307 matches
-
de pe fața lui muncită de ani se deschideau ca un evantai chinezesc, luminând toată fața într-un surâs adresat chipului privilegiat. Afară era frig chiar primăvara, dar în sinagogă domnea o anumită căldură care venea de la corpurile mișunătoare ale oamenilor. Rudi se simțea înviat și-i servea pe cei întâlniți în cale cu caramele. - Rudi e amorezat, spunea un cunoscut celorlalți. Iubirea trezește mereu sentimente bune. - Ești îndrăgostit? întrebase o femeie mai în vârstă. Toți știau că de când îi murise soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fața într-un surâs adresat chipului privilegiat. Afară era frig chiar primăvara, dar în sinagogă domnea o anumită căldură care venea de la corpurile mișunătoare ale oamenilor. Rudi se simțea înviat și-i servea pe cei întâlniți în cale cu caramele. - Rudi e amorezat, spunea un cunoscut celorlalți. Iubirea trezește mereu sentimente bune. - Ești îndrăgostit? întrebase o femeie mai în vârstă. Toți știau că de când îi murise soția fusese torturat de singurătate, dar și că nici o femeie nu s-ar fi măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
amorezat, spunea un cunoscut celorlalți. Iubirea trezește mereu sentimente bune. - Ești îndrăgostit? întrebase o femeie mai în vârstă. Toți știau că de când îi murise soția fusese torturat de singurătate, dar și că nici o femeie nu s-ar fi măritat cu Rudi - era prea sărac și în plus nu mirosea prea frumos. - De ce mă întrebi? a răspuns Rudi, simțind în cuvintele ei multă ironie. - Cum de ce? Ești la fel de bătrân ca și mine, mâncat de zile, ar fi timpul să te gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în vârstă. Toți știau că de când îi murise soția fusese torturat de singurătate, dar și că nici o femeie nu s-ar fi măritat cu Rudi - era prea sărac și în plus nu mirosea prea frumos. - De ce mă întrebi? a răspuns Rudi, simțind în cuvintele ei multă ironie. - Cum de ce? Ești la fel de bătrân ca și mine, mâncat de zile, ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai pielea mi-a îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zile, ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai pielea mi-a îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți vadă inima? Și sunt curioasă ce poți să-i faci iubitei tale! - Ce întrebare tâmpită, izbucnise Rudi supărat. Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și ochelarii pe frunte. - Douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și ochelarii pe frunte. - Douăzeci de ani! spusese Rudi cu mândrie. - Numai douăzeci? se uimise bărbatul, ridicându-și sprâncenele în apropierea ochelarilor de pe frunte. Oho, bătrâne, văd de pe acum două coarne pe fruntea ta mare! - Ar putea să-ți fie strănepoată, aruncase râzând un bărbat știrb. - Vă înșelați, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
coarne pe fruntea ta mare! - Ar putea să-ți fie strănepoată, aruncase râzând un bărbat știrb. - Vă înșelați, ca de obicei! Trebuie să știți că sunt încă un cocoș care nu și-a pierdut toate penele! Se râdea în hohote. Rudi era chel. Uneori purta două calote, cu toate că era numai un Sabat pe săptămână. Dar înțelegea invidia omenească și știa că trebuia să se apere cu argumente biblice. - Când străbunul nostru, regele poet David a simțit că sfârșitul îi e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ascultase în trecere despre ce se vorbea, în așteptarea orei nouă când trebuia să înceapă serviciul divin. - A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ale omului. Poate că sunt un evreu rău. Nu știu, dar e ceva mai puternic decât mine - simt ca și cum Tua ar fi fost mereu iubita mea și acum ne-am întâlnit pentru a trăi și muri împreunăă Spunând aceste cuvinte, Rudi se așezase pe banca numărul opt. Cantorul începuse deja să cânte: - Adonai, Adonai, Dumnezeu sfânt al îndurării! Slăvit să fie Cel Veșnic, în vecii veciilor, amin! Binecuvântat să fie numele Tău, înălțat, glorificat, slăvit, iubit, lăudat să fie numele Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Slăvit să fie Cel Veșnic, în vecii veciilor, amin! Binecuvântat să fie numele Tău, înălțat, glorificat, slăvit, iubit, lăudat să fie numele Tău sfânt, deasupra tuturor binecuvântărilor, peste toate imnurile și psalmii care se pot auzi în această lume, amin! Rudi nu se mai putea concentra ca de obicei. Gândurile îi rătăceau ca duse de vânt în locuri îndepărtate. Se forță să le aducă la loc, privind intens catapeteasma, acolo unde se afla Arca Sfântă a Alianței.Totul părea spălat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să scoată din el decât gângureli de copil aflat în leagănul vieții. Se mira de aceste bolboroseli fără sens care-i ieșeau din coșul pieptului. Ciuli urechea în direcția rabinului - parcă vorbea tocmai despre el și despre alții ca el, Rudi, care nu puteau pronunța clar rugăciunile din cauza lipsei de cunoștințe în limbile suedeză și ebraică. Rabinul compara bâlbâielile cu scâncetele și gânguritul unui prunc. Dar Dumnezeu, la fel ca o mamă, putea înțelege foarte bine orice sunet ieșit din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fi pus în cuvinte - chiar dacă literele nu sunt clare, vorbirea nu e legată și pronunția e greșită. Important e mereu sentimentul cu care ne îndreptăm spre Dumnezeu și nu cuvintele care sunt limitate, aparținând lumii. Dumnezeu privește numai în interior. Rudi nu-și putea ascunde bucuria - râdea singur și ar fi vrut să țopăie de fericire, ascultând cuvintele rabinului. - Dragii mei, nu fiți îngreunați de neliniște, ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi sunt sentimente adevărate în inima noastră! Deodată veni un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-și putea ascunde bucuria - râdea singur și ar fi vrut să țopăie de fericire, ascultând cuvintele rabinului. - Dragii mei, nu fiți îngreunați de neliniște, ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi sunt sentimente adevărate în inima noastră! Deodată veni un gând peste Rudi - ca un nor mic cenușiu, capabil să-i strice bucuria copilărească. Își amintise într-o străfulgerare cât de severă fusese soția lui, Zina, cum îi corecta ea toate greșelile de gramatică și pronunție, de fiecare dată când deschidea gura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și pronunție, de fiecare dată când deschidea gura să spună și el un cuvânt în suedeză. Chiar și atunci când încercase să scrie versuri pentru ziua ei de naștere, Zina îi corectase fără milă poemele, cu un creion roșu. După asta Rudi evitase orice conversație cu ea și-și trimesese poemele altor femei mai blânde. Într-o zi, Zina descoperise că el dăruise poemele scrise pentru ea altor femei și fusese îngrozitor de furioasă. Acum putea să râdă de aceste amintiri amare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
minte. Dorul îmi aduce lacrimi în ochi, încât inima îmi bate sălbatic în gât. Dar fericirea de a te revedea în curând e mare. Vom lua masa împreună și după aceea vom fi fericiți stând pe o bancă în soare. Rudi surâdea din nou ca un nebun propriilor gânduri, fără să remarce că serviciul divin se terminase și oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu mâna întinsă spre el: - Am primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc o asemenea bucurie fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe un picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă bani și să cumpere ghete noi pentru Rudi. Lui Rudi i se făcuse rușine. Nu putea să recunoasă în fața atâtor oameni cât de mult își iubea ghetele lui vechi, mai ales după ce le spălase la o cișmea, exact în ziua când o cunoscuse pe Tua și se îndrăgostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă bani și să cumpere ghete noi pentru Rudi. Lui Rudi i se făcuse rușine. Nu putea să recunoasă în fața atâtor oameni cât de mult își iubea ghetele lui vechi, mai ales după ce le spălase la o cișmea, exact în ziua când o cunoscuse pe Tua și se îndrăgostise fulgerător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în schimb iluzii care se spărgeau imediat ca baloanele de săpun. Incendiul îi amintea lui Rudi de război, de al doilea război mondial, anul lui cel mai greu și al țării sale, Bucovina, anul pogromurilor și al morții. Focul se furișase cu suplețe peste tot, ca apoi să zboare ca un animal preistoric de forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
imposibilă munca pompierilor. În lumina flăcărilor se descoperea o lume nebănuită. Un peisaj ascuns în cel creat de oameni de-a lungul secolelor. Era lumea primitivă a elementelor. Tot ce exista putea să devină pulbere într-o clipă, se gândi Rudi. Focul era atât de agil, nimeni nu-l putea opri din cursa lui biruitoare. După numai câteva ore, nimeni nu mai recunoștea locul obișnuit pe lângă care trecuse acum câteva minute. - Mulțumesc Ție, Doamne, că nu arde la Solna, șopti Rudi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Rudi. Focul era atât de agil, nimeni nu-l putea opri din cursa lui biruitoare. După numai câteva ore, nimeni nu mai recunoștea locul obișnuit pe lângă care trecuse acum câteva minute. - Mulțumesc Ție, Doamne, că nu arde la Solna, șopti Rudi pentru el. În alte părți ale orașului era liniște și oamenii își vedeau mai departe de treburile lor mai mult sau mai puțin importante. Rudi, ca orice îndrăgostit, se gândea la cea dragă inimii lui, la Tua și chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe lângă care trecuse acum câteva minute. - Mulțumesc Ție, Doamne, că nu arde la Solna, șopti Rudi pentru el. În alte părți ale orașului era liniște și oamenii își vedeau mai departe de treburile lor mai mult sau mai puțin importante. Rudi, ca orice îndrăgostit, se gândea la cea dragă inimii lui, la Tua și chiar la familia ei. Viața i se părea brusc ca un apus de soare, dar celor pe care-i iubea le dorea mereu zile multe, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și șalul de rugăciuni peste umerii slabi. - Repede, chemați salvarea, a strigat un om în vârstă, care știa cât de ușor e să mori când ești bătrân. - Nu sunt mort, aștept să mă însor a treia oară, i-a șoptit Rudi vesel. Vă rog să mă duceți acasă, aici e adresa, în buzunarul de la piept. Trei bărbați în vârstă îl ajutară să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bătrân. - Nu sunt mort, aștept să mă însor a treia oară, i-a șoptit Rudi vesel. Vă rog să mă duceți acasă, aici e adresa, în buzunarul de la piept. Trei bărbați în vârstă îl ajutară să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]