521 matches
-
este sete de a te mângâia ca și cum mâine aș pleca undeva departe și aș vrea să iau cu mine amintirea fiecărei părticele a corpului tău, să-mi amintesc cu plăcere de moliciunea și netezimea pielii tale, de toate gropițele și rotunjimile care îl alcătuiesc. - Așa, iubitule, atinge-mi, sânii dornici de mângâieri, atinge-mi coapsele și picioarele, nu uita fesele și apoi coboară între coapse să încingi și mai tare focul care mă arde, fă-mă să visez, fă-mă să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
mai avut niciodată, alintându-i bărbăția cu buzele și limba, iar mâna i se mișca ritmic susținând această măreție ca pe un trofeu cucerit cu mare trudă. Părăsind pentru moment ocupația de a-i alinta cu mișcări fine ale limbii rotunjimea minunatului instrument de plăceri divine, Săndica îl rugă pe Mircea în șoapte duioase: - Iubitule, aș dori să mă atingi ca și cum te-ai hrăni prin mângâierile tale din frăgezimea trupului meu, te aștept să te înfrupți din mine ca din cel
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
și cu aripi de vis. O realizare importantă pentru mine a acestui nou an, este aceea că el îmi va rotunji vârsta la 80 de ani. Pentru frumoasa vârstă, marcată de o cifră alcătuită din două numere creionate numai din rotunjimi nu e meritul meu, ci mai de grabă al părinților și Divinității, cărora le aduc cuvinte de caldă mulțumire; eu, doar am mai vegheat să nu cumva să se deterioreze darul cu care m-au înzestrat. Întâmpin această vârstă cu
2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
-
ale noastre. “Te iubesc” este nu numai sărutul inimii, el poate fi sărutul vremii tale, el poate fi cărarea ta de viață, poți fi tu în viitor. Atingerea buzelor fierbinți, gura încleștată-n unire, atingerea mâinilor, iar degetele fremătând pe rotunjimi și-n pântec simțind dorința vieții, prin poarta lumii, poate fi o altă revenire din raiul de unde am fost izgoniți. Nu uita, iubirea nu uită că prin ea transcezi. La izvorul vieții, Evei, dorințe bat din vremuri când din foc
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
tăiat și aranjat niște lemne. Pentru mine orice muncă era tot asa de grea sau ușoară și desigur nu mă speriam. Fiind primăvară doamna Minica era îmbrăcată într-un capot destul de ușor prin care i se zăreau proeminent sânii cu rotunjimi moderate. Lemnele erau într-o magazie și trebuiau crăpate și stivuite, o lucrare nu obositoare pentru mine. Doamna Minica adusese un platou cu plăcinte cu brânză, o carafa cu vin roșu care erau așezate pe o măsuță în apropiere. Eu
IMPACTUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343748_a_345077]
-
călcă bătătura Vătafului și-i desluși gândurile umbroase ce-l apăsau pe Filu. Grija de frate îi dăduse curajul să-l supere cu vorba pe namila de om lat în umeri, supt la mijloc, cu picioare lungi pe a căror rotunjime ițarii dădeau să plesnească, cu brațe vânjoase... ce mai, în stare să mute vechiul nuc ce străjuia curtea bisericii! La astă hotărâre venise ajutor și chipul omului, care înflorea în albul obrajilor, în azuriul ochilor genați sub fruntea boltită peste
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
deja prea mult pentru oricare fericire jucată-n foaierul trezirii dinspre o undă nemăsurată-n pași nici măcar în gând coada iluziei încă nu se făcuse de cometă aveai chiar și orizontul tău imprecis mai tremurat poate obosit în colțuri sau rotunjimi tot era bine că te aflai încadrat geografic când pe-un cub când cine știe pe-o sferă după cum șovăielnic îți era prezentul venit să bată palma cu trecutul ai luat balamucul în brațe ca pe-o rezonanță blândă neștiind
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
păcatele și să mă ajute... deși este cam târziu! continuă fata, cu tristețe în glas. Se făcu liniște. Timp de câteva minute, nu se mai auzi decât fășâitul sec al cuțitelor ascuțite, ce sfredeleau cojile corpurilor de diferite dimensiuni și rotunjimi ale cartofilor. • Cine continuă? sparse tăcerea Fernando. Eu v-am spus tragedia vieții mele! • Eu nu vreau, să vă povestesc nimic! țipă violent, o fată cu pielea închisă la culoare, cu sprâncene stufoase, împreunate și o mustăcioară fină deasupra buzelor
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
fie o EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
fie o EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
fie o EVĂ-cea care dă viață!Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
al prezentului e simplu: aprind o lumânare și privesc dansul flăcării prin ea pe mine prin mine pasul orbului prin pasul orbului viața mai târziu, pe banca de piatră spre care numai treptele ridică privirea împotriva împiedicării genunchiul își așterne rotunjimea înroșită de atâta rugă în van cerșeala orbului lasă mereu o treaptă încă neatinsă agață răsăritului cozorocul șepcii în care capul omului șade lejer pentru o nouă încercare în copca gândurilor există teama de vid sculptorul tace o privește adună
TEAMA DE VID de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374484_a_375813]
-
pântec amorf nedeslușită transparență-n care mai întrezăresc printre spasme un rest din verdele speranței înghițit pe nemestecate și-mi înfloresc pe limbă mărăcini tot așteptând să cadă iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și răcorește rotunjimea de hangiță învăluindu-mă -n fuiorul de lumină sub care redevin cutezător descifrând în taina hărții peretelui scorojit de soare peste zi poarta tărâmului unde cernită-n văluri de păienjeniș așteaptă lira lui orfeu încă visând la veacul de înfrunzire
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare, proporții și rotunjimi care te uimesc și te fac să faci o mie de crime pentru ea, chit că vei sta în temniță șapte vieți! - Bă, zise vecinul meu, Ioniță, eu simt că de la asta mi se trage ori moartea, ori fericirea! Am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
obraz. În suflet! Iubește-mă! Hai să trăim înserarea iubirii, hai s-o însăilăm în culori într-un tablou pe care să-l uităm agățat într-un cui pe perete. Eu, în fața ta, goală. Privește-mă! Atinge-mă! Mângâie-mi rotunjimile! Sângerează la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în sămânță! În ploaie săruturi! În rafale mângâieri! Simți răcoarea oceanului? Vâslește! Corăbier înăuntrul meu. Nu te teme de furtuni, Pe țărmuri vom ajunge numai iubire! În noapte târziu cuibărită în ierburi luna
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
fi vrut să mori. // Urma să descoperi că având viață, ai totul... // Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș / pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.” Un poem aproape perfect prin rotunjime și limpezime stilistică este: “Lumini și umbre: Mă regăsesc, la lumina lămpii / într-o seară a greierilor. Eu și imginea mea, / două umbre ce dispar, / născându-se...” Poeta uzitează stilul narativ în poezie, ea își descrie, își povestește stările și
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
-i mai domolește sălbăticia întunecată. Fața prelungă și măslinie pare desenată în jurul ochilor mici și iscoditori. Trupul îi este bine proporționat : șoldurile nedepășind linia armonioasă a coapselor ; mijlocul pare o clipă prea subțire ca imediat să se piardă în alte rotunjimi amețitoare. Cum se poate , Doamne, ca o fată să aibă atâtea prăpăstii armonioase!? Sânii Floricăi pun în balanță iadul și raiul oricărui privitor. Fermitate și picaj! Aripi gata de înălțare și mere ale păcatului de-a pururea originar! Ce amețitor
DEŞERTUL DE CATIFEA (24) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345846_a_347175]
-
aceea albă plutind prin apă, închise ochii și începu să viseze. Rememora perioada de grație juvenilă din trecutul ei zbuciumat... Eva era îndrăgostită cu adevărat pentru prima oară în viața ei. La vârsta de șaptesprezece ani dimensiunile ei interioare căpătau rotunjimile unei iubiri arzătoare fără de care simțea că întreaga ei existență nu ar mai fi avut niciun rost. Copilăria îi fusese oarecum aleasă și fericită, dar ea era ușor rebelă, voia independență, iar chingile părintești nu-i surâdeau deloc, așa încât a
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
Ana Maria Gîbu, poezie ce poate fi considerată o veritabilă Ars poetica: „stau între taine/ gânduri din pietre mă adună/ în verbe/ învelită cu metafore/ fac din semnele mirării felinare// mă ridic/ beau răcoarea din palme/ îmbrăcată de timp/ în rotunjimi de doruri// port sub o sprânceană/ ca inima mută/ cuvinte nerostite// cu mister/ pictez răsăritul”. Universul liric în care pendulează întreaga sa concepție poetică este structurat în formă de scară în spirală, în care pe primele trepte sunt întrebările, mirările
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
Apare Eminescu și o ia de mână și-o duce încet spre un templu, un templu indian, și un guru, înțeleptul înțelepților, cânta din Iataca : Pentru crearea femeii - zicea înțeleptul, cânta înțeleptul -Dumnezeu nemaiavând din ce face femeia a luat rotunjimea lunii și întortochetura plantelor agățătoare și-a mai pus îndărătnicia cârceilor volburii, și tremurul firelor de iarbă, și mlădierea trestiei, și farmecul florii de lotus, și privirea blândă a căprioarei, și îneverșunarea cu care se apără albina, și bucuria zglobie
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
transmite imaginea din cadru, de frumusețea și senzualitatea fragmentului, mai ales dacă acesta este simbolizat de către spectator. Detaliul este la fel de desfătător și în poezie: „Cât de frumoși sunt astăzi pașii tăi/ și sprinteni în sandale,/ o, nobilă fiică!/ Ți-i rotunjimea coapselor asemeni/ unor lănțuguri meșterite'n aur;/ buricul tău e cupa arcuită/ din care nu lipsește vinul dres;/ căpiță-ți este pântecul de grâu,/ cu crinii prinși în horă-i împrejuru-i;/ și gemeni doi sunt sânii tăi,/ doi pui de
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
a întrebat prima oară de ce are numai două brațe? Și nu o mie? Un miliard de mâini cu care să mângâie minunnea de-alături! -AU! MĂ DOARE!!! Mâinile lui Dio cotrobăiau trupul infinit de gingaș al fetei! Se încurcau în rotunjimile de rodie ale sânilor, prin văile umbroase dintre coapse ! Simți părul dulce și aspru al sexului sub degetele înfrigurate și-un miros de iapă în călduri invadă odaia! O lumină puternică, imaterială, îi uni pe cei doi în același tipăt
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
buzele fântânii că simt cum se-arcuiește trupul cald al zilei peste inima pământului ce și-a trezit adâncul din somnul nerodirii Și totu-i o minune... Ca un izvor de iubire cuvintele au răsărit înmiresmate atingând cu degete subțiri rotunjimea pietrelor ce-și împart încrezătoare bucuria cu iarba sfioasă, abia înverzită mirosind a primăvară și-a viață renăscută din prea multă lumină... 26 februarie 2011 Referință Bibliografică: Din somnul nerodirii / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 451, Anul
DIN SOMNUL NERODIRII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346399_a_347728]
-
venea să creadă ca este la fel de tare. Și-a desfăcut picioarele adunându-și genunchii și l-a îmbrățișat cu putere. El și-a trecut brațele pe sub încheietura genunchilor ei, a pătruns-o și trupurile lor au început dansul cifrelor cu rotunjimi. Când i-a trecut picioarele pe umeri, ea gâfâia, transpirată toată. Nu mai știa de câte ori s-a excitat. Îl simțea până în adâncul trupului cu o plăcere mistuitoare, nebănuită. Avea senzația că e un vulcan care erupe. L-a simțit și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
filigranat, estompându-și în umbre lucirea și revenind sistematic la primul pas cu aceeași euforie îmbătată de un dans știut doar de noi. I-am răspuns cu aceeași emoție cu care ea mă flata prin simpla sa prezență, îmbrățișându-i rotunjimea perfectă, sărutându-i înaltul cerului și mulțumindu-i cu recunoștință că în acea seară i-am simțit legăturile aproape filiale ce le împleteam împreună. Timpul, uimit de zbenguiala noastră, a uitat să mai strivească clipele și s-a oprit ca-n-tr-o
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]