279 matches
-
Haig. — A trecut ceva vreme de cînd nu te-am mai văzut, June, i se adresă el în timp ce Marjory se uita peste meniu. — Salut, Duncan. Ma’ ești la șc’ala aia dă a’tă? îl întrebă ea, bătîndu-se peste buza rubinie de jos cu capătul creionului. Vorbea tărăgănat, căci dobîndise un accent anglo-scoțian. Fata asta m-a lăsat de două ori cu buza umflată, zise Duncan, după ce June luă comanda. — Și cînd s-a întîmplat asta, Duncan? îl întrebă Marjory părînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a scuturat cu un clipit. Am continuat, urmând atent bosele țestei, împrăștiind pe jos zulufii moi, până ce întreaga frunte s-a prelungit până la fontanelă. Am defrișat apoi zona din jurul urechiușei stângi (acum am observat cerceii înduioșători de fetiță: trei bobițe rubinii ca de zmeură prinse într-un strop de aur inferior), apoi ceafa, încercînd din răsputeri să nu privesc litografia bizară tot mai mult dezvăluită. Cei doi mușchi ai cefei au mai păstrat până la sfârșit între ei câțiva zulufi, pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se roti ca o pasăre de pradă peste maidan și se așeză în cele din urmă pe calcanul călduț al casei din fund. Gteva clipe se sori, cu aripile întinse care cuprindeau aproape tot peretele gălbui, la razele soarelui deja rubiniu, iar apoi lipi aripile și rămase-așa, ca lama unui gnomon, aruncând o umbră ascuțită spre păpădia și mușețelul crescut sub zidul coșcovit. Partea de dedesubt a aripilor lui își reliefa în lumina razantă vinele și nervurile, pe fondul unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în fața unui mare portal de amurg. Și deveneam cu adevărat obiectul erotic și metafizic al mani himere din fața mea. Dar autismul ei era total și doza de crepuscul injectată sub pielea ei - letală, așa că pătrundeam, deschizând lame adânci de lumină rubinie, în fanta dintre aripile clădirii, glisam pe dușumele vopsite-n chihlimbar, mă lipeam de peretele încins la roșu de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
straie de sfinți. Brocarturi și mătăsuri azurii, cărămzii, vișinii făceau cute și creți pe trupurile obeze. Fiecare scopit avea zugrăvită o cruce sinilie între sprâncene. Ochii le erau înspăimîntați parcă de o ambiguă viziune. Pe masă - doar pâine și vin rubiniu, în pahare fațetate de sticlă ieftină. Și Vasile, împins ușor de american pe culoarul îngust dintre masă și perete, își începu, ca-n vis, calvarul, purtat înainte, parcă, de privirile muscalilor, ce se adunau asupra lui ca să se-mprăștie iar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca pe o eprubetă în care s-au decantat lichide de densități și culori diferite: New Orleans-ul auriu ca lichidul cefalorahidian, Bucureștiul verde ca absintul, unde cântase la "Bisquit" în trupa faimoasei Mioara Mironescu, iar acum, de câțiva ani, Amsterdamul. Rubiniu? Mai curând de acel portocaliu adânc al înserării peste vuitoarele canale. Memoria lui era și ea fragmentată și utilitară. Tot ce-și putea aminti forma un canal îngust și arzător, săpat sinuos în stânca minții sale: orașul de pe Mississippi, The
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndoielii lui. Îl atinge ușor pe umăr: așteaptă. Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi în patul lui, lăsându-se împurpurat de licărul roșu al candelei cu pahar rubiniu. Stând întins, se tot întreba dacă ar fi putut să ajungă nebăgat în seamă la grajduri și să plece călare. Oare unde a lipsit Ștefan patru zile? Mâine turcii o aduc pe Marica de la Mogoșoaia. O să-i fie greu să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar mai ales privirea intensă a ochilor albaștri din spatele ochelarilor rotunzi, cu ramă metalică subțire. Intrigat, reușește grimasa vagă a unui răspuns. Lângă el, încruntat, SS-istul bea cu înghițituri lacome lichidul rubiniu din pahar. Hârcile de pe petlițe lucesc sinistru și pentru un moment, Marius încercă sentimentul că se află în fața unui ritual canibalic unde călăul se delectează cu sângele victimei. Smaranda simte imediat încordarea bărbatului de lângă ea: Te preocupă ceva? Nimic important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite din iad. Nepregătit pentru astfel de priveliști terifiante nici măcar după grozăviile frontului, Marius încremenește sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el să știe, ce-ai de gând totuși să faci? Nu trebuie să mai rămâi pe tușă, ar fi păcat de talentul tău gazetăresc!... Întinzându-i unul din cele două pahare, închinară în cinstea revederii lor. Bart bău încet lichiorul rubiniu și, după o scurtă tăcere, spuse că n-ar fi vrut să se creadă cumva că dorește să se prevaleze de vechea lor prietenie, pentru a-i cere favoarea de a accepta să lucreze la „Investitorul”. Dar nu e vorba
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde. În sfârșit, căzând, din treaptă în treaptă, în cel mai autentic rousseauism și contribuind și influența lui Fenimore Cooper 1, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită și săgeți de corn și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sub butuci. Mâncați poamă câtă doriți. Costică, arată colegilor tăi unde-s strugurii tămâioși! a zis doamna Mavropol. Am intrat în vie. Era tare îngrijită, nu vedeam pic de buruieni, toate corzile erau legate pe araci și strugurii, mari și rubinii de copți ce erau, atârnau unul lângă altul. Când am văzut atâta bogăție, m-am săturat de struguri numai privindu-i. Am mâncat un strugurel, am mai ciupit de ici, de colo câte o bobiță și asta a fost tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
intens la ceva. La un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhărele — Cioc, cioc, cioc ? întrerup ? gângurește ea plină de grațieFocul aruncă sclipiri roșii în lichidul rubiniu din păhărele. — Nici gând, îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil din partea ta, spune Jean-Claude punând textul deoparte. Cred că putem găsi ceva mai interesant de făcut în restul serii. Ce-ați zice dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în pat cu o femeie, sau bătând la mașină. Greu de spus ce le declanșa, oricum nu amintiri sau analogii directe cu cele-ntîmplate în tabără. Mai curând imagini lipsite de sens: dimineți reci, după ploaie, în care merg către globul rubiniu al soarelui abia răsărit ce se reflectă-n asfaltul ud dîndu-i o culoare roză; 15 anumite clădiri masive și galbene... șotroane desenate diform pe trotuar... Urmau fenomene fiziologice îngrozitoare - și, inevitabil internările. Atunci, în perioadele cu Lulu, în diverse saloane
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pe dealuri, fabricile de ciment, depozitele de cherestea, podurile de cale ferată. La ieșirea din subcarpați aerul va deveni cenușiu-transparent, ușor patinat de presimțirea serii. Silozuri cilindrice, lipite câte patru. Flăcările rafinăriilor. Câmpurile înzăpezite, peste care va atârna soarele deja rubiniu. Pe calea ferată care merge paralel cu șoseaua un tren va răsfrânge lumina purpurie din zeci de ferestre. Castele de apă, având în vârf un fel de farfurii zburătoare. Sate de țigani, cu corturi jerpelite la margine și coviltire de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un pahar condamnat. Curând avea să fie țăndări, în el se mai afla (prin ce miracol?) puțin vin rubiniu, dens ca o miere roșie. M-am uitat mult, fascinată, la umbra purpurie, tremurătoare, pe care paharul de vin o arunca pe sol, printre crenguțe. Am ezitat dacă să beau vinul sau nu. Până la urmă, cu un sentiment de vinovăție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe scaunul împodobit și Puia mi-a pus pe cap coronița de poleială. M-au înfășurat în ghirlande lungi de hârtie lucioasă roșie ca focul, mi-au împletit în păr garoafe și mi-au pus pe degete inele cu pietre rubinii. Apoi mi-am primit obiectul, un ineluș care părea de aur. Nu eram în apele mele. Aveam sentimentul că nu voi fi la înălțime, că ziua mea va fi un eșec. Știam că nu sânt frumoasă, că nu-mi stă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făcut un gest care ar fi însemnat: „După aceea om vedea noi cum devine treaba.” Din nou am rămas fără vorbe, privind la el cum își făcea de lucru - cumpănind-o în zare - cu o sticlă plină cu o licoare rubinie... Acum nu ai alta de făcut decât să ții sfat cu pârâiașul din coasta chiliei, că și lui i-o fi fost dor de tine. Când îi fi gata, ți-i pune și burta la cale cu cele bucate pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
masa este deja întinsă. Am intrat și confirmarea bănuielilor mele ședea cuminte pe măsuța de sub umbrar... Mămăliga atunci răsturnată aburea din plin pe măsuță. De bine ce ai venit, așază-te colea pe scăunel și... poftă bună! Păhăruțul cu licoare rubinie de pe colțul mesei îmi făcea cu ochiul. Știam gustul licorii și știam cum se bea; doar picătură cu picătură, lăsând să-ți invadeze simțurile ca o adevărată hoardă binefăcătoare... La sfârșitul mesei, călugărul a rostit în felul lui evlavios rugăciunea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai repde cele păhăruțe, ca să nu se piardă duhul minunatei băuturi. M-am așezat și am ridicat păhăruțul la înălțimea ochilor - lucru învățat de la călugăr - pentru a mă delecta cu chihlimbariul licorii din el. Până acum știam de o băutură rubinie. Acum însă e altceva... Am gustat cu grijă... Bătrânul a băgat de seamă precauția mea și m-a liniștit, râzând: Nu-i nimic deosebit. Am rugat doar nucul să-mi împrumute din tainele lui. Și pe urmă... Cine știe ce vrăji a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de această stare, dar m-am gândit că nu-i frumos să mă plâng în fața bunei mele gazde... De pe colțul mesei, o rază de soare furișată prin frunzișul copacilor arunca reflexe de foc din două păhăruțe pline cu o licoare rubinie... Bătrânul a ridicat unul și ducându-l la nas a sorbit aroma cu nesaț... Apoi a gustat din el cu evlavie... Îl priveam cu mare drag pentru că știe să facă plăcut orice moment petrecut cu el... În cele din urmă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și atât... „Înseamnă că a avut musafiri care l-au binedispus” - gândeam eu în timp ce bătrânul m-a îmbiat: Hai! Intră! Ce ai rămas așa, dragule? Pregătește-te pentru masă!... În scurtă vreme eram gata. Călugărul tocmai turna în pahare licoarea rubinie cu al cărei parfum m-am delectat cu prilejul altor mese... Tare mă tem că ai să-i duci dorul, fiule, și de aceea m-am gândit să-ți pregătesc un ulcioraș potrivit pentru... a nu mă uita... De uitat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de data asta greș. Dintr-un motiv pe care mintea nu reușește să-l pătrundă, împăratul nu este de loc po trivnic dorinței nesăbuite din sufletul lui Narcissus. Din contră. Se grăbește să șteargă cu poala suflecată a tunicii firișorul rubiniu ce se scurge printre hârtiile rămase. — Coponius ăsta e înrudit de departe cu Seius Strabo, mormăie printre dinți. — Știu, răspunde acru Augustus. De aceea l-am numit prefect în Iudeea. Tușește iritat. — O decizie prostească din partea mea și o recomandare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile lor scăldate de sângele plin de particule asemănătoare, circulația lichidului rubiniu ce ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]