542 matches
-
toată mașinăria era controlată și de pilotul automat aveau timp destul pentru dânșii, ba mai mult vehicolul putea ... Citește mai mult Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile de înaintare pe teritoriul inamic, și nu întâlniseră pe nimeni până atunci, nici ființe umane nici măcar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
în: Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astrul luminii coboară sfios Palid, obosit cu raze adormite, Mângâie câmpul c-un cântecel tors Din ale stelelor cosițe împletite.. Sus pe-ale dealurilor platouri Câteva cornute pășesc agale Rumegând stingher sub surii nouri, Se opresc tăcute și privesc în vale. Trase de boi slabi, care cu coceni Trec prin peisajul jalnic, coșcovit Fapte care toamna se succed în vremi Ca un stol de grauri pe-un drum pustiit. Vântul
PEISAJ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381412_a_382741]
-
că le aruncați! De ați împărți, și voi, Ce gutui cresc, în altoi, De stropit în vremuri noi, Să mănânce niște boi Să vă-mpungă, mai apoi, Și cu dinții lor de soi, Și în burțile de sloi, Să vă rumege - gunoi - Ce-ați mai zice? Ce-ați mai face? Ce-mpăcare? Și ce pace? Oameni buni, ai nimănui, Nu mai tot furați gutui, Că vă părăsește Raiul, Și vă fură gutuRaiul! VÂRSTELE MUZICII Haydn Am tot căutat, ce va fi
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
alta- au laturi de pătrat, nici fără prea multă lipire, deși zidirea este la fel de originală. După stingerea varului, acesta este imediat amestecat cu nisip mascat de rău și pus spre astuparea și lipirea spațiilor dintre pietre) de parcă ea însăși își rumegă permanenta rugăciune pentru oamenii locului și pentru toți cei ce o văd. Construcția originală indică că este o minune a locului, iar dovezile istorice ce mărturisesc cu mirare profundă că a fost construită numai într-un an, un an... din
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
NU SIMTE DURERE Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Omul care nu simte durere Sensibilitatea la durere e doar o părere. Trebuie să-ți faci o crustă cât mai groasă, să rumegi și să taci, să lași impresie frumoasă, că-n lumea asta, spinii, nici spini nu mai sunt parcă, de-nțeapă-n golul inimii, pe valuri, ca o barcă, se lasă duși niciunde, de vântul care bate răzleț, de oriunde, în
OMUL CARE NU SIMTE DURERE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375001_a_376330]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > RECONDIȚIONARE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oase tot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni, să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram
RECONDIŢIONARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374007_a_375336]
-
Când roua îi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În zorii ce tocmai mijeau Din negura nopții, călare, Un tânăr, cu ochi ce-i sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri, pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine te sapă Și limba-ți prea rece și udă Îmi spumegă liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
înguste păstra ca o martiră ironicele urme de porumbel. Continuam a înfiripa un dialog nonverbal cu rottweilerul din fața mea. Se gudura, surâzând. Îi simțeam privirea dulce, atingându-mi sufletul. Lumea rurală îmi părea acum ca un vagon robust de tren. Rumegam în gând biografiile săteniilor. Libelulele ciocolatii cu cărțulii subțiri în ghiozdănele modeste, înaintau spre cetatea cu fizionomie terifiantă, unde notele deveau bau-baul și coșmarul existenței juvenile,spre școală. Rottweilerul meu , scruta ca un Moromete eurile dimineții de februarie. El degaja
PUNEȚI PE SHUT DOWN NEGATIVISMUL, SĂRUTAȚI UN ROTTWEILER ! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372386_a_373715]
-
ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri, un fel de intuiție personală ce o găsim numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor ... Citește mai mult Sânul ca un bot însetat de cămilă m-așteaptăși nu știe mila fiindcă și eu la
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabilce îmi frământă starea.Lipesc frumusețea unor mesteceni albidin îmbulzeala nesfârșită de cuvinteînecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri,un fel de intuiție personală ce o găsimnumai în freamătul pădurii de foioase.Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilorarzând gingășia unui cuib de vocipierdut prin Templul zeiței Hatorgonind veșniciaprintre glasurile răgușite ale pietrelor... XX. POVARNA. SUNT AȘA CUM SUNT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 297 din 24 octombrie 2011. Privesc scena cu un
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
domnesc în Tenebre, Dar sunt Neconsolată. Domniță sunt a tatei, Și Turnul meu se-nalță Semeț, pe ale-Arminiei Tărâmuri, iar stelele-mi Pierit-au demult, demult... Lutul mi-a amuțit, Iar pianul mi-e orfan Și zace într-un colț, Rumegându-și Tristețea... Inima-mi răvășită Plutește-ușor pe Mare... Pe-o Mare Italiană. În Grota de azur Eu n-aș putea să-înot; Doar nu sunt o Sirenă. Copilă fiind, voiam Să fiu Ahile, poate Apolo... Afrodita? Atena? Niciodată La ele n-
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
în rezervă și îi organiză într-un nou guvern, care să-i traducă în viață marile sale planuri. Aceasta deoarece, guvernul din exil, format din băieți deștepți, nu puse botul la invitația de a reveni în țară fiindcă aveau de rumegat averi pentru încă trei generații și nu se făcea să riști revenind la hachițele nenorocitului de dictator, un instabil psihic, împotriva căruia organizau acum tot felul de conspirații. Poporul, și mai fericit, constată că i-a crescut nivelul de trai
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
Și se duelează strașnic pentru acel nimic, un detaliu fără nici o semnificație. Nici în această fază nu este în fond nimic rău. Din detaliu în detaliu se naște perfecțiunea. Dar unii oameni au capul gol. Nici măcar plin cu paie ca să rumege, acolo ... ceva. Este atât de gol că devine o cutie de rezonanță. O idee preluată din afară, rezonează cu propria frecvență, aș zice a inculturii, și devine punct de vedere exclusivist. Dacă acest om mai are pâinea, cuțitul și sarea
MENTALITĂŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347866_a_349195]
-
vedere exclusivist. Dacă acest om mai are pâinea, cuțitul și sarea, vai Doamne de cei din jur. A dat tranziția peste ei! Dar dracul nu este chiar atât de negru. Bulă are capul plin de castravete pe care l-a rumegat în toate ipostazele lui. Nici de mirare că se potrivește ca o mănușă drept răspuns la orice întrebare. Punct. Am terminat cu filosofia stearpă care nu duce la nimic. Nimeni nu recunoaște că este prost și nimeni nu poate dovedi
MENTALITĂŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347866_a_349195]
-
lor blânji. După ce mâncă, strânse cu grije ce mai rămase și le așeză în straiță.Apoi se întinse pe iarbă rezemat cu capul pe trunchiul salcâmului.Își trase pălăria neagră peste ochi.Boii terminară brațul de fân și se așezară rumegând. Carol adormi și un vis venind din trecut îl cuprinse. “Bunul Gheorghe îl ținea de mână și cu pași măsurați se îndreptau spre locul lor din Rățălești. Era o primăvară timpurie și aburi ieșau din pământ. -Nepoate, mergem să luăm
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
rece brazda, nu semănam. Dar a fost caldă. Atunci e bine de pus sămânța în pământ. Acesta este termometrul țăranului. -Am înțeles bunule!” Carol se trezi, puțin buimăcit.Și-a dat jos pălăria, și s-a uitat la boi.Aceștia rumegau în liniște, culcați, sprijiniți pe picioarele din față. S-a sculat din iarbă și i-a mângâiat cu biciul ușor. Vorbind cu ei.Boii s-au ridicat, apoi, după ce i-a înjugat la rariță, au intrat în brazdă.Au rărițat
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
din două mâini, ca de profet, îl preface, dezinvolt, într-un punct, în vârful bine ascuțit al unui plumb. și când ultima suflare îi dă toate peste cap, lasă-n urmă izbăvirea unui neam deja defunct, ce buluc spre catafalc, rumegând pios coliva, precum mielul la tăiere își asteaptă, blând, sentința, traducând în sinea lui bietul pedeveu... de viață. Referință Bibliografică: pedeveu de viață / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor
PEDEVEU DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346256_a_347585]
-
enervare motiv serios de destindere calm și relaxare trepte pe care să urcăm spre tezaur de preț podețe între suflete creiere supuse iubirii supuse lor papilelor gustative aranjate pe limba în formă de V taină adâncă să nu o amărâm rumegăm bine umplem golul din inimi golul din minți cu valori cât timpul nu se comprimă în noi. Referință Bibliografică: Tardivitate instalată printre semeni / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 936, Anul III, 24 iulie 2013. Drepturi de Autor
TARDIVITATE INSTALATĂ PRINTRE SEMENI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345512_a_346841]
-
o mesteca numai s-o simtă acolo mereu...era știrb, cu mustăți mari, galbene, țepoase și-l asculta mereu cu frică, uitându-se țintă la el cu ochi mari, pregătit în orice moment să fugă cât îl țineau picioarele... Vacile rumegau și-n mers, știau ce drum trebuiau să urmeze...Balta începea la mai puțin de un kilometru de sat, dincolo de Linie era cătina sălbatică, făcea doar flori puternic-mirositoare, cu diferite nuanțe, nimeni n-ar fi știut că aceasta ar fi
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
trist centaur în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CREANGA TA FIRAVĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului creanga Ta firavă câteodată sunt haihui și mă simt al nimănui, plutesc prin cerul cu stele rumegând visele rebele, încurcând viața și timpul încercând să urc Olimpul, ca Sisif mă zbat să sui bolovanul nimănui, când ajung la jumătate, (ca să vedeți ce dreptate!) cad cu totu-n handicap și o iau iar de la cap, iar mă sui
CREANGA TA FIRAVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377075_a_378404]
-
trist centaur în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i aștepte de la alde Bogatu’ pentru că nu-și făcuseră slujba dinainte plătită... Nevasta omului îl așteptă mult timp până să pună straie cernite... Alde Bogatu’ își rumegă supărarea zile bune, frământând hârtia pe care trebuia să o semneze Mitu, la vânzare. Dar și cu actele ar fi rezolvat-o, nevasta lui Mitu putea fi dovedită, până la urmă... Mai rău era că nu putea să intre pe arie
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
păstrează de veacuri o unitate și exactitate lexicală uluitoare, cimentată de vicisitudinile istoriei, însușire cu care nici oaltă limbă nu se poate mândri întotdeauna”. Aforismele din această carte nu pot fi citite dintr-o suflare.Trebuie zăbovit destul în dreptul fiecăruia, “rumegat”, “mestecat” până când se limpezește în inima ta. De aceea, nu este indicat să fie citite zeci de pagini deodată pentru că se ajunge la imposibilitatea de a le mai putea recepta, digera. De preferat, ca acestea să fie “gustate” ca pe
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
și visând zefirul / Și când orașele vuiesc de ritmuri proletare, / Chiar lângă lună cântă trandafirul.” O mențiune aparte merită Sonete mute (1969), în care regăsirea tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade și-n duhul părinților / Care îmi ațin calea la crucile drumurilor.” SCRIERI: Anotimpurile Griviței, București
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]