736 matches
-
viteză uimitoare. Cerul poleit cu razele apusului se desfășura cu atâta grație, iar privirea îmi era răsfățată de purpuriul cerului de toamnă târzie, într-un apus plin de splendoare. Îmi fixez adânc retina în el încercând să imortalizez acest cer sângerând, pe conturul albastru al zilei, adevărată minune a naturii și să îl ascund acolo, în cufărul acela plin de clipe plăcute dintr-o margine a inimii mele. Un spectacol splendid regizat pe fundalul cerului: soarele care pleacă să se odihnească
MAGIA UNUI APUS DE SOARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366330_a_367659]
-
dispare, Iar pașii grei de plumb se-adună prin sicrie. E ceață deasă și-n liniste se-aude doar tăcerea Târându-se spre alte lumi prin puf de păpădie, Cerul desprins din patimi se face mii de țăndări, Iar sufletele sângerânde se-adună în sicrie. Referință Bibliografică: PUFUL MORȚII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
-o punte ar fi peste ziua de ieri, Ai atinge-o discret cu miresme de veri. Din clepsidra cu nopți risipite-n convoi, Iei pe degete timp și mi-l cerni în șuvoi. Și atunci, cum să sting jarul meu sângerând, Când lumina-n neant stă în chipul tău blând? Mama - floarea-de-colț și cadoul divin, Este îngerul meu, pe-al ei nor mă alin... (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Referință Bibliografică: ÎNGERUL DIN SUFLET / Camelia Ardelean
ÎNGERUL DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366433_a_367762]
-
și-mi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit... Wie schön habe ich gelebt... Ich lausche manchmal, angestrengt, dem Echo meiner Schritte und denke sie sind noch nicht müde. Ich fühle in ihnen das vergehen der Zeit
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
cititorul. Lumea este ca lumea, și lumea lui SAMSON IANCU este precum carpeta de pe peretele unei case de mahala,- o țesătură în care femeia oacheșă și cu cerecei din aur-sadea, retează în incisivii ca de sălbăticiune tânără, tija unui trandafir sângerând. Roșu! Durerea nu mai contează. Patima mustește, se învârtoșește în cartea de față. Există o ,,faună,, în care personajele au nume dintre cele mai ciudate, fără să aibă acte de stare civilă și nici convenții legiferate, - este un LOC - miracol
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
strigăt, neputând să fugă A deschis mari ochii lacrimi să mai curgă. Dar, privind în sus ridicând din gene, Văzu firul rupt, mușcat de hiene!... Rămas fără sprijin zbieră în tăcere Adunând ecouri din patru unghere! De-atunci singur zace sângerând mereu, Sângerează-n mine că-i sufletul meu! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: UN MUCEGAI DE SUFLET ! / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu : Toate Drepturile
UN MUCEGAI DE SUFLET ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366155_a_367484]
-
de forma palmei tale o doare iar toamna mea. De când era zvon de înviere o am îmi crescuse în palmă odată cu dorul de iubire am hranit-o cu ploi mai mult laptele nu era nici pentru mine când mângâiam obrazul sângerând se chircea ca o bătrână cocoșată ce ai? o întrebam mă doare lacrima ta, îmi spunea și eu ce să-ți fac? desprinde-te și pleacă! nu te-am adus eu. nu tu, dorința ta. Era acolo, stând de vorbă
DAR PE MINE CINE MĂ DOARE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352009_a_353338]
-
dibacii păianjeni, vremelnic Ucid iubiri printr-un sărut însângerat. În nopți de taină ne dau târcoale lilieci. Spațiul vibrează-n trup de iubire și cântec; Genunchii-i strivești după nescrisele legi Și simți durerea mai fierbinte în pântec. O strungă sângerândă s-a-ntredeschis prin nori, Când cornul lunii în ora dimineții S-a smuls din unghiul negru al unor bieți cocori Scăpând lumina în marea poart-a vieții. Privirea ta zadarnic înconjură steaua Ce-n marginea nopții a ars-o minciuna
CUM SPUNEA POETUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350595_a_351924]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > INIMĂ DE PIATRĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1247 din 31 mai 2014 Toate Articolele Autorului port viața ca o slujbă trage după ea o inimă sângerândă de piatră corpul merge mai departe macii își vor uita înflorirea roșie când grâul va arde în cuptor Referință Bibliografică: inimă de piatră / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1247, Anul IV, 31 mai 2014. Drepturi de
INIMĂ DE PIATRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350604_a_351933]
-
cu sergentul meu, care era așezat dinaintea mea. Eu eram la vâsle. Trăgeam de ele când depărtând brațele, când lipindu-le, după cum e rostul acestui meșteșug. Și numai ce-l văd deodată pe sergent galben la chip și cu pieptul sângerând. De unde i-a venit glonțul?, m-am întrebat. Trimisul morții a venit din spatele meu. Eu ar fi trebuit să fiu ținta. Nici acum nu tăgăduiesc să cred că glonțul acela a trecut pe sub brațul meu în timpul vâslitului și s-a
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
și literatura noastră, noi românii moștenind de la el următorul îndemn: „Să gândești ca un demiurg, să poruncești ca un rege, să muncești ca un sclav.” Iată un îndemn bine testat de el însuși întreaga sa viață, dăltuind piatra dură și sângerând deasupra ei, modelând lutul în frigul atelierului, turnând beton, cioplind lemnul până la căderea brațelor, șlefuind bronzul cu migală „o muncă de sclav în condiții mizerabile, cum nici nu v-ați închipui vreodată", pentru a descătușa din forma brută frumosul spre
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
Când toamna frunza se preface-n liră Când toamna frunza se preface-n liră Prin codru vântul șuieră zănatic Din trupu-i arămit rupând sălbatic Și-n tâmpla-i tristă ploile se miră. Din tălpi de nori durute plânge cerul Pe sângerânde piscuri țipă bruma În vise-ngenunchează mândră, luna Și-un petec de senin ne e străjerul Cu colți de-argint înfipți în crizanteme. Pe strune reci îngân-o simfonie Copaci desculți și fără diademe Destin durut de frunză ruginie... Mai
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase a venit vara în câmpie mușcată în cer parcă de un câine turbat căci aleargă desculță pe miriște și o înjură bărbații de
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând, lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! REGINA DE ALB Privesc la viața mea ca la o tablă de șah invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare și aflu că
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simpla îmbrățișare. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Templul, desen în creion
TEMPLUL, DESEN ÎN CREION de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352181_a_353510]
-
6) Georgeta RESTEMAN: PLÂNGÂND TĂCERI, LUCEAFĂR TE-NTRUPEZI Plângând tăceri, luceafăr te-ntrupezi Pe umeri cu mantii de-aprinse stele Din vraja clipei rupi și-apoi visezi Făpturi suave-n cânt de menestrele. De te prefaci luceafăr printre zâne Și sângerânde lacrime-și fac masul Pe-obrazul lor, lucirile-ți păgâne Brăzdează-adânc în suflete rămasul. Și-apoi, când stai în colț de Univers De te reverși spre lumea mea tăcere Cu frumuseți de gând sfințite-n vers Fii clipa mea - odihnă - mângăiere
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
în colțul tău de-nsingurare Scriind pe cerul clipelor povești Când versu-ți lași să-mi fie alinare Mă-ntrebi de sunt... iar eu te-ntreb de ești. Da, suntem, amândoi destine ninse, Cu inimi prăfuite de ne-ncrederi Cu-aceleași doruri, sângerânde vise Rămase spânzurate printre iederi. Georgeta Resteman (10) Ion VANGHELE: EȘTI OSTENITĂ, EU SUNT OSTENIT Ești ostenită, eu sunt ostenit Același drum ne poartă-n asfințit Ca să ne lepede ca o povară În mugurii de vise către seară. E tihna
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
mare finețe. Rafinamentul lirismului este pecetea pe care o poartă fiecare poezie în parte. Asemenea unei ape tulburi... neliniștile, accentele bacoviene se strecoară prin fisurile sufletului învăluit în culorile cenușii... ale unei melancolii nelumești ( uneori). “eu rămân aici cu rana sângerând // nesfârșitele ploi îți vor aminti // strigătul meu // tu mă vei privi dintr-un fir de iarbă // legănat de zbaterea vântului // ca o mângăiere”... ( azi, aici...) Anotimpurile se contopesc cu trăirile poetului sub pleoapele căruia mai pâlpâie amintirile și “nopți cu
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
două umbre , înconjurat de umbre - viața ca un dar în iarba udă un licurici tremurând - viața însăși... moartea, un șoarece ronțăind în tăcere- anii, zilele, clipele cuprins de somn adâncul pământului - vulcanul toarce... lacrima curgând , mormântul proaspăt - pelinul clipei viața sângerând - scrijelite în carne iubiri pierdute pe umerii mei clipelor le cresc aripi... Referință Bibliografică: Poeme in stropi / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș
POEME IN STROPI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356006_a_357335]
-
toate licitațiile și expozițiile. O galerie de personaje pestrițe, coborâte în lumea reală, părăsind himerele pentru bâlciul deșertăciunilor numit: lume, de la politicieni, la femeia simplă, credincioasa, numită Augustina, care crede că tărie că este aleasă lui Iisus și primește rănile sângerânde, la clanul țiganilor cu puradeii lor, toți se pregătesc de spectacol, de circărie, pelerinaj, turniruri cavaleristice, de hram în aer liber, bal mascat cu vesminte medievale, toți s-au pregătit pentru serbarea medievală care bătrâni și copii, implică toate categoriile
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
închise Pe sub care-am strâns albastrul dimineților curate? N-ai știut s-ascunzi tăcerea, nici în vise n-au fost scrise Șoapte adunate-n taină, dăruite pe furate... Melancolice colinde, aninate-n ramuri goale Plâng și-acum rătăcitoare printre inimi sângerânde; Hohotește iar destinul, la răscrucile fatale Când o pană frântă-n două mai suspină pe neunde... Și nebunii râd albastru, când în palmă prind epave Ale ultimilor ploi...Știi, când îți cântam un fulger? Știi când îmi tunai un zâmbet
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
iz arămiu de pământ *Melancolii de septembrie - am soare tomnatic în păr *De-atâta liniște - o barcă singură la plimbare * Ia cerul foc și flăcări curg zdrențe pe miriștea întinsă *Cine-a pictat copacii-n șofran și cerul în răni sângerânde? Printre frunzele roșii raze strecurate samavolnic *Dragonii din cer se răzbuna pe arborii nesinchisiți *O casă stinghera ia-n piept vitejește toate stihiile *Ceață pe lac flăcări lichide în aer - aștept vâlvă apei *De pe costișa năvălind în aval frunzele galbene
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
este o oglindă? O rană care se golește de sânge nu poate să fie o oglindă “ (Trecătorul, Omul din cerc, Matei Vișniec) Trecătorul se opune luminii, oglinda ce s-a deschis spre perfecțiune și crede că-l ajută pe cel sângerând. Rana deschisă este o evadare spre libertate, spre Absolut. Ca să ajungi în afara cercului trebuie să fii curajos. Acolo tu trebuie să pui ordine în tot ceea ce mișcă. Trebuie să înveți pasărea să zboare și păianjenul să țese. „Când cânți la
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
industrial și învesmântate în purpura și aur, miros a sudoare de om. Trucul nu o impresionează. Mărțina știe că este doar o butaforie ieftină, comercială. Colo, un șir de rochii negre, de călugărițe. Alt rând, din mantii albe și cruci sângerânde!! Femeia alunecă și-n vortexul incipient, rece și mai subțire că limba unei spade sarazine, o se lasă că într-o cadă plină cu apă moale de ploaie. Devine ușoară. Imponderabila. Trupul ei fizic vine, pleacă... de la o relicva la
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
la izvor Cum s-o salveze când simți în pieptu-i Glonțul trimis de-un vrednic vânător? Mugi de se cutremură pădurea Dar prea târziu căci o zări venind Și-același glonț ce îi străpunse pieptul În pieptul ei se-oprise sângerând Stau ochi în ochi și-abia de mai respiră Zăpada de-a lor sânge se roșește Plecat-au împreunâ spre lumină Nu-i moarte pentru cel care iubește. Se lasă seara și e cer cu lună Deasupra poieniței de sub munte
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]