater", posibilitățile de exprimare nu au mai fost limitate de prejudecăți și s-a petrecut o schimbare a spunerii discursive. Textul cîștiga în coerentă pe masura ce rostirea își depășește limitele impuse de gîndirea despre poezie, proza, eseu etc. Frazele se adună una cîte una într-un singur gest al unei povestiri care obosește pe masura ce este spusă. Una dintre caracteristicile prozei despre care scriu este un fel de
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
pentru 75 de ani, în chiar ziua în care îi împlinea. Proiectul conceput și coordonat de Mihaela Doboș, directoarea Canalului, și transpus în fapt de realizatoarea Liliana Pispiris, ea însăși madrigalistă, a reunit în jurul Maestrului personalități doritoare să-l omagieze. Rostirile de pe scenă au evidențiat (mai mult sau mai puțin inspirat) adevărul neîndoios al excelenței lui Marin Constantin și a operei desăvârșite de el, Corul Madrigal. Ea s-a născut din visul muziciaznului pe un teren virgin ca unicat în cultura
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
personajului contemporan se sfârșește în cheia improvizației și a revenirilor halucinante într-un spațiu fictiv. Mai mult, după cum pare să ne sugereze această parabolă a vindecării, viața, la rândul ei o operă deschisă, devine narațiune exemplară prin actul salvator al rostirii - sau, în cuvintele autorului, "...La ora când sufletul se insingurează... Mărturisește, fiule. Mărturisește..." Liviu Ioan Stoiciu, Grijania (romanț), Editura "Paralela 45", 160 p., 18.000 lei.
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
zicând după vorba lui Cehov - în carapace! Nu, domnul I. Funeriu propune ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute sub tăcere
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu lîna cu laptele./ Noi cu lumile ce aduc la lumină cuvintele.// Ei pe deal cu noaptea în cap./ Noi cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
născute într-o simbioza strînsă cu poezia începutului de secol (Apollinaire, Cocteau, Mallarmé, Eluard ș.a.) au un limbaj sonor foarte suplu. Georgeta Stoleriu acompaniata de pianista Vedna Maier, a schițat cu finețe acest univers fragil. Într-o lume ideală însă rostirea textului ar fi fost mai clară lăsînd ascultătorului plăcerea de a se bucură și de farmecul versurilor pe care Poulenc și-a mulat muzică. Cu Fauré, Debussy, Ravel ne-a încîntat formația "Musique oblique" de la Paris, ansamblu modulabil capabil a
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
cred mai mult în tine decît în Sfîntul A./ Ce fericiți aceia ce cred în rațiune!/ Endymion frumosul adormit/ păstra junețea frumusețea dormind? (Noaptea). Antidotul la "coșmar" e un răsfăț al naivității, o copilărire a notației, împinsă pînă la gîngăvirea rostirii de prunc: "Eu cred că n-am visat niciodată. Eu visez însă în realitate cu ochii deschiși.// Eu am visat că mă dădeam că săniusa și mie mia plăcut foarte mult că era ghează și că ninzsea. Eu am visat
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
nouă, este cea a pianistului Radu Lupu. Cantul sau revelează un univers spiritual bazat pe o cultură a stilurilor celor mai diverse, de la muzică baroca, de la Bach și până la contemporani, la muzică secolului nostru, de la recitalul solistic, de la introspecția, de la rostirea intimă prilejuita de frecventarea genurilor camerale, și până la marele spectacol în care pianul apare în compania organismului orchestral. Cultură, înțelegere, comunicare personalizată, înțelepciunea trăirii intru muzică...; este portretul acestui consistent artist ce lasă o urmă inconfundabila în viață muzicală a
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
decretat poet național". Obiceiul, din anii comunismului, s-a păstrat, din păcate, și astăzi, continuîndu-se a se vorbi în formule liturgice: "luceafărul poeziei românești, arhanghelul, arheul, martirul, sfîntul, pînă și Cristul nostru, suflet din sufletul neamului, trecerea lui în eternitate, rostirea poeziilor nu doar că poezii, ci rugăciuni și, nu arareori, mai rău decît atît." Să adaug observația: Nimeni nu spune că Eminescu nu trebuie sărbătorit, fie și fără vreun soroc anume. Dar nu așa. Relația cu el nu se cade
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
tineri actori sau absolvenți, doar peste cîteva luni.Pe mulți i-am vazut în examenele de semestru și de an, în spectacolele de absolventa, pe unele scene profesioniste. Am remarcat, de multe ori, inexpresivitatea, lipsa chefului, nu mai vorbim de rostire, o imobilitate și cel mai grav, o necunoaștere a propriului corp și a resurselor lui. Or, tocmai asta a reușit Puric într-un an, cît școală propriu-zisă n-a izbutit în patru: învierea corpului și a conștiinței că el există
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
de care Cioran își amintea nostalgic și la Paris, ca de un personaj enigmatic și înțelept. Acolo mai veneau și prietenii săi Petre Tutea și Bucur Tîncu, cel dintîi (asimilat ardelean pentru studiile sale la Cluj) întreținînd atmosferă cu interminabilele rostiri, pline de teorii îndrăzneț înțelepte (era, atunci, marxist, semnînd, ca în revistă Stînga, P. Boteanu), punctate, deseori, de un rîs homeric. Aici își petrecea serile, pînă tîrziu după miezul nopții, Cioran, adesea rîzînd exuberant, cînd se istoriseau anecdote despre țăranii
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
pentru un spectacol de teatru. La fel, anii de fidelitate față de Radio Europa Liberă tot voci au însemnat, pentru mine, cel putin, o exprimare nonfigurativa, o fugă de imagine, o imprimare nu pe rețină, ci pe timpan. Artă cuvîntului, a rostirii lui atinge perfecțiunea la radio, mai mult că oriunde în altă parte. Teatrul radiofonic a pătruns în case și s-a instalat în suflete. Imaginația fiecărui ascultător a fost ațițata, provocată să zburde liberă, să creeze, la rîndul ei, un
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
Pentru această aniversare a fost organizată o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci, chipuri, personaje. Și emoții. Mi-am amintit cum stăteam cu capul aplecat spre radio și trăiam forță rostirii actoricești. Nici un alt mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care l-am trecut în revistă înaintea acestei seri poate fi considerat, în mare doar, si un document. O istorie a dramaturgiei românești și universale
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
că poet reprezintă cel mai economic fel de exprimare probabil din toate timpurile culte, exceptînd limba engleză și mai apoi engleză, si mai succinta, vorbită de americani. Spiritul latin, atît de dinamic, renunță des la predicatul implicit, aceasta mărind viteza rostirii, dinamismul înțelegerii ei, eliminîndu-se, paradoxal, chiar predicatul ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
la punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba "cutare actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba "cutare actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci pe vocația rostirii. Am privit spectacolul Vicleniile lui Scapin
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci pe vocația rostirii. Am privit spectacolul Vicleniile lui Scapin conștientă de șansă de a vedea pe scena Teatrului Național din București zece dintre actorii trupei Comediei Franceze, dar și cu sentimentul acut dezvoltat pe parcursul derulării reprezentației că mă aflu într-un muzeu din
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
spectacol. Poate e nevoie de o hiperspecializare, ca în Japonia, unde un comentator de teatru NÔ nu-și da cu părerea despre teatrul contemporan și invers. Am gustat din șansă întîlnirii cu trupa Comediei Franceze, mi-am delectat auzul cu rostiri impecabile și declamații și am fost mîndră, într-un stil occidental și deloc zonal și provincial, de strălucirea artiștilor români - regizori, actori, scenografi.
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
central al confesiunii copilului (care nu a fost - e prima "afirmație" a cărții - niciodată copil). În două capitole ample (dar disproporționate unul față de celălalt), fără puncte, fără alineate ori paragrafe, se rostește amintirea unei copilării frustrate de cuvînt, trăite în afara rostirii. Copilul de atunci își amintește - și prima parte e dedicată mamei (leitmotivul fiind mereu spus de ea, în loc de orice altceva, fiului: "desigur tu n-ai fost niciodată copil"), iar a doua - tatălui (care rostește acum refrenul, imperativ mascat al autorității
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
I. D. Borcea, directorul umil și oportunist al ziarului Deșteptarea. De fapt, actorii clasei au fost, ăn acest spectacol, peste nivelul colegelor lor, nu foarte expresive, fără contururi clare an personalitate. Rămâne an continuare valabilă pentru toți, din păcate, problema rostirii deficitare pe scenă. Se ănghit sunete, se emite ăntr-un mod ciudat, precipitat, gutural. Mai sperăm că un miracol să rezolve această țară cu care se iese din școala, care se resimte dramatic, de mulți ani ăncoace, pe scenele profesioniste. an
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
aleg cu nimic!"; Mă dau de ceasul morții să-i conving: nu scriu jurnal intim"; N-are rost s-o fac pe niznaiul". Dar n-are rost s-o mai lungim. Să consemnam doar tactică autorului de-a câștiga, prin rostirea debutonată, o simpatie care să corijeze "acreala" corecțiunilor aplicate lui Cioran și nu numai. Pe scurt: deși al ține mereu an șah pe Cioran, dl Livius Ciocârlie nu izbutește niciodată a ajunge la sah-mat. Jocul d-sale e strălucitor, subtil
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
lumină.// Timpul ăntepenise la gură cuvântului" (Recviem). Întretăierile dintre obiect și ființă accentuează și ele decompoziția unui fenomenal care nu mai oferă nici macar certitudinea propriei sale identități: Cu botul pe labe, ca niciodată an viața./ Dai târcoale flacoanelor cu iluzii./ Rostirea cu care rosteai mai de mult/ cuvântul curaj și cuvântul moarte/ chițcăie azi doar neputința și lehamite" (Capătul). Cuprinse de deznădejdea descompunerii, recipientele ași creează singure vidul ce le ucide. E un suicid la nivelul materiei anorganice: "Flacoanelor nu le-
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
din limba de origine; evident, cele mai multe, în prezent, sînt preluate din engleză. Nu cred că la noi uzul să accepte citirea adaptată, mai ales a siglelor de circulație internațională, de pildă a numelor de firme foarte cunoscute. Dacă apare vreodată, rostirea i-be-me pentru IBM e considerată un semn de ignoranța sau o greșeală, singura formă admisă fiind ai-bi-em; nu același lucru se întîmplă în uzul altor limbi romanice, măi dispuse să adapteze formă de circulație orală a siglelor (în italiană, de
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
în cît mai mare măsură posibil, la împrumuturile recente, pronunția din limba-sursă. Altul e totuși cazul siglei CV - "CV-ul lor cuprinde expoziții peste Ocean" (RL 2790, 1999, 20) - care se aude azi, foarte des, în formă orală si-vi. Rostirea englezeasca a abrevierii are explicații socio-culturale: contactul masiv cu oferte de serviciu străine, frecvență anunțurilor de mică publicitate în engleză; sintagma latină curriculum vitae era folosită totuși la noi dinainte de masivă influență contemporană a englezei, ceea ce ar face preferabila, cred
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]