1,319 matches
-
rezervația de urși de la Zărnești. 95 de urși au fost salvați de la înființarea Sanctuarului "Libearty". Cu toții au trăit o viață de coșmar, plină de abuzuri, în cuști minuscule în comparație cu nevoia de spațiu a unui astfel de animal, prizonieri între gratii ruginite și cu ciment sub tălpi, în loc de pământ și iarbă. Până să ajungă la rezervație, unii nici nu știau cum e să se cațere într-un copac sau să se ascundă de soare în zilele caniculare. Senatorul Marius Marinescu a fost
Paradox românesc. Locul în care demnitarii noștri nu au călcat, iar francezii stau la coadă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/104496_a_105788]
-
intrat în „acasa” din carte, în matricea spiritului și care, din când în când numai, ca un veritabil avertisment, se prăbușeau cu ostentație, dorind parcă să se scuture ca de o gheară străină, îngreunându-le respirația, ca de un lanț ruginit care le împiedică mersul înainte. Astăzi, aerul purificat la flacăra slovei ar trebui să-ți prime nească lăuntrul. Dar primejdiile sunt de altă culoare. Nu mai sunt roșii. Ele au căpătat izul pornografiei și al prostului gust cu nume de
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dati_mi_inapoi_limba_romana_lectura_ca_act_de_formare_a_caracterului_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
din viață în parcul Izvor și-am observat încă niște sute de oameni care fac la fel ca mine. Pe aleile line mă dau cu rolele, în iarba grasă mă joc badminton, pe băncile late îmi mănânc înghețata, de la cișmeaua ruginită îmi beau apa, printre copaci îmi fac pozele pentru revistă și de-acolo mă duc seara acasă după ce am obosit să fac toate cele de mai sus. Am început să recunosc mămici și pitici, bunici și liceeni care-și fac
În parcul Izvor by http://www.zilesinopti.ro/articole/66/in-parcul-izvor [Corola-blog/BlogPost/100074_a_101366]
-
și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din șerpoaice de stea arzând în strânsori de venin tăcerea-mbrăcată în chin! Goi...amăgindu-ne-n ploi furam dintr-un mic calendar, o urmă nestinsă, într-un capăt de jar, când ploaia căde-va, ruginită și grea să-i pună căpăstru și s-o lege de-o șea, urlând către ceruri, s-adie un vânt cu ropot de crivăț, să se-nfoaie, suflând, s-aprindă din umbra cenușii un foc uscându-i durerea, să renască
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466404608.html [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
2017 Toate Articolele Autorului Vă simt în ceafă răsuflarea rece, mă-mbrânceați privindu-mă cu ură, nici timpul chiar nici foamea-aici nu trece, mi-am scuipat și dinții sparți din gură. M-ați dezbrăcat de suflet și căldură, patul ruginit mi-era alături, simt și găleata ce stătea-n celulă, dormeam pe fier, nu știam ce-s pături. Suferința sau durerea nu-ajungea, nici buzele sparte pân' la sânge, eram bătuți, călcați la fel ca mingea iar voi spuneați c` "Ăsta
DOAR PUMNII STRÂNȘI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/mihail_janto_1490374738.html [Corola-blog/BlogPost/375642_a_376971]
-
chiar e necesar lucrul ăsta, dacă se face cu știință și cumpătat”. Crucea de pe munte În 1991, Emil Părău a luat 5000 de lei de la C.A.R., bani cu care și-a cumpărat primul camion carosat. Era un hârb ruginit care urma să fie dat la casat. Într-o lună l-a făcut ca nou și-apoi l-a pus la treabă. N-avea carnet, așa că a trebuit să plătească un șofer. În scurt timp, a reușit să-și scoată
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Dan_petrescu_1396439456.html [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
tem c-o să mă sting în gândul tău, Iubirea mea... De mult nu ne-am strigat... Ne-ncearcă azi părerile de rău Fiindcă atâtea ploi am dezlegat Și le-am lăsat să cadă peste noi Ca un potop de cântec ruginit... Ni s-a umplut povestea de noroi Iar umbrele de râs s-au veștejit Mai înainte de-a ne fi-ntâmplat Unul într-altul și de-a fi atins Un țărm măcar, de vis adevărat... Mă tem că-mi va
POEM MELANCOLIC de AURA POPA în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1405054791.html [Corola-blog/BlogPost/349215_a_350544]
-
nu mai știu când mi te-ai stins în sânge, într-un târziu de noapte-nfrigurat, simțeam cum mușcă rana pelin și cum își unge, umbre de mir prin trupu-mi-njunghiat! Nici nu mai știu când ne-au zburat cocorii, din visul ruginit de toamne reci. Când răsăreau în ochii tăi, lin, zorii, eu umbră îți eram sub lacrimi de poteci! Nici nu mai știu când ne-a albit ninsoarea, țipau caișii neînfloriți de mai, ne tot sorbea din viață, blând, uitarea, eu
NICI NU MAI ȘTIU CÂND... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_bezea_1451561997.html [Corola-blog/BlogPost/375022_a_376351]
-
-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456045407.html [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
-ți astâmpăr ; Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în păr. Aș vrea să fiu măgar, să-ți duc rucsacu-n spate ; Destul ai dus poveri, de greu avut-ai parte. Dar, nu-s decât un biet bătrân, de vremuri ruginit, Ce pierde-n barbă lacrimi, la plâns, la râs și la citit... Bătrân înlăcrimat, c-o viață-ntreagă n-a știut să fie, Nici frunză, nici copac și nici izvor de apă vie. (Aurel Chira) Referință Bibliografică: Resemnare, de Aurel
RESEMNARE, DE AUREL CHIRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Resemnare_de_aurel_chira_al_florin_tene_1328022374.html [Corola-blog/BlogPost/360581_a_361910]
-
Nepăsători la strigătele ei. Cu ultima suflare A mai privit spre cer, Prin ramuri desfrunzite Și-a plecat în eter. Adie vântul rece Și cerul mărunt plânge, Iar frunza-ngălbenită, Într-un mormânt se strânge. Cântă fanfara-n parc Din alămuri ruginite, Ca la priveghi se-adună, Bătrâne ciori cernite. E rece acum, și pustiu, Iar băncile sunt goale, Unde-au plecat îndrăgostiții? De ce nu plâng a jale? Căci a murit un anotimp! De câte ori l-am îngropat..... Din propria cenușă el renaște
MOARTEA TOAMNEI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 by http://confluente.ro/flori_bungete_1476877138.html [Corola-blog/BlogPost/382249_a_383578]
-
că medievalismul se întâlnește organic cu eminescianismul[17]. Aceasta nu înseamnă că formele nu sunt respectate. Decorul celor mai multe poezii - dincolo de mesajul lor diferit - amintește de ambientul medieval, cu atmosfera sa tainică. Nopți argintate de lună, castele boltite (și cu gratii ruginite), aproape în ruină, ferestre cu arcade, mese împărătești, împodobite cu bucate alese și înconjurate de paji, feți-frumoși și crai cu bărbi albe[18], domni cu mitre și boieri sfătoși, curți regești, împărătești ori domnești, cavaleri cu platoșe și zale, domnițe
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
pământul. și e târziu. iar eu voiam doar să-ți spun c-a venit iarna PĂȘEAM îN GRATITUDINEA MERSULUI peste ultimele zdrențe de zăpadă printre coline. viile pustii. ezitând, am zărit între frunzele de mai an o tăblie cu litere ruginite: totul în viață e o problemă de timp așa e. mereu ne ajunge din urmă trecutul în impactul lui cu ziua de mâine, altminteri oare de ce ți-am simți lipsa atât de mult? - cum printre gratii, unul vede piscul înzăpezit
Poezie by Andrei Zanca [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
e acoperit cu straturi străvechi de mâncare topită. Coji de pâine uscată, mucegăită. Un film se derulează cu melancolii. Un joc de cărți, un împușcat iluzoriu căzut cu capul în tort. Și cel cu mustață, ca Stalin. Siringa cu ace ruginite și cutia în care o fierbi, pereții ei verzi acoperiți de un puf verde, ca mușchii de pe coaja copacilor în pădure. Mâna de ceară, cu venele desenate sub pielea dispărută, ca o mână din recuzita cântării României, arde în cuptorul
Poezie by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
din săptămâna proaspăt scrobită îmi agăț colțul buzelor de pervaz aștept să se arboreze acel zâmbet care te trece-n luntrea-i peste vârtejul oricărei zile în pântecele unei mări ce-a secat locuiesc într-un castel de nisip scoici ruginite îmi împrumută glasul abia distingându-se dintre buruieni și pietricele umbre monosilabice se ghemuiesc în ele atente limbile nervoase-ale valurilor le ling trăsăturile de lapte rămân închise în casete de lemn alături de fotografii și bucle dintre aceia care-și
Poezie by Daniela Popa [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]
-
lung de oglinzi distorsionă spațiul și amplifică imaginea lumânării, provocând o explozie solară în miniatură. Clinchete de clopoței și zumzete de gâze întregiră sonor scena. Se îndreptă spre un dulap vechi de lemn, înalt cât peretele și, atingându-i lacătul ruginit, deja tăiat de polițiști în timpul căutărilor, îl făcu să cadă cu zgomot pe podeaua devenită translucidă. Pe cele trei rafturi înguste tronau: un cap miniatural fără nas, fără ochi, urechi ori gură, cu o piele strălucitoare de un alb vetust
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1421605724.html [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
cu care încâlcesc noaptea când scriu". Gheorghe Izbășescu este contaminat de simboluri, e saturat de concret și se încălzește la o rază elegiacă: "Limba de țelină, limba de antracit, unsă cu glicerină/ plângea morții noștri pe-un sfert de tun ruginit/ așa cum istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_de_mantuiire.html [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume nouăși călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit,Prin sânge trece cornul tristeții:Plânge, aripa ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește-n noi amintirea cenușie,Toamna, moarte, visul falnic treceși privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > RĂZBUNAȚI-VĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului RĂZBUNAȚI-VĂ Zamolxis scoate-ți spada ruginită, Cobori asupra mea răzbunător, De am vreo vină încă ne găsită, Te rog răzbună-te nepăsător. Nu te opri ci vino-n grabă, Să-mi iei din mine ce-i mai scump, De inimă e vorba, ți-o dau întreagă
RĂZBUNAŢI-VĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Razbunati_va.html [Corola-blog/BlogPost/355646_a_356975]
-
prin ierburile pe jumătate uscate. La un moment dat, în fața lor, trestia trosni, sfărâmată sub o smucitură puternică. -- Nelule, ai auzit asta? -- Ce poate fi? -- Ia, ține și undița mea, să-mi scot cuțitul de Rambo! Cu lama zimțată și ruginită a unui cuțit vechi ridicată la nivelul ochilor, aplecat mult în față, concentrat, pescarul pătrunse prin vegetație spre locul din care se auzise zgomotul. Călca atent, încercând să nu tulbure prea mult liniștea din apropierea apei. -- Nea Fane, vezi ceva? -- Tacă
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1428118161.html [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
tine și realitatea se schimbă am învățat să te iubesc așa cum învățăm să mergem acum nu mai pot uita trecutul este o reptilă în mațele lui se amestecă totul până într-o zi când regurgitează intrăm la loc în ceasul ruginit orbul ridică pleoapele în fiecare orbită o inimă. omul vitruvian anima ceva mă îndeamnă să întind mâinile să țin ziua asta în loc fac slalom printre oameni umbrele lor mă ard și asta mă încetinește lumini se zbat într-o anacondă
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xiii.html [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > STEAUA LUI VADIM Autor: Doina Cotescu Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului într-o seară de septembrie, călduță și-îmbietoare pe iarba cea ruginită, strivită de căprioare îmi făcui un căpătâi, pe-o pală de fân uscat și privi, surâzătoare, sus, la cerul înstelat luceferii, ca soldații, cu candelele în mână se-așezară într-un cerc și privesc la mândra lună cu fața îmbujorată
STEAUA LUI VADIM de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/doina_cotescu_1460549754.html [Corola-blog/BlogPost/368952_a_370281]
-
în comuna asta. Încercarea moarte n-are ... Și să vezi pe Netea primar ... “ Cu acest gând a deschis poarta care abia se mai ținea în țâțâni.A luat cheia de pe grinda prispei și a introdus-o în broasca pe jumătate ruginită. A intrat și ușa a schrțâit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer stătut cu iz de mucegai.A dat să aprindă lumina.” Nu merge. Câte mai sunt de făcut în casa asta!“A intrat, pe
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Incercarea_moarte_n_are_povestire_d_al_florin_tene_1330762720.html [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
cu rom, s-au hotărât să meargă la casa părintească a lui Ion Netea. Au luat-o ușor, clătinându-se, pe șușa în jos, spre marginea satului.Ajunși în fața ogrăzii lui Netea, Nelu lui Pârnaie a ridicat cercul din fier ruginit și a deschis poarta. -Tovarășe Netea! Tovarășe Netea! Văzând că nu răspunde intrară pe prispă și cu mâinile streașină priviră în cameră.Îl văzură pe Netea întins pe pat cu un zâmbet ciudat pe față. -Să ști că ăsta e
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Incercarea_moarte_n_are_povestire_d_al_florin_tene_1330762720.html [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]