24,320 matches
-
împrăștie de pe tufari ivindu-se unul câte unul capetele roșii de trandafiri mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să merg pe jos o noapte întreagă, fără însoțitori privind cum maidanezii trec strada în șir indian, mâinile mele puternice să rupă trandafirii din cartier, soarele să fluiere ca un polițist să mă condamne la detenție pe viață în pușcăria lui cu ferestre hexagonale precum fagurii de miere mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit lung la un trandafir
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
ce am vrut noi am vrut să avem o viață frumoasă și („în finișul ei n-a fost frumoasă“) și o să vină o să vină den linden spun clopoțeii senili ai memoriei dar noi, îi spunem sfîntului nostru, cel al nervilor rupți de duminică seara, ce am vrut noi am vrut pașaport și un loc pe plajă unde să-ntindem prosopul. și n-ați aștepat decît toată viața. unter den linden den linden clopoțeii senili ai memoriei.
unter den linden by Ionuț Chiva () [Corola-journal/Imaginative/5676_a_7001]
-
Bucur Demetrian Cercul pe pagina albă și iarna a trecut iată-mă la vedere floarea umedă se deschide țesut de zăpadă se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe fața mea după luptă o lumină în beznă șobolani și insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivnița rece
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
așadar te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
din teroare, ură și haos un drog nou, plăcut, confortabil să imaginez trecutul, să descriu viitorul Trebuia să țin minte tot ceea ce voi ați uitat ceea ce n-ați aflat niciodată să reconstitui în minte ceea ce în noi toți s-a rupt, s-a stricat să scot dinozaurii și hienele din subsolurile noastre vetuste să le proiectez pe bolta înstelată a meningelui nostru încă infantil și arhaic Trebuia să concep și să nasc o formă a noastră viitoare mai bună. Am să
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
Iolanda MALAMEN își înalță căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
azur o aripă; Doar nimbul lor veșnic o clipă se-nmoaie Pe vreme de-amurg, și de vînt, și de ploaie Și parcă-i încearcă sub fulgi o durere, Privind prelingîndu-te-n părul de miere Spre calda și leneșa mea mîngîiere. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă, Ți-o dau cu tot cu fructe coapte-n frunze, Pe-acoperișuri lăs mătăsuri, calde pînze Subțiri de in, finețuri de paiangă Ce își clocește răzbunarea-n
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
clipă se-nmoaie Pe vreme de-amurg, și de vînt, și de ploaie Și parcă-i încearcă sub fulgi o durere, Privind prelingîndu-te-n părul de miere Spre calda și leneșa mea mîngîiere. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă, Ți-o dau cu tot cu fructe coapte-n frunze, Pe-acoperișuri lăs mătăsuri, calde pînze Subțiri de in, finețuri de paiangă Ce își clocește răzbunarea-n colțuri De turlă pătrățoasă și umidă, Rostogolesc pe
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
Horia Gârbea mi-a spus: fiul meu ia cocoașa asta ia cîrjele astea și ochiul de sticlă și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus că liftul nu merge scara e ruptă iar scripeții demult s-au blocat în rugină mi-a spus: fiul meu ia pușca asta nu uita trepiedul pentru ea mai ia aceste patruzeci de cutii cu cîte patruzeci de cartușe și gîndește-te cum ai să le duci pînă
Până sus by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6207_a_7532]
-
în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se uită cu drag la tine e aproape ca-n copilărie când coborai în râpa de la predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
nu degeaba mama ne-a călit în laptele ei de mamă cald și nu degeaba ne-a blestemat pe toți trei de mici să fim ca ea să n-avem parte de ce iubim și-n schimb să nu murim Noi rupem piatra ca pîinea în mîini și-o mestecăm tăcuți noi rezistăm ne doare și nu murim Orice ar fi - noi nu murim nicicînd nicicum nici dacă vrem Oamenii-și vor căuta moarte și n-o vor afla vor dori să
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor ce ni se-ncleie...
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Emil Brumaru E-o mare greșeală de zîmbet Cînd mergi prin livada cu vișine: Ai putea să le faci să se rupă Dintre frunze, pe trup să te mișune; E-o mare greșeală de suflet Să ridici pîn’ la gură o piatră: S-ar muia în trecutul tău umed, Ți s-ar scurge din mîini dintr-o dată Și-un izvor te-ar
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6561_a_7886]
-
despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în inima uscatului, departe de
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Adrian Alui Gheorghe Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
Cîntecul pe care oamenii îl așteptau ca pe-o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă -un atlet al zeilor gata oricînd să arunce
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
înălțat Frate peste Frați Măsura și numele veacului său între Secularii Magistrați. La fagurul laudei Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul Te-au așezat cu mine dedesubt în hulă de Sinele Tău eponim Cu uitarea numelui Tău viețuim. Ai pus temeiul Pomului Vieții Cu mine purtând solia Crengii de Smochin, Ai spart negurile și-ai topit nămeții Poporul
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mă iartă, iartă, Dă-mi Floarea Făinii, Mama Pitei, Colacul de Sâmbră La masa celora ce-mi caută ceartă Și mă caută cu laudă strâmbă, Pune-mă la Galele Fericirii Cu Miresele Salmoxine Sofine care-și așteaptă Mirii, Și-om rupe pâinea Bucuriei la Masa cu Soarele între toți Domnii cu Numele Tapae -Locurile de unde-am plecat între toate popoarele Și-am primit nume de munți și ape, Du-mă pre mine la Mama Pâinilor și-a Colacilor de Simbrie Să
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
de aur, pasărea care din tril a făcut zi copți în fruct viermii prolifici pe mări legănați în marginea orașului sferic. zadarnic prevestitor de pace măslinul le-ar aminti că vina celor căutați stă în cristale ei urcă, tălpile uriașe rup brazde gata stă să izbucnească fumul din dave libațiile, carnavalul să-nceapă. sus laolaltă zăpada și fânul calmă missa alpină- fiecare sub câte un astru stau mieii doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat, foarte departe
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
necunoscut. Moașa intrase în pământ. Nu era nici în prăvălie, nici afară. Dispăruse fără urmă. Prin geamul de argint, peruchierul le zâmbi întrebător și le făcu semn din ochi, ca și cum i-ar fi invitat înăuntru, ceea ce-i făcu s-o rupă la fugă. Gândul că fuseseră descoperiți umbri pentru o clipă întâmplarea cu adevărat uluitoare care era dispariția Moașei. Câteva zile nu făcură altceva decât să urmărească ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și odată cu aceasta și disparițiile. Nane și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
sunt rude!" își dădu cu părerea Rață, iar pe Nane îl fulgeră o părere de rău târzie că nu-i venise ideea să-l întrebe. Cei doi băieți se înveseliră ca la comandă și chiuiră într-un suflet un Țenefațem, rupând-o totodată la fugă, până în foișorul din curtea ospătăriei. Precis dascălul știe ceva." Poate că au venit cu aceeași corabie, măi Nane! Nu-ți dai seama ce poate să fie un drum pe mare, cu un galion cât trei case
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
unei vrăjitoare Ce-și duce către seară la plimbare În lesă spiridușii de onoare Spre-a-i folosi, la nunțile din mlaștini, Drept martori mormolocilor de baștini... Acolo, printre rădăcinile putride, Pești orbi, turtiți, înhață moi omide, Și buzele își rup, prinse-n cîrlige, Din nou lenea-n adîncuri să-și cîștige Și să viseze nuferi de deasupra Cum își răstoarnă peste dînșii cupa Și carnea albă de sub solzi le-o frige Cu-amorul razelor aduse în adînc...
Cîntec naiv (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7014_a_8339]
-
nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]