300 matches
-
zbenguiți. Nu fiți nici porci, nici capre. Ziceți bună ziua. * * * Din puzderia de caiși plantați cândva de bunicul dinspre tată al lui Repetentu rămăsese unul singur, aflat spre fundul curții, stingher și bătrân, cum nu se afla altul În sat. De unde rostuise fostul notar sătesc acei puieți nu se știe, iar cei care au Încercat să le răspândească soiul prin altoire au dat totdeauna greș. De una dintre crengile groase ale ultimului cais, Directorul agățase un scripete de care suspendase - Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat al zilelor sale. Ibovnicele - atât cele măritate, cât și văduve - și le ținea aproape cu lapte și lână furate de la gospodăria unității și cu pâine caldă rostuită de la manutanță. Femeilor care, din felurite pricini, nu puteau să-l primească În vreo noapte, le dărâma, furios, gardurile - niște Îngrămădiri joase de pietre puse una peste alta, fără ciment, var sau pământ Între ele. Despre astea și despre Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor era alăturea cu omenirea de rând: nu aveau casă, masă, munceau cu ziua pentru mâncare și bani puțini, iar când se apropia iarna, Ion Înfăptuia aproape la vedere câte un furtișag, ca să fie prins și condamnat și ca să-și rostuiască un locșor călduț și mâncare de trei ori pe zi până Începea să se Înstăpânească primăvara. În vremea când alesul ei Își ispășea pedeapsa cea izbăvitoare de greutăți aproape de netrecut, Maria se ducea la moș Simion Urâtu, un bătrânel văduv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drum Îl făcea la casa lui Simion Urâtu. Îl bătea de-l deznoda, Își lua Înapoi femeia iubită, o bătea și pe ea până la leșin, după care se apucau Împreună de hălăduit pe coclauri, de muncit cu ziua ca să-și rostuiască bani de băutură, de crunte pedepse pe care femeia le primea cu supușenie, căci era Încredințată că așa Își arăta iubirea bărbatul vieții ei. În noaptea În care Ectoraș aflase zvonurile mincinoase despre năravurile nelegiuite și grețoase ale fetei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luând cu sine În cădere și acoperișul de trestie - Ion se atârnase de dorul Mariei și de neputința pe care o arătase de a vorbi și a-i cere lui Dumnezeu s-o Învie pe femeia lui sau măcar să-i rostuiască o viață mai cumsecade pe Lumea Ailaltă. Nea Cuțitaru Îi fusese bun prieten, chiar foarte bun, căci multe dintre lunile de pușcărie le petrecuseră Împreună și, cu bună Înțelegere, ca să se apere de năvala altora, dar și ca să-și ostoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s‐ a născut în codru în secolul trecut, și nașterea în mitrici atunci s‐a consemnat, Nimeni de a ei venire nu s‐a cutremurat. Doar preotul scoțându‐și pana în tăcere Înregistrează anul de‐osândă și durere. Să‐ și rostuiască prin sudoarea frunții pâinea, Din răsărit apus să stăpânească lumea. A plâns și a căzut pe jos, de zeci de ori, Pân ′ a deprins ca să se cațere de nori. și țărnă din pământul reavăn a mâncat Pân ′ dreptul de‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a nenåscutului încå råsårit adumbrit de mireasma otåvii umede lipite de piele înfåșurate în pårul neîmpletit al iluziei Sfârcul stelei cåzåtoare mângâiat de luminå pe jumåtate pe jumåtate de întuneric atins că o tresårire în magma ființei dinspre sufletul blând rostuind versul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1628]
-
să rămână În propriile-i limite. Altfel Geburah devine Severitatea, aparența obscură, universul demonilor. Disciplinarea dorinței... Așa făcusem În cortul umbanda, cântasem din agogő, participasem la spectacol de partea orchestrei și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției și fusesem răsplătit În adâncul rărunchilor mei, sămânța mea fusese binecuvântată. Dar nu m-am priceput să perseverez. Aveam să fiu sedus de frumusețea lui Tiphereth. * „Imelda, l-ai răzbunat pe Hiram, asasinat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un alt înveliș material. Păi, mi se pare că am auzit și eu povestea cavalerului în speță, mărturisește Avocatul. Se mai istorisește despre el și că, fiind renumit pentru oratoria lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
recunoscut dreptatea muierii dacă n-ar fi fost prea supărat. De fapt, dânsul, lăcomindu-se la porumb, ca săracul care n-are de mămăligă, nici nu s-a gândit ieri deloc că s-ar putea sau ar trebui să-și rostuiască un porc. Răspunse deci furios: ― Ba să se bage dracii-n pielea ta cea afurisită, că te faci a nu ști că popa șade numai peste drum de conac și-i venea ușor lui Filip să treacă drumul cu toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la fel de tenace aducător al întristării conștiinței profund văzătoare. Este vorba despre stindardul nedreptății ce-și flutură flamura peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă a vicleniei, excesele viciului și intoleranțele aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
așadar, suferința ce nu este și nu poate fi propriu-zis a trupului dar se manifestă prin lezarea profundă a acestuia, se manifestă ca fiind corporală. Durerea și boala trupului are ca țintă finală spiritul atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Deficiența majoră a trupului resimțită de suflet drept cruntă anathemă, orbirea se prezintă ca pierdere sau lipsă dintru început a vederii. Despre orb se spune că nu are lumina ochilor adică acea putință de a vedea. El nu poate răzbate rostuindu-și un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe, nu poate ieși din staționarea fără întovărășire, fără însoțitorul ce-i ține brațul într-un gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
locașul zeilor recunoscându-se, totodată, aparent contradictoriu, că Divinitatea comportă imposibilitatea situării ei într-un perimetru elaborat și închis limitativ de ingeniozitatea umană. De fapt, în formula rostirii locașul zeilor se dorește indicarea unei locuiri nu a Divinității în adăpostirea rostuită de om, ci invers, a omului sub adăpostirea Divinității oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a deschide atomul interiorității și a primi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă el și le exteriorizează în proza scrisă de o elevată ținută artistică și de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
al ziarului Curentul. * Întreaga desfășurare a Vieții între două refugii se orchestrează totuși în jurul personalității charismatice a soților Constantin și Steluța Brumă. Acești exemplari învățători au funcționat o viață întreagă asemenea unor lideri comunitari. La Marineanca, de exemplu, totul se rostuia în jurul lor. Oamenii îi căutau, ascultau și prețuiau asemenea unor apostoli. Unde au pus ei mâna Dumnezeu însuși și-a făcut lucrarea. Câșlița, un ținut îndepărtat și pângărit de prostie, fudulie și lene a fost transformat, cel puțin prin instituția
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
propriile mele Memorii de Dincolo-de-Mormînt, propriile mele Confesiuni, asemănătoare acelora ale lui Jean-Jacques Rousseau! Mă văd nu doar față-n față cu un maldăr de documente de toate soiurile, pe care nici măcar Biblioteca Națională n-ar ști unde să le rostuiască, dar și azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută sub numele de San Pietro. Am găsit cazare la azilul de lângă templul capitolin, într-o încăpere de unde puteam să admir șirul de scări, coloanele și timpanul. Am crezut că m-am rostuit cu un loc curat și frumos, până când mi-aș fi cumpărat o casă. Rotari însă a luat o altă hotărâre, și n-am putut să mă opun. M-am dus la palat la două zile după ce sosisem. Am trecut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu mai bine de un an înainte de evenimente. Mai apoi, mai mult ca sigur că n-ar mai fi putut. Apăruseră alții, venise și străinătatea, alte oferte, valută, consacrare internațională. În mod sigur nu ar mai fi putut să se rostuiască. Aspasia îl ajutase mult. A trimis pe unul de ICRAL de i-a făcut un deviz simbolic, nici cinci pânze nu l-a costat. Cei de la Uniune s-au făcut că nu observă mutarea. Îl avea acolo pe Schwartz, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
raporturile dintre centru și periferie, dintre sus și jos se precizează, nu mai putem trăi la întîmplare, sîntem orientați, știm încotro mergem și încotro trebuie să mergem, primim un cod, credem în valori, pe scurt căpătăm un rost și sîntem rostuiți ― articulați ― în albia lumii. Fiecare religie mare își are metafizica și apoi morala ei. Dar cum ajunge omul în posesia acestor vaste icoane ale lumii? Cum ajunge el să se raporteze la ele ca "imagini" reale, subzistente, ba chiar dotate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
descoperi lucruri mai mult decât interesante. Dar mai bine să-i cunoaștem împreună pe câțiva cititorii Bibliotecii comunale „Ariton Vraciu”. 14 septembrie 2004, ora 11. La ușa bibliotecii sosesc câteva cititoare gospodine. E ora când în gospodărie treburile au fost rostuite și iată-le că au venit să-și schimbe cărțile. Altele, în drum spre magazin, s-au abătut și pe la bibliotecă, fie pentru a lua o carte, fie numai pentru a afla dacă a mai sosit un nou stoc de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă el și le exteriorizează în proza scrisă de o elevat ă ți nută artistică și de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” </citation> Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la București și ne-am întors peste o săptămână, după zilele de Paști. Și, minune! Pereții din culă erau încolțiți, acoperiți cu fire verzi, crescute din boabele de grâu rămase în pleavă! Parcă ar fi fost un semn că ce rostuiam noi acolo avea binecuvântarea cerului, că ceea ce făceam de câțiva ani împreună, actorii și regizorul, dădea roade, că într-adevăr credința noastră în acea viață "închipuită" de pe scenă nu era doar o spusă, ci o realitate plină de lumină. Le
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mele pe care o caut și mă caută... Nu o voi găsi niciodată in integralitatea ei, cum personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În aceasta naratiune pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]