1,294 matches
-
vișină coaptă, cu galben și cu roșu își coase codrul ià. Și fiecare copac din cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Și chiar pe Marii Ruși... Câți mai sunt... În urmă cu câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Legătura era cumplit de proastă; se întrerupea și pârâia din cauza bruiajului. Mi s-a părut că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-ne drum printre ziare vechi și conserve goale și lucruri aruncate la voia întâmplării. Locuri și spații veniră și se duseră. Coridoare de serviciu, tobogane de acces, jgheaburi de inundație, o veche fabrică unde razele lanternelor, în trecere, descoperiră gâturile ruginite ale mașinilor de cusut și tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
marș în mare parte tăcut, meditativ, care ne chinuia picioarele. În jurul orei șase după-masa, Scout hotărî în sfârșit să ne oprim și ne pregătirăm pentru noapte. Ajunseserăm într-un depozit părăginit, unul dintre cele cu acoperiș sprijinit pe stâlpi, țuguiat, ruginit, cu două rânduri de panouri mate pentru a lăsa lumina să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în celălalt capăt al clădirii. Fâșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rar de cînd am terminat cartea. A trebuit să insist ca în subtitlu să scrie Dialog provocat de... Așa a și fost: provocat. Ultima oară cînd ne-am văzut, a fost mai rece ca de obicei, mai gravă. Părul ca ruginit; profilul dulce, abătut; ovalul prețios al feței, tras. Tristă ca o eroină de roman Radu Petrescu. Cum ochii ei negri, frumos dichisiți cu rimel, se fereau de privirea mea, n-am întrebat-o: ei, surioară, ce-i cu tine? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că nu văzuse vreodată pe nimeni apropiindu-se de bârnă. După cum este o minune că nimeni nu-și bate capul să scoată acest hilar și vetust aparat din sala de gimnastică. (Face o pauză. Își freacă aripile, scoțând zgomotul acela ruginit și metalic. Apoi, cu modestie...) Bănuiesc că nu mai e nevoie să vă relatez despre proveniența și persistența acestui aparat exact în locul frecventat de Maurizio și Pulcheria. De altfel, efortul a fost cu mult mai mic decât intervenția pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că eu nu am iubit pe nimeni, dar de când Mioara te desenează a început să îmi placă ideea de iubire, apoi mi-am zis: ce-ar fi dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
limba română. Ciudații se uitară la paznic, îl pipăiră ca și cum arăta altfel decât ei și dispărură mormăind spre oraș. Câinele îi conduse lătrând la o distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman, paznicul ruginit ghici cu greu identitatea personajelor. Erau soldații damnați ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă cu bagaje din toate timpurile și cad în golurile de vreme ca într-un anafor? Paznicul ruginit, câinele și colegul din Baldovinești erau, la rândul lor, uitați de timp de pe vremea primei invazii a tătarilor. Muriseră demult, dar păzeau intrările în Brăila pentru prevenirea unui atac, din partea oricui ar fi fost. Mai vechi decât orașul, se mulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din viitor, luați aminte! M3. Adâncime 175 cm. Calota ușor desfăcută și cu trepanație la zona de sutură între frontal și cele două parietale. De la jumătatea femurelor este suprapus de M1, mâinile de-a lungul corpului, orientare V-E, gratii ruginite lungi de doi metri, una de 54 cm. Fantasma era Mioara la 30 de ani. Căscă, se întinse și spuse cu voce guturală. Mult am mai dormit. Ce faci, surioară? M-ai depășit așa cum nu speram și acum ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din fabrică, nenorociții au devastat totul, eu le-am luat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu băuturi. — Eu n-aș fi făcut-o nici pentru cea mai frumoasă femeie din lume
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vrut s-aud de vreo altă variantă. Ar fi fost doar o pierdere de vreme. I-am zis lui Sena ține-te bine de ce poți, pune ți centura, c-o să intrăm ca mistrețu-n cucuruz prin borfăraia asta. Între rabla aia ruginită și container am simțit că e punctul slab al edificiului, și s-a dovedit imediat că am avut dreptate. Ne mai despărțeau doar cîteva sute de metri de Bulevardul Ghencea, așa că era o prostie să dăm înapoi ca s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai roșu decât mărgelele curcanului Cristofor!), de care Va era foarte mândru. Vizanti - „botezat” astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie - un câine mijlociu, negru și foarte ager, dădu alarma cu un lătrat „la om”, zbătându-se să rupă lanțul ruginit pentru a-i da de cheltuială curcanului Cristofor, invidios pe succesul acestuia. Toată lumea s-a adunat În jurul copilului, stergându-i frumusețea de costumaș, lacrimile de frică și surpriză, spunându-i vorbe de alint și Împăcare, copleșindu-l cu atenții și sfaturi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de la intrare, care se deschide. Cum prin tindă nu era mai nimic de șmanglit, încearcă ușa camerei în care soții Ciobanu se îmbrăcau de zor. Ușa nu se deschide și hoțul caută o rangă. Cum nu găsește decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a avut timp să-și arate surprinderea, deoarece sucitorul l-a năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bărbații se cotonogesc de la femei. Dar există tentația să mai calci strîmb. În loc să bea un rachiu... Dai în gropi cu prostia ta. Tu crezi că doar rachiul tentează omul? Să zicem că ai o mașină Dacia de treizeci de ani. Ruginită, amărîtă și cu tuse măgărească. Boțită și ferfenițită. Ridici ochii și vezi un Mercedes nou-nouț. Strălucește și nechează cu părul în vînt. Ei, dacă ai putea n-ai încăleca-o oleacă? Hî, hî, hî. Și încă cum! Păi vedeți? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se strîmbă Lena a dezgust. Fidelitate tîrzie Miruna mai verifică o dată adresa pe care o memorase cu multe luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte înfometări! Fericirea este nesaț de Dumnezeu. Gustați aroma: salcia plângătoare siropează așteptările, pelinul pudrează foietajele, ultimul strat a prins crustă de atâta dragoste. Nespusele, neîncăputele, neînțelesele, nenăscutele se înghesuie într-un malaxor ruginit, omul singur. Fericirea definește absolutul: altă culme altă justificare, ecuația despre cum iubeam ieri avea o necunoscută mai puțin, ecuația despre mereu ultima iubire se rezolvă plecând de la o constantă aproximativă inima; absolutul de deasupra absolutului ultima treaptă: te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piatra aceea sau ce-o fi fost... Dar secretul meu era altul : vroiam piatra aceea vrăjită de Poseidon (ce-ați făcut ochii mari?! Poseidon, zeul mării !...) el o făcuse așa ca să poată schimba în aur orice bucată de fier, chiar ruginită de-ar fi fost se spune că i-o furase Hermes și că, așa zeu cum era, Hermes o pierduse și el (sau i-o furase altul, mai hoțoman ca el) și de atunci toată lumea o caută. Mi-era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți. Dar nu sfârșitul ploii îi curmase somnul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
său. Era o ușă dintr-un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ori cobora în vale. De fiecare dată era singur. După câtva timp, fie că era frumos sau urât, soare torid, ploaie și vânt, începuse să aibă ca tovarăș nedespărțit o imensă umbrelă neagră pe care nu o deschidea niciodată. Acele ruginite străpungeau impudic țesătura neutilizatului obiect de care era ne-despărțit Justin. Fizionomia lui se schimba de la o întâlnire întâmplătoare la alta în așa măsură încât peste numai un an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]