3,541 matches
-
în urmă Uruitul fără echivoc al singurătății. Sunt roată suind-coborând Pe treptele sinelui; noaptea mă plimb prin cetate pietre rotunde, pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt roată sireapă cu sânii înspumegați Pielea-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sunt_roata_sunt_cineva_de_aproape_marian_malciu_1334934422.html [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu, roată de lemn, Roată de fier supusă ruginii-n Prier. Sunt roată agățată de cruce. Sunt roată
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sunt_roata_sunt_cineva_de_aproape_marian_malciu_1334934422.html [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
dovada faptelor, că izvorul muzicii populare, în Teleorman este acasă! Pare pur până la ingenuitate, izbutind să dea ocol întregii Oltenii, ca bărbat mândru, frumos, elegant în minunea de straie populare, cu fluierele sale și cu glasul său, în care e rostogolit tot ce a plâns olteanul sau tot ce l-a înveselit. Nu interesează ce vârstă are Gelu Voicu. Pare într-una tânăr, ca pandurii, și e falnic, asemenea! Are o virtuozitate a interpretării instrumentale cu toate felurile de fluiere, are
GELU VOICU. DIN CEL MAI MIC SPECTACOL FACE O MARE SĂRBĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1397069267.html [Corola-blog/BlogPost/383430_a_384759]
-
articuleze copiii, dar el nu va face asta niciodată dacă va avea vreun copil! Acest gând îi stârni o așa emoție în sufletul lui curat, încât din ochiul stâng o lacrimă, mare, cât o boabă de porumb, încerca să se rostogolească pe obrazu-i uscățiv. Palma tatălui se oprise, agățată, în aer! Ochii se blocaseră pe icoana din colțul încăperii; era Iisus răstignit, având pe cap coaroana din spini. Din ochii lui picurau lacrimi. Câtă asemănare între cei doi! Abia acum și-
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Puterea_unei_lacrimi.html [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SALBĂ DE DORURI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ședeam -amândoi- sub fluturi de salcâm, Cu degetele-apropiate de dorință! Rostogolind zodiacul bătrân Un ceasornic își ritma stăruință... Se scurgea iubirea în petalele albe, Racemele își aprindeau pe pleoape Mireasma din căușul florilor dalbe Când zefirul fremăta pe-aproape... Cu fluturi dulci ningea pe timp de vară, Pieptănam mătasea verde cu
SALBĂ DE DORURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1465551378.html [Corola-blog/BlogPost/378075_a_379404]
-
desculță printre picurii de rouă privirea lunecând pe spic de grâne s-a ridicat spre cer când norul plouă și-a coborât în palmă colț de pâine desprinderea de lumea pământeană mi-a-ncins trăirea într-un fir de sensuri rostogolind în mine o dojană m-a pus să mă adun din nou în versuri 17.06.2014 Referință Bibliografică: Poezie românească - Carmen Popescu / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014. Drepturi de Autor
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1406189436.html [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
ca un șarpe și vărs. vărs amarul secundei trăite și lespezile crăpate ale visurilor se înfig în creierul meu explodez. nu fac mizerie. rugăciunea mea naște timpului fiica aleasă a-i fi roată moara e fixă de mult nu mai rostogolește apa secvențele filmului mut și mult încetează explodez. nu fac mizerie. în mine sunt fragmentele. eliberată de haită, îmi scutur gândurile sub o talpă. merg. Referință Bibliografică: explodez. nu fac mizerie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EXPLODEZ. NU FAC MIZERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Explodez_nu_fac_mizerie_anne_marie_bejliu_1327139827.html [Corola-blog/BlogPost/366592_a_367921]
-
Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se înăsprește gerul în zăpadă, Un ceas alearegă orele în fum Și înserarea rece stă să cadă. Spre tine curg iar, gândurile-acum... Clipa de taină-a timpului plecat Rostogolește sângele în vine Neuitând lumina care-a fulgerat Privirea cu razele senine... E ca si cum aș trece prin tunel Și rătăcesc -dar- uit să iau aminte Într-o rugăciune, cuibărită-n el, Plânsu-mi răbufnește în cuvinte... Spre tine curg, iar, gândurile-acum
CA UN PLÂNS de LIA RUSE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Lia_ruse_1401101323.html [Corola-blog/BlogPost/341561_a_342890]
-
momentului pe care mi l-am dăruit și am simțit tristețea gândului... Era regretul pentru atâtea alte momente din viață, pierdute cu veșnica fugă... Oare de ce ne dăm seama de ”timpul pierdut” abia atunci când...auzim scâncetul ultimilor clipe care se rostogolesc pe un cadran de ceas vechi și prăfuit...? Puțini sunt acei oameni, care la ”sfârșitul drumului” sunt mulțumiți cu toate cele trăite și cu toate realizările avute pe acest Drum. Spre deosebire de ei, mult mai mulți oameni spun cu regret și
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Momentuldaruit_doina_theiss_1385720579.html [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
mai aproape, tot mai înfricoșător...Am început să plâng, miorlăit: -Vreau un iepure! Un iepure, vă rog! Auzindu-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat apa-n cap și m-am rostogolit de două ori. Am țipat încă o dată: -Pentru Dumnezeu, vă rog, dați-mi un iepure! Atunci, Mister Ornic...mi-a mai dat. De mi-au clipocit valurile în urechi și mi-au piuit toți neuronii. Am căzut în genunchi împreunând
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
sărutară la fel de pasional ca și prima dată. Sebastian ar fi fost în stare să renunțe la slujba de Înviere, numai să rămână în brațe cu iubirea vieții sale. Simțea că inima va face explozie și-i va sparge coșul pieptului, rostogolindu-se în Olt. Adriana mai rațională, se desprinse din îmbrățișarea furtunoasă a bărbatului și porni spre ușă, părăsind camera, urmată și de Sebastian. În câteva minute umblau cu Opel ul prin fața mănăstirii Cozia să găsească unde să-l parcheze. Nu
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Parfum_de_orhidee_roman_cap_stan_virgil_1389940493.html [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > CÂNTUL TOAMNEI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când m-am trezit în zori ploua. N-a mai plouat demult. Stropi mari, albaștri, - lacrimi calde - se rostogoleau și-n cânt sacadat îmi șopteau: „e toamnă iar, e toamnă iar“. O, de necrezut!... cum timpul a trecut! „Ascunde-ți lacrima și-ascultă cântul toamnei... ploaia curgând, ca un șirag de perle, din ochi melancolici izvorând“... (așa-mi șoptea
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cantul_toamnei_valentina_becart_1383412177.html [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
aș fi știut, de-aș fi știut!“ Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cantul_toamnei_valentina_becart_1383412177.html [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
abisul oropsit la infinit. Nu, nu, și doar... sufletul ce plânge iarba, unde soarele deasupra este roșu ca și umbra sau un rege în regat, regal bocet, suflet spart. Și am rămas în dezlegare departe de carul mare, eu cal rostogolit pe clipă tu ispită și iubită, eu încovoiat fără potcoave tu cu gândul tău departe. Referință Bibliografică: Un gând / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa
UN GÂND de PETRU JIPA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1480321881.html [Corola-blog/BlogPost/381572_a_382901]
-
mai întâi încet, apoi mai cu putere, iar când sunetul ajunse deasupra lor o nouă zguduitură frământă pământul câteva clipe, apoi înfiorătorul zgomot se risipi undeva spre apus în timp ce toți așteptau înfricoșați. Vasul cu vin aflat pe o piatră se rostogoli și se sparse iar lichidul se risipi repede în sol. O nouă furtună părea că se apropie de Ierusalim. -Lupanius! Burro! Baculo! Ați mai văzut așa ceva? spuse legionarul cel mai în vârstă, însă cei trei nu răspunseră ci doar priviră
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! GENEZĂ Nemărginirea din cosmos mai păstrează urmele facerii noastre, când ea născu omenirea într-o ceață de sânge selenar, când fiecare stea gemea cu strigăt de lumini născându-ne, când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee. Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va fi) - fierbintea ofrandă a vieși mărețe, ieștă spontan din cutremurarea
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Moto: “Câmp unic: nebuloasă-n hieroglife.../ atâtea roți pe câte stele... sânt/ copaci și oameni înveliți cu cifre.../ și-un timp pe lângă somn rostogolind/ imagini vechi despre a fi...enorm/ cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie țigara unui om/ de-a altui dus să-și vadă invers ochii!” (Iolanda Cremene) Iar e bună ziua, doamna mea... (iar aștept să vină bună seara)... domnul Întuneric
Domnul Întuneric (poem găsit în noaptea picioarelor lungi) by http://balabanesti.net/2014/07/05/domnul-intuneric-poem-gasit-in-noaptea-picioarelor-lungi/ [Corola-blog/BlogPost/339973_a_341302]
-
avea lumânări de paieîn cuiburi deșănțate de noricând înțărcăm vântul de la furtună.... XVII. DE-AI SĂ REVII, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. ruină, capul mi-e o țeastă, o țeastă găurită fără preț rostogolind o emisferă albastră, în interiorul meu ca un dispreț, nu te sărut de vânt adie te ating cu clipa timpului aripă pe ape clapa pianului iar scrie un zbor amețitor, decor în pripă, tu pleci, tu taci, pictez iar zorii și
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
că avea puține șanse pentru că Viorel era mai tânăr și mai puternic ca el. ,,Canalie nenorocită,” apucă să mai spună Mihai. Apoi în următoarele momente simți lovituri grele de pumni ce îi cădeau în cap, în față, în piept se rostogoli pe jos sângele îi curgea din nas încercă să se târască spre ieșire însă Viorel începu să-l lovească cu picioarele înjurându-l, la un moment dat apăru Sofia între ei strigând: ,, Lasă-l în pace că-l omori, dacă
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446639812.html [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor ... am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-am născut oarbă. Am năvălit în prăpastia lașității umane. Jurămintele au scormonit în fundul sufletului, suferința. Mă lovește
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_s_ciobul_schilodit_pe_fruntea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
mantia neagră și urmărirea reîncepe. Mașina parcă aleargă singură. Toate comenzile se blochează și scapă de sub control. În acel moment o umbră se desprinde din ea și dispare printre umbrele munților. De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu și se rostogolește din stâncă în stâncă spre gura uriașă a prăpastiei. Urmează o explozie puternică și din mașinărie rămâne doar un foc ce se rostogolește la vale, spre hău, ca un glob cuprins de flăcări. Imperatorul este catapultat în afara autovehiculului. Acea forță
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
desprinde din ea și dispare printre umbrele munților. De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu și se rostogolește din stâncă în stâncă spre gura uriașă a prăpastiei. Urmează o explozie puternică și din mașinărie rămâne doar un foc ce se rostogolește la vale, spre hău, ca un glob cuprins de flăcări. Imperatorul este catapultat în afara autovehiculului. Acea forță care-l stăpânise dispăruse brusc. Cade liber și așteaptă din clipă în clipă să se strivească de vreun pinten stâncos. Dar deodată ceva
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
dureri, străbați cărări alcredinței. Tu, floare de cireș! Ți-ai risipit petalele-n cuvinte. Apune soarele în cană de cafea. Rămas acolo-n ferestră, privesc la floarea de cireș. Cu tâmpla geamul rece îl atingând, se aud roți de metal rostogolindu-se pe cărări presărate cu cioburi de vise. Acum însă e abia miezul nopții simt arcul semilunii, îmi săgetează pieptul sub care port a inimii iubire. Referință Bibliografica: A nins cu floare de cireș / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
A NINS CU FLOARE DE CIREŞ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Strofe/Ritmuri/A_nins_cu_floare_de_cires_gheorghe_serbanescu_1345685276.html [Corola-blog/BlogPost/356098_a_357427]
-
Întrezări o mașină care intrase pe carosabil și se îndrepta cu viteză spre ei. Din reflex, îl împinse pe Ionuț în perete, cât mai departe, dar ea nu mai reuși să se ferească, o izbitură puternică o aruncă în aer, rostogolind-o cu zgomot pe caldarâm. O durere cruntă îi inundă tot corpul, apoi totul se încețoșă și se făcu beznă. Ca prin vis auzea doar plânsul lui Ionuț care striga necontenit ... - Mămica mea, te rog nu muri!!! Se făcu o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462037253.html [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
durere cruntă îi inundă tot corpul, apoi totul se încețoșă și se făcu beznă. Ca prin vis auzea doar plânsul lui Ionuț care striga necontenit ... - Mămica mea, te rog nu muri!!! Se făcu o liniște deplină și începu să cadă rostogolindu-se într-un hău, cădea și încerca cu disperare să se prindă de ceva, știa că trebuie să se oprească, să se salveze, dar nu mai știa de ce. Apoi simți o mânuță că o prinde și-o oprește din cădere
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462037253.html [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]