507 matches
-
Și nu mi-ai repetat tu, părintele, că nu v-am înșelat niciodată așteptările? Nu sunt eu oare tot ceea ce ați dorit de la mine? Cine e de vină că sunt așa cum sunt, dacă nu împuțiții ăia de frați-savanți care mă sâcâie cu întrebările lor și îmi împuie capul cu fel de fel de sfaturi. Și nu mai spune oare Sfântul Augustin că n-ai cum să păcătuiești pe lumea asta decât față de oameni? Mie nu-mi pasă de oameni. Sunt cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a unor oameni care nu-și băteau capul să se gândească la faptul că tot ceea ce sunt e scris undeva într-o spirală în fiecare celulă a corpului lor. Și, undeva și mai adânc, un sentiment de déjà vu îl sâcâia din ce în ce mai tare. Simțea că se află în fața unei probleme pe care o mai rezolvase odată, demult, în tinerețe. Artefactul îi aducea aminte de ceva... ― Măcar dacă nu ai fi scris bazaconiile alea pe hârtia din container. Dacă face cumva și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dar fiindcă doresc să cunosc obiecțiile teoretice pe care Al. Ivasiuc a anunțat că le va aduce în articolele sale viitoare la concepția lui Rousseau, precum și propria sa concepție asupra civilizației, așa cum, de asemenea, a anunțat, nu-l voi mai sâcâi cu asemenea „incidente” care-i amână mereu intrarea în temă. Un singur lucru îi recomand în vederea acestor exegeze: să recitească atent Contractul social, căci autorul însuși spune într-un loc: „J’avertis le lecteur que ce chapitre (e tocmai cel
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
destul de lungă și grea paranteză. Cățelușa mea, Măcățel, e un maidanez negru (cu capetele lăbuțelor gri), cam cât un cocker, dar binișor mai subțirică (o constituție de ogar, mi-a explicat veterinarul). Chiar acum, tocmai a Încetat să mă mai sâcâie cerându-mi biscuiți și se pregătește s-adoarmă În fotoliu, coadă-n coadă cu pisica Zapp. O las să picotească, și-o aduc totodată În fața ochilor tăi. Stăm, unde vrei tu, ea (deja apropiindu-se bucuroasă să te cunoască), eu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
s-o recunoști ca pe o alteritate... Amintiți-vă situația În care ne găsim câteodată: vedem la televizor nu știu ce gest al unui individ, care ni se pare inacceptabil, inexplicabil, ceva care depășește orice zonă de uman, și Întrebarea care ne sâcâie nopțile e dacă nu cumva În componenta mea de umanitate există și posibilitatea aceea. Asta este alteritatea radicală: lucrurile despre care spui: „Ăsta nu sunt eu!” și În momentul În care spui asta ți-ai pus deja problema lui cum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
domnesc (Vodă Alexandru le aflase numele, căci Miloș, fratele său, trăitor la Stanbul, făcuse rost de ele de la marele vizir) vor rămâne fără capete la începutul anului 157742. Și Mihnea Turcitul, feciorul lui Alexandru al II-lea Mircea, a fost sâcâit o vreme de un pretendent, Radu Vodă Popa, sprijinit de „boierii mehedinți” și de ardeleni. Mihnea Turcitul l-a bătut, însă, în 1582 și l-a obligat să fugă la Timișoara, sub „aripa” turcilor. Drumul lui către Istanbul, în 1582
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acolo i-au înconjurat. Fiind cazacii la strâmtoare mare, căutatu-le-au a se închina...” 47. Pretendentul a fost învins și a căzut în prinsoare. într-una din luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reciprocă) l-a făcut să fugă în Moldova, în 1687, împreună cu paharnicul Staicu Merișanu. N-a renunțat la uneltiri nici după ce a îmbrăcat rasa de călugăr - cu numele de Rafail. împreună cu clucerul Constantin Știrbei, cel „lung la unghii”, l-a sâcâit pe Constantin Brâncoveanu până când Vodă a poruncit să fie pus în obezi și trimis la Mănăstirea Tismana 309. Maria (Marica) a fost măritată de două ori. întâi cu marele spătar Pană Filipescu (care mai fusese însurat cu Preda, fiica postelnicului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
orașul și pe care trebuia să o suporte timp de câteva ore, fără certitudinea că va pleca acasă cu produsul râvnit - i se opune, în capitalism, comis-voiajorul - ce îți sună la ușă, încearcă să te convingă, îți face reduceri, te sâcâie, numai să cumperi ceva - sau comenzile făcute prin telefon care sosesc cu promptitudine chiar la ușă. Între altele, prezența sau absența cozii este cea care intermediază între tipul de gestionar („gardian” sau „Moș Crăciun”) și tipul de sistem în care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
uriașului său cap, în șalupa în care v-ați îmbarcat pentru această expediție fizionomică, nobila imagine pe care v-o faceți despre cașalot nu e niciodată umbrită de gîndul că l-ați putea trage de nas - gînd năstrușnic, ce vă sîcîie adesea chiar și atunci cînd contemplați pe cel mai puternic rege așezat pe tronul său. în unele privințe, unghiul de vedere cel mai impunător sub raport fizionomic, din care poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Restul ambarcațiunilor de rezervă să fie coborîte din grue și pregătite! Domnule Starbuck, du-te și fă apelul oamenilor din ambarcațiuni! Ă Dă-mi voie mai întîi să te ajut pînă la parapet, domnule căpitan. Ă Uf, cum mă mai sîcîie hîrbul ăsta! Afurisită soartă! Un căpitan cu sufletul de neînfrînt, să aibe un secund atît de nevolnic! Ă Domnule... Ă Nu despre dumneata vorbeam, ci despre trupul meu. Dă-mi ceva de care să mă reazăm ca de-un baston
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așadar, sistematic eternele interdicții „nu e bine” sau „nu se poate” (Prima recuperare, A doua recuperare, în Poeme retorice interzise), chiar dacă uneori, depășit de opreliști, constată tocmai amarnica „inutilitate a efortului”: „Totul este inutil, iubito/ Citim în soarele care ne sâcâie,/ în lumina răsturnată a zăpezii/ în gerul care ne înțeapă buza...” (Inutil iubito). Convins că „în poezie nu există inspirație, ci doar căutare”, la a doua întâlnire cu poezia, în Franța, găsește în Isidore Isou un model cu care propria
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Bine ai venit, Marte! Dar ce-i cu tine cavalere de ești așa de furios? Te știu o fire războinică, dar cum arăți... Marte: Sunt furios, Mărite Soare! Din cavalerul războinic, am ajuns o planetă pe care oamenii Pământului o sâcâie zi și noapte. Soarele: Oamenii Pământului, deci. Ce fac? Marte: La început au trimis sonde să mă spioneze. Apoi au lansat în spațiu sateliți care se învârtesc în jurul meu și mă supraveghează permanent. Acum vor să lanseze o stație care
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
străzile Întortocheate din Chinatown, se Îmbarcă În funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș În fiecare zi, explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin cine știe ce țară sau pe fundul vreunui ocean. Un jet de apă adus de vânt le udă picioarele. Deasupra lor, parâmele scârțâiau. — Seniorul Shiraishi n-a spus așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și seniorul Ishida să fie cu băgare de seamă ca să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În caz că aș fi vrut să folosesc imaginea Într-o povestire, ceva. Acum mi se pare de-a dreptul haios. — Aș vrea să te potolești. — Vorbesc și eu, așa. Mi-e mai ușor dacă vorbesc. Dar n-aș vrea să te sâcâi. Știi că nu mă sâcâi. Dar mă umple de nervi că nu pot face nimic. Cred că o putem scoate totuși la capăt până vine avionul. — Sau până nu vine. — Spune-mi ce pot să fac, te rog. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
folosesc imaginea Într-o povestire, ceva. Acum mi se pare de-a dreptul haios. — Aș vrea să te potolești. — Vorbesc și eu, așa. Mi-e mai ușor dacă vorbesc. Dar n-aș vrea să te sâcâi. Știi că nu mă sâcâi. Dar mă umple de nervi că nu pot face nimic. Cred că o putem scoate totuși la capăt până vine avionul. — Sau până nu vine. — Spune-mi ce pot să fac, te rog. Trebuie să fie ceva ce-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândit că profesorul Dănilă s-o fi dus acolo unde și regii merg pe jos și am reușit să adorm la loc. Nu pentru multă vreme, că m-am trezit din nou, tot singur, iar mâncărimile începuseră să mă cam sâcâie peste tot. Am coborât călcând cu grijă pe dușumeaua de lemn care scârțâia la fiecare pas și am ieșit afară, unde amicul Dănilă fuma de zor. - I-ai simțit și dumneata? - mă întrebă zâmbind. - Ce anume? - Puricii. Salteaua aia e
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ta nu mai e ca la început, dar, fără îndoială, încă e o femeie frumoasă. Audbert ridică din umeri și privi drept în ochii migdalați ai celui cu care vorbea. — Important e că își face bine treburile și nu mă sâcâie. Dacă vrei, în seara asta ți-o trimit să-ți încălzească așternutul. — Balamber surâse: — Cunosc ospitalitatea ta și îți mulțumesc. Știi, și lui Atila îi plac tare mult femeile burgunde. Se întrerupse pe neașteptate și râse scurt. Apoi, scuturând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le considerau simulacre idolatre. în ultimii ani, Hippolita aglomerase într-atât casa cu asemenea lucrări, încât devenise din ce în ce mai greu să găsească pentru toate un locșor potrivit în camerele, destul de numeroase de altfel, ale villa-ei. Clemantius evita, pe cât posibil, să o sâcâie pe domina cu socotelile sale, astfel că nu o ținea prea des la curent cu dificultățile tot mai mari pe care le întâmpina în a obține credite ori în a achiziționa rentele de la coloni, care, incitați de diaconi, se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se stingeau una câte una, înghițite de noaptea ce stătea să coboare. Gândindu-se că se oprise să controleze dacă unitatea era întreagă și în ordine, îl întrebă: — E ceva în neregulă? Nu cred să fi rămas cineva în urmă. Sâcâit de trezirea aceea bruscă la realitate, Balamber se limită să-i arunce o privire ostilă și trase de hățuri, întorcându-și calul și mânându-l spre centrul satului. Prietenul său, văzându-l iritat, i se alătură în tăcere. Abia trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
isprăvea cu mine și era gata să-mi scoată și să-mi scuture șervetul de la gât, întotdeauna avea pe el mai mult din părul lui Seymour decât dintr-al meu. Puține lucruri în viață, înainte și după aceea, m-au sâcâit mai mult. Dar numai o singură dată m-am plâns și atunci am săvârșit o greșeală colosală. Am mormăit ceva, pe un ton net înciudat, despre „blestematul lui de păr“ care cade întotdeauna peste mine. În clipa în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
amintesc, poate că puțin cu prea multă ardoare, că Sofia Tolstoi, într-una dintre înciudările ei maritale, și nu mă îndoiesc că justificată, îl acuza pe tatăl celor treisprezece copii ai ei, omul mai în vârstă care continua să o sâcâie în fiecare noapte a vieții lor conjugale, că ar avea înclinații homosexuale. Cred că, în general, Sofia Tolstoi era o femeie de o remarcabilă lipsă de inteligență - și, mai mult, atomii mei sunt astfel dispuși, încât să mă încline constituțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
laolaltă chestii matematice. Am crezut că avem un nou Einstein. Tata l-a trimis la MIT. Ca după aia să auzim că e barman În Cambridge și că aproape a omorât În bătaie un bețiv. Am auzit. — Și acum Îl sâcâie pe tata să-i ia un avion. Taman acum! Mai bine ar cere o farfurie zburătoare. Desigur, Îmi revine și mie o parte din vină că Wallace e așa. Sammler știa că discuția avea să ia o Întorsătură psihiatro-pediatrică obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
De ce Îmi tot repeți asta, de parcă nu aș ști. Ce vrei de la mine? Într-adevăr, ce voia? De la ea, cum stătea așezată acolo, cu sânii la vedere, Împrăștiind mirosuri femeiești, cu ochii mari, practic uniți; chinuită și, În acest moment, sâcâită În mod bizar de Cezar și tencteri, de idei. Lasă sărmana ființă În pace. În acea clipă pretindea că este o sărmană ființă. Și chiar era. Dar nu o putea lăsa În pace - nu Încă. — De obicei, anevrismele astea provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]