226 matches
-
acestei situații, nunțiul apostolic Francesco Marmaggi, venit în România la 17 octombrie 1920, a dus tratative cu regele Ferdinand I prin duhovnicul acestuia, mons. Ulderic Cipolloni, pentru înființarea unei administraturi apostolice care urma să-și exercite jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Ca urmare a acestor tratative, a fost înființată în anul 1922 o administratură apostolică pentru credincioșii greco-catolici din Bucovina, cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava). Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București , iar
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni Conventione” din 5 iunie 1930 a fost înființată Eparhia Română Unită a Maramureșului cu reședința la Baia Mare. Noua eparhie era formată din 239 parohii, din care 201 românești unite și 38 greco-catolice rutene, și anume: În calitate de administrator apostolic al Eparhiei de Maramureș, episcopul Iuliu Hossu a înființat la 5 iunie 1930, prin ordin episcopal, Vicariatul Special Greco-Rutean în cadrul Episcopiei Maramureșului. După instalarea sa la 2 februarie 1931 ca episcop de Maramureș, Alexandru Rusu
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
1931 ca episcop de Maramureș, Alexandru Rusu l-a numit, prin ordinul nr. 206 din 7 februarie 1931, pe preotul Mihail Simovici (Mihail Simovicz) ca primul vicar al Vicariatului Special Greco-Rutean, cu sediul la Cernăuți. Cele 38 de parohii greco-catolice rutene au fost organizate în două protopopiate: Protopopiatul Cisalpin (cu 11 parohii) și Protopopiatul Bucovinean (cu 17 parohii, 10 preoți parohi și 10 administratori). Vicariatul a fost condus de către pr. Mihail Simovici (1931-1940, 1941-1943) și pr. Isidor Stanislav Toniuc (-1948). Cei mai mulți
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Arhangheli Mihail și Gavriil", care a fost sfințită în anul 1995. Biserica Penticostală din Ipotești a fost înființată în 1923, iar Biserica Baptistă, trei ani mai târziu, în anul 1926. Locuitorii satului Ipotești vorbesc, pe lângă limba română, și limba ucrainiană (ruteană). Există mai multe versiuni orale care circulă pe teritoriul satului și care încearcă să explice acest fenomen. Conform uneia dintre ele, locuitorii cu numele de familie având rezonanță slavă ar fi descendenții unei etnii din Carpații Galiziei (între Ucraina și
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Biserica "Sfântul Ilie" din Vatra Dornei este o biserică construită în anul 1908 de către comunitatea greco-catolică ruteană din municipiul Vatra Dornei. După desființarea cultului greco-catolic rutean din România (1952), biserica a fost preluată de statul român care a trecut-o în folosința comunității ortodoxe. Ea a fost reparată și modernizată în a doua jumătate a secolului al
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
Cultul greco-catolic român (unit cu Roma) a fost desființat prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, iar cultul greco-catolic rutean a fost desființat și el prin Decretul nr. 7738 din 26 mai 1952. Începând din anul 1952, Biserica Greco-Catolică Ruteană din România și-a încetat existența. După Revoluția din decembrie 1989, Parohia greco-catolică ucraineană "Sf. Dumitru" din Câmpulung Moldovenesc a fost reînființată la 19 februarie 1995. Prima slujbă religioasă din filiala Vatra Dornei s-a celebrat la 24 iunie 1999
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
Biserica "Sfântul Dumitru" din Câmpulung Moldovenesc este o biserică construită în anul 1883 de către comunitatea greco-catolică ruteană din municipiul Câmpulung Moldovenesc. După desființarea cultului greco-catolic rutean din România (1952), biserica a fost preluată de statul român care a trecut-o în folosința comunității ortodoxe. Ea a fost reparată și modernizată în a doua jumătate a secolului al
Biserica Sfântul Dumitru din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323583_a_324912]
-
coloniști ruteni de religie greco-catolică, proveniți din Galiția sau din unele sate din nordul Bucovinei. Credincioșii greco-catolici ruteni din Câmpulung au participat inițial la slujbele oficiate în biserica romano-catolică, construită în anul 1815. În 1833 a fost înființată Parohia greco-catolică ruteană din Câmpulung, slujbele continuând să fie celebrate în lăcașul de cult romano-catolic. Condicile matrocole ale parohiei au fost începute în 1836. Abia în anul 1883, credincioșii greco-catolici ruteni și-au construit la Câmpulung Moldovenesc o biserică de lemn cu hramul
Biserica Sfântul Dumitru din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323583_a_324912]
-
Cultul greco-catolic român (unit cu Roma) a fost desființat prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, iar cultul greco-catolic rutean a fost desființat și el prin Decretul nr. 7738 din 26 mai 1952. Începând din anul 1952, Biserica Greco-Catolică Ruteană din România și-a încetat existența. Până la desființarea cultului greco-catolic rutean, în această biserică au slujit următorii preoți: După Revoluția din decembrie 1989, Parohia greco-catolică ucraineană "Sf. Dumitru" din Câmpulung Moldovenesc a fost reînființată la 19 februarie 1995, avându-l
Biserica Sfântul Dumitru din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323583_a_324912]
-
toate laolaltă: drept-prevăzător, isteț, biruitor al tuturor dușmanilor! " Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru. " Długosz nu a fost mulțumit să repete declarațiile făcute de alti cronicari, ci a examinat el însuși cele mai vechi izvoare polone, boeme, maghiare, rutene, ca și documentele germane, iar pentru a le înțelege pe deplin a studiat, la bătrânețe, mai multe limbi străine. Lucrările sale oferă materiale abundente și de încredere, nu doar pentru Polonia, ci și pentru istoria universală. Fire modestă, el folosește
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
în 1205 a preluat terenurile adiacente ale Kuyaviei. În 1205, el și fratele său, Ducele Leszek I cel Alb de Sandomierz, au avut cea mai mare victorie militară în Bătălia de la Zawichost, împotriva prințului Roman cel Mare din Galicia-Volînia. Armata ruteană a fost zdrobită și Roman a fost ucis în luptă. Prințesa din familia Rurik, Agafia de Rus a devenit soția sa. În scopul de a mări stăpânirile sale, Conrad a încercat fără succes să cucerească ținuturile păgâne adiacente cum ar
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
iulie 1569. Pentru viitorul apropiat, Lituania a fost din ce în ce mai sigură pe frontul de est. Limba lituaniană a supraviețuit ca un dialect țărănesc și ca o limbă scrisă în uz religios, de la publicarea Cateismului lituanian de Martynas Mažvydas în 1547. Limba ruteană a fost și a rămas în uz oficial în Marele Ducat chiar și după Uniune, până la preluarea de către polonezi. Prin Uniunea de la Lublin a fost creată Comunitatea polono-lituaniană, care se întindea de la Marea Baltică și Munții Carpați, până în Belarusul de astăzi
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
funcția căpitanului țării dupa victoria asupra lui Anton Kochanowski von Stawczan în 1884 și decorat cu înaltul Ordin Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a. În discursul său inaugural a cerut recunoașterea juridică a limbii române și rutene ca limbi oficiale. El a și apelat la parlamentari a acționa în unanimitate în susținerea autonomiei și independenței provinciale în cadrul ideii statului austriac. Președintele țării, Anton Graf Pace von Friedenberg, a demisionat din cauza conflictului cu privire la utilizarea limbii române în primăvara
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
41,5% din populația regiunii, urmați de 190.005 de români, adică 33%, un procent care a rămas neschimbat până la Primul Război Mondial. Sub stăpânirea austriacă, Bucovina era o provincie relativ mixtă etnic: predominant românească în sud, predominant ucraineană (sau "ruteană", așa cum se menționa în înscrisurile din Imperiu) în nord, cu un mic număr de țărani secui, slovaci și polonezi, precum și un procent de târgoveți germani, polonezi și evrei. Recensământul din 1910 a evidențiat 800.198 de persoane, din care: 38
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
sub titlul turcesc de Hŭrrem Haseki Sultan (), (n. 1506 - d. 15 aprilie 1558) a fost concubină, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. , născută în 1500 (după unii) sau 1505-1506 (după alții), a fost fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiția ruteana, aflată în posesia Poloniei la nașterea ei. O altă versiune insistă pe originile ei ruteno-moldovenesti ca fiind fiica unui zlotaș roxolan moldovean cu o ruteanca din Snyatin-Lujeni ( Bucovina de Nord-Pocutia) și care ar fi căzut în mâinile tătarilor în urma unui
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
Bezirkul Suczawa (în română "Suceava", în ruteană "Suczawa") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea partea de sud-est a Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Suceava ("Suczawa"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
scăzut, din cauza separării unui district judiciar, la 62.447. Populația era formată în anul 1900 din: 37.252 vorbitori nativi de limba română (59,6 %), 11.549 vorbitori nativi de limba germană (18,5 %), 11.269 vorbitori nativi de limba ruteană (18,0 %) și 1.870 vorbitori nativi de alte limbi (3,0 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 569,32 km² și cuprindea un district judiciar cu 41 de comune și 27 "Gutsgebieten" (comunități private fără un consiliu local
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
Bezirkul Storozynetz (în română "Storojineț", în ruteană "Storożynec") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea partea centrală a Bucovinei, situată la sud-vest de Cernăuți. Reședința bezirkului era orașul Storojineț ("Storozynetz"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în
Bezirk Storozynetz () [Corola-website/Science/337455_a_338784]
-
Ceremuș ("Bezirk Waschkoutz am Czeremosch"). În Bezirkul Storojineț trăiau în anul 1869 54.344 de persoane, iar în 1900 numărul de locuitori a crescut la 80.100. Populația era formată în anul 1900 din: 31.308 vorbitori nativi de limba ruteană (39,1 %), 28.030 vorbitori nativi de limba română (35,0 %), 15.219 vorbitori nativi de limba germană (19,0 %) și 2.435 vorbitori nativi de alte limbi (3,0 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 1152,31 km²
Bezirk Storozynetz () [Corola-website/Science/337455_a_338784]
-
Bezirkul Wiznitz (în română "Vijnița", în ruteană "Wyżnycia") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea părți din vestul și nord-vestul Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Vijnița ("Wiznitz"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în prezent este parte
Bezirk Wiznitz () [Corola-website/Science/337458_a_338787]
-
Ceremuș ("Bezirk Waschkoutz am Czeremosch"). În Bezirkul Vijnița trăiau în anul 1869 48.177 de persoane, iar în 1900 numărul de locuitori a crescut la 71.631. Populația era formată în anul 1900 din: 53.561 vorbitori nativi de limba ruteană (74,8 %), 15.173 vorbitori nativi de limba germană (21,2 %), 301 vorbitori nativi de limba română (0,4 %)și 2.518 vorbitori nativi de alte limbi (3,5 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 1499,89 km² și
Bezirk Wiznitz () [Corola-website/Science/337458_a_338787]
-
Bezirkul Kotzman (în română "Cozmeni", în ruteană "Kicmań") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea părți din nordul Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Cozmeni ("Kotzman"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în prezent este parte a Ucrainei
Bezirk Kotzman () [Corola-website/Science/337451_a_338780]
-
district, districtul Zastavna ("Bezirk Zastawna"). În Bezirkul Cozmeni trăiau în anul 1869 76.082 de persoane, iar în 1900 numărul de locuitori a crescut la 94.633. Populația era formată în anul 1900 din: 83.419 vorbitori nativi de limba ruteană (68,9 %), 9.167 vorbitori nativi de limba germană (9,7 %), 129 vorbitori nativi de limba română (0,1 %)și 1.809 vorbitori nativi de alte limbi (1,9 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 518,80 km² și
Bezirk Kotzman () [Corola-website/Science/337451_a_338780]
-
lyckans guldgosse”, Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 1877), franceză („Scènes de la vie hongroise”, Gauthier, Paris, 1877), italiană („L’uomo d’oro”, E. Mohovich, Fiume, 1882), rusă („Zolotoj Cselovek Perevod c nyemeckovo”, Sankt Petersburg, 1882), engleză („Modern Midas”, R. Worthington, New York, 1884-1886), ruteană („Zolotyj czolowik”, Lvov, 1884), armeană (1884), estoniană („Kulda väärt mees”, Tallin, 1886), sârbă („Zlatan Csovek”, Belgrad, 1890), letonă („Selta zilweks”, 1896), română („Pisica albă”, București, 1904), spaniolă („Un hombre de oro”, Buenos Aires, 1908), turcă („Altin adam”, Millî Eğitim Basimevi, Ankara
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
salută pe frații lor din Bucovina scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara-mamă România. VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro—germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acestor națiuni. VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind
1 Decembrie. 98 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102689_a_103981]