296 matches
-
apăsam pedala de la roata din spate a lui Armin, o bicicletă ca aceea a lui Felix. Eram fericit să călătoresc într-un loc necunoscut: în Italia, romanii îmi păreau prea apropiați de prezent și îmi aminteau, pe lângă românii daci și rubedeniile mamei, și de lecțiile, din ce în ce mai grele, de limbă latină. Oricum, aveam să avansăm într-o lume mută în care nu apăruse încă scrisul și, ca atare, nu existau nici documente scrise: nici măcar nu se știa, după cum explica Armin, de unde veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui să găsească poveștii un final pozitiv. În roman, Christopher Newman, un american bogat, autodidact, un inocent În străinătate, aflat la Paris, primea Într-o primă instanță permisiunea rubedeniilor aristocrate, familia Bellegarde, de a o curta pe tânăra și frumoasa contesă văduvă Claire de Cintré, pentru a fi mai târziu respins, tot de ei, din snobism. Soarta Îi punea la Îndemână mijloacele pentru a dezonora familia sau, amenințându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încercase să o urmărească detașat, ca și cum ar fi fost scrisă de altcineva, și chiar i se păruse că are coerență și un ritm exemplar. Era Însă greu de judecat În prezența unui public restrâns, În majoritate angajați ai teatrului și rubedeniile lor, În sala ca o peșteră. Pentru seara aceasta, toate cele o mie cinci sute de bilete fuseseră vândute, iar el va fi nevoit să stea printre spectatori și să le Înregistreze verdictul. Unul dintre ei era William Archer, influentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
femeia, care nu Își putea da consimțământul până când Guy nu va fi plecat definitiv, Îl rugă să aștepte până seara pentru a primi răspunsul. Frank Îl rugă pe Guy să Îi susțină cauza, iar acesta acceptă - de ce nu? Atunci, o rubedenie a lui Guy, lordul Devenish, În numele căruia se ascundea la pândă ceva „diavolesc“, adecvat personajului, sosea cu vestea că desfrânatul văr al lui Guy decedase brusc și fără a lăsa urmași, ceea ce făcea din Guy moștenitorul averii familiei. Devenish aducea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau la partida de skat de după-amiaza cu părinții mei. Numele lui nu mai era pomenit, ca și când n-ar fi existat niciodată, ca și când tot ceea ce se referea la el și la familia lui ar fi fost cu neputință de rostit. Rubedeniile materne din Kașubia și mormăielile lor atât de calde păreau să fi fost înghițite - de către cine? Și, deși odată cu începutul războiului copilăria mea se sfârșise, nici eu nu am pus întrebări insistente. Sau poate că nu îndrăzneam să întreb din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mamei mele, au prins viață pentru mine numai din povestiri și din câteva relicve. Abstracție făcând de sora care se numea Elisabeth, dar pe care o strigau Betty și care se căsătorise „în Reich“, mama mea era singură. Bineînțeles, existau rubedenii kașube, dar alea trăiau la țară, nu erau tocmai germane, și nu mai contau de când existau motive să fie trecute sub tăcere. Părinții ei, kașubi citadinizați care se adaptaseră condițiilor burgheze, muriseră de timpuriu: tatăl a căzut curând după începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întoarce cât mai repede în apartamentul lor din Mayfair nu putea fi trecută cu vederea. Până la urmă, nu era o decizie greu de luat. Nu-i putea refuza nimic soției lui; și, în plus, în casă rămânea o armată de rubedenii în care putea avea toată încrederea că îl vor ajuta pe Lawrence să-și revină. La ora unsprezece, bagajele lor erau deja făcute și așteptau în hol să fie duse la Benteley-ul argintiu, iar Mortimer se pregătea să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ușă. Coada se întindea până în York Street. — Probabil că lumea e furioasă din cauza războiului. — Nu e toată lumea furioasă, spuse Joan. Nici măcar nu i se opune toată lumea. Dar nu despre asta era vorba. Nu știu cum să descriu cum era... parcă ne pierdusem rubedeniile pe vasul ăla. Îmi zâmbi. Vezi? E un oraș foarte prietenos. Nu se poate să nu-l iubești, tocmai din acest motiv. Mă simțeam deja un străin într-o țară străină. Joan locuia într-o casă mică din cărămidă întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ce-o să te faci acum? Se pare că s-au prins În cele din urmă să nu sunt Sandra Gers și că ea nu mai stă aici de șase luni. Dat fiind că ea nu-mi e de fapt vreo rubedenie, nu avea voie să-mi predea mie apartamentul pe care Îl Închiriase pe numele ei. Știam treaba asta, evident, de-aia le-am tot spus că eu sunt ea. Nici nu știu cum au aflat până la urmă. În fine, nu contează, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la o rubedenie care zace bolnavă pe un pat de spital. Eu am ajuns aici Împreună cu Max la fix, el a plecat deja, dar ea trebuie să fi venit cu ore Întregi Înaintea noastră. Iar dacă nu, Înseamnă că bea foarte repede. Lily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un străbunic - dar reușise să dea o fugă până acasă, la Philadelphia, să meargă la Înmormântare și să se Întoarcă la birou fără să lipsească un minut de la serviciu. Așa mergeau treburile la noi. Scurt. În afara cazurilor de deces (al rubedeniilor apropiateă, a dezmembrării (a ta proprieă, sau a unui război nuclear (numai dacă guvernul S.U.A. confirma că acesta afectează Manhattan‑ul În mod directă, trebuia să fim acolo. Povestea asta avea să reprezinte o schimbare radicală În regimul totalitar Priestly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine era neschimbată, obrazul ei n-avea zbârcituri, privirea îi era vie, gura la fel de fragedă și plină de căldură când mă săruta ca și atunci când eram mic, nu lâncedă și cu ceva de iască, așa cum era a altor doamne sau rubedenii care ne vizitau. Oricum glasul ei mi se părea straniu, străin, al unei străine, parcă nu mai era mama, soția tatălui meu, ci o femeie într-adevăr necunoscută de noi doi, căci, deși nu-i prinsesem, sau mai bine zis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar acum", repetă ea ca o poruncă, fără să-mi explice mai mult. Credeam că mama mai avea încă de trăit cel puțin luni. Muri a treia zi, vegheată de Sibi. O găsii întinsă în patul ei, luminată de lumânări. Rubedeniile pe care ea nu vrusese să le vadă ("plecați de-aici, n-am nimic, o să-mi treacă!") umpleau acum odaia și veranda. Mama nu mai era frumoasă fără viață, moartea n-o transfigurase, arăta mai bătrână cu zece ani, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cuiva sau a mea. O mare curiozitate, mai intensă ca oricând, mă încerca: să vedem, ce-o să facă Suzy de Revelion, într-adevăr o să ajuneze? Chiar? Aveam, cum se zice, retragerea acoperită: frații Berea, adică ei doi, cu familiile și rubedeniile lor, făceau Revelionul în propria lor cârciumioară, bineînțeles cu obloanele trase. "Dacă doriți, dom' profesor, poftiți cu doamna, sînteți invitații noștri, o să ne facă plăcere", îmi spuseseră la o întrebare de-a mea, dacă închideau de ajunul Anului nou. Pesemne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceea, ca să zic așa, o ființă omenească sau, cum se spune în vremea noastră, o făptură umană, a trăit, a trăit mult și în cele din urmă și-a cam mâncat mălaiul. Cândva a avut copii, un soț, o familie, rubedenii, toate acestea, ca să zic așa, fierbeau împrejurul ei, era înconjurată de zâmbete și deodată - basta, s-a ales praful din toate, a rămas singură ca... o muscă acolo, purtând din veac stigmatul blestemului. Și iată că, în sfârșit, Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generalul ar fi prea ospitalier pentru dumneavoastră? — Ar fi prea ospitalier? — Ospitalier, da. În primul rând, are de gând să stea la mine; fie, dar sare peste cal, imediat susține că suntem rude. De câteva ori ne-am făcut socoteala rubedeniilor și a reieșit că suntem cumnați. Și dumneavoastră, după mamă, îi sunteți nepot de verișoară, lucru pe care mi l-a explicat încă de ieri. Îi sunteți nepot, așa că și cu mine, Luminăția Voastră, sunteți rudă. Asta n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta, a început altfel de muzică. Împrejurul baronului nostru cu pantofi străini, căruia mai că nu i se aprinseseră călcâiele după o celebră curtezană frumoasă, s-a adunat deodată o mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de zece ani, mama dumneavoastră a fost luată spre creștere și educare de Pavlișcev, ca o rudă, că i s-a atribuit o zestre importantă și că toată această atitudine grijulie a dat naștere la zvonuri extrem de alarmante printre numeroasele rubedenii ale lui Pavlișcev; se credea chiar că el se va însura cu pupila, dar totul s-a terminat prin faptul că aceasta s-a măritat din dragoste (și aș putea demonstra acest lucru cu cea mai mare precizie) cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la repezeală cu un alt funcționar, dacă acest lucru ar fi fost necesar în virtutea unor considerente chiar cât se poate de puțin superioare. Mai era aici un moșier în vârstă, impunător, considerat și el - firește, absolut fals - un fel de rubedenie a Lizavetei Prokofievna, un om cu rang înalt și titlu frumos, bogat și de viță veche, zdravăn și bucurându-se de o sănătate foarte înfloritoare, tare vorbăreț și având chiar reputația de ins nemulțumit (deși, de altfel, în sensul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
percepției, a le plăti dările și privilegiul de a figura în colegii superioare averii și condiției lor sociale. Favori și funcții nu se mai dădură celor cari le-ar fi meritat sau cari ar fi fost calificați, ci nepoților, verilor, rubedeniilor pân- 'ntr-a șaptea spiță a alegătorilor influenți. Pe de altă parte, pentru a interesa prin daraveri curat materiale corpul electoral, s-a creat sute de funcțiuni nouă, împărțite asemenea sau la alegători, sau la rude de alegători. O mreajă întreagă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câteva categorii de substantive [+Animat] care prezintă neconcordanțe între formă și sens: (i) substantive cu genul formal feminin și referent masculin: beizadea, căpetenie, ordonanță, santinelă; (ii) substantive cu genul formal feminin și referent fie masculin, fie feminin, uman: călăuză, gazdă, rubedenie, rudă, slugă, urâciune, persoană, personalitate, vedetă, sau non-uman: șopârlă, balenă etc. (iii) substantive cu genul formal masculin, referent fie masculin, fie feminin, uman: decan, lector, ministru 28 sau non-uman: elefant, crocodil etc. Aici intră și substantivele masculine care au un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-i semnalez autorului două neglijențe, izbitoare întrucât distonează cu stilul său îndeobște curat și bine supravegheat și cu permanenta-i grijă pentru exactitate. Într-un rând (p. 118), vorbește de "extincția teoriei monetare la cuvânt" (s.n.), deși respectiva vocabulă are rubedenii îndestul de criminale (v. extinctor)2. Iar în altă parte (p. 153), citează "celebra formulă a lui Rimbaud": "Eu sunt altul", când propoziția din scrisoarea către Georges Izambard sună în realitate: "JE est un autre". "Convorbiri literare", nr. 5, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avea în Moldova, ca și pe niște iubite rude, alături de Gabi și de părinți, soseau alte mărturisiri: „...Este a doua zi de Crăciun și ne aflăm cu toții acasă, la Cârțișoara. Numai eu cu tata suntem acasă. Mama e plecată pe la rubedenii, Gabi cu ceata ei de tineri ascultă pe undeva muzică la ora asta, cu siguranță. Suntem în căsuță, acolo unde ați stat în vară. E cald, curat, excelent, atmosferă pioasă, de Crăciun. Strada noastră e plină de zăpadă care a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
convins al evoluționismului lent, Racoviță nu putea accepta salturile evolutive, apariția directă a speciilor prin variații bruște, prin mutații, așa cum încerca să probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin urmare evoluția viețuitoarelor nu-și urmează calea pe plaiurile vremii șerpuind ca șarpele dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind ca puricele. Mai e încă evident (?), zic mutaționiștii, că aceste variații săltătoare nu pot (?) naște sub influența factorilor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
vânează conurile, adică urmașii... Cum aș putea traduce, cu bruma mea de latină, numele unui mușchi, Barbura muralis, decât ca barba zidului? O ferigă, Equisetum arvense, silește pe urs să meargă la bărbier, dar procură omului hemostatice și diuretice. O rubedenie a păpădiei, barba caprei sau scorțonera albă, provenită din sudul Europei - acela pustiit de capre - furnizează 20-25 tone la hectar de rădăcini delicioase, pe când barba lupului se desfată În glastrele de prin Mărginimea Sibiului. Și tot pe acolo, planta numită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]