1,872 matches
-
să-ți fie! Ilarion se căiește și cu pași mărunți se duce la consoarta sa. O prinde delicat de sub brațe, o ridică și cu o voce tandră întreabă: Te-ai lovit rău, mami? Nu trupul meu este în suferință. Sufletul sîngerează după copii. Ei, vin și ei cînd pot, săracii... Dar acum mai au pe la cine veni. Mai tîrziu, cine știe. Sîntem și noi la vremea cînd "azi ești și mîine nu mai ești". Ce putem face, mami? Te doare picioruțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8, Sibiu, Șelimbăr, Pădurea Dorului, Cisnădie. Ungurii au zidit cetate acolo unde cetatea știa să crească, regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar; a fost contabil la cooperativă. Cu ce crezi că s-a ocupat pletosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șotronul noaptea la 4. Ai tălpile pline de cioburi, copile. Nu pot pleca cu tine, rămân aici, Petre. Între mine și ei, Dumnezeu împletește scutece, gratiile cresc acolo unde îmbrățișarea se întâmplă cu inima. Zidul, un trup plin de răni. Sângerează neputințele în fereastră, lumina, ca o cangrenă violacee, îmi descompune intențiile. Nu ai voință, nene Matei, păcat! Dă-l în mă-sa de terapeut! Ți-a pus ștampilă pe frunte "irecuperabil", pe năsălie o să te scoată de aici. La dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar singurătatea stâlpilor de telegraf. Într-o primăvară de mai, două așteptări s-au luat de mână cât să traverseze o stradă de-a curmezișul cerului, precum în vis, Carul Mare nu a observat semaforul lui Dumnezeu. Prima jumătate a sângerat sub Steaua Polară, cealaltă, cu necurăție, pătează scutece. Când iubești, nimic din ce-i al tău nu-ți aparține și nimic din ceea ce primești nu-ți întregește absența. Nici un handicap nu-i mai apăsător decât un suflet pe jumătate gol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață, Italia îl așteaptă pe acela care va putea să-i stingă durerile și să pună capăt jafurilor în Lombardia, birurilor grele din regatul Neapolului și din Toscana și să-i lecuiască rănile vechi și adînci care de multă vreme sîngerează. O vedem rugîndu-se Domnului să-i trimită pe cineva care s-o izbăvească de aceste cruzimi și asupriri barbare. O vedem de asemenea hotărîtă și gata să urmeze un stindard, de îndată ce s-ar ivi acela care să-l înalțe. Dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
facă și lor, și puțin altora, alții puțini la număr își lasă totul și fără să-i smulgă cineva de acasă, așa cum ne-au făcut ei nouă, pleacă unde văd cu ochii să-i ajute pe alții. Și inima lor sângerează, așa ca și a noastră... dar pleacă, fiindcă nu pot fi fericiți dacă alții sunt plini de necazuri... Poate că de asta se spune că poartă chipul Lui Dumnezeu... Nu pe față, ci în inimă." " Cred și eu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
m-am prins tocmai de poalele aceluia care strălucise mai înainte. E drept că veșmântul Lui se făcuse acuma așa ca al celorlalți. Nu l-aș mai fi cunoscut după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa, dacă nu mai strălucește?! Așa a găsit să se ascundă ?! Poate că asta ține la oameni, care văd numai ce strălucește, când strălucește altfel nu-i duce mintea că-i de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fie de cel puțin un metru lungime, pe care s-o despice. N-a fost nevoie să aștept prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi. Cu două din ele am pansat rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat precum furnicile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sărută cast pe obraz, iar imaginea în oglindă avea să-mi apară mult timp în fața ochilor înainte de a adormi. Îmi puse în mâini un trandafir roșu, și îmi strânse, luat de val, mâna cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă-mă, rosti, și, luându-mi mâna, o duse la buze și o sărută cu jind. Iartă-mă, te rog. La plecare mă mai sărută iar, apăsat, lung, încât îmi împinse un pic capul. Iar când plecă, îmi revenii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ataca. Profitând că stătea calul culcat și avantajul era de partea lui, dintr-o dată si-a lăsat corpul lui mic pe coadă și-a făcut avânt și dintr-un salt a înfipt dinții în spatele calului, făcându-i o rană care sângera puternic. Calul s-a ridicat în picioare, după care a început să arunce cu copitele din spate, gândind că poate lovi câinele dar nu a reușit. A început să-l caute pe adversar și pentru asta se învârtea în cerc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spadă. Totul se petrecuse cât ai clipi; și, Înainte ca vreunul din cei prezenți să apuce să reacționeze, căpitanul Alatriste și cei doi ciraci care Îi acopereau spatele se făcuseră nevăzuți, lăsându-l pe micul marchiz zăcând pe spate și sângerând abundent sub privirile Îngrozite ale doamnelor și Însoțitorilor lor. Afacerea făcu ceva vâlvă; Însă influențele lui Guadalmedina Îl puseră la adăpost pe ucigaș. Cu toate acestea, neplăcut impresionat, Alatriste avusese timp să ia cu sine amintirea spaimei de pe fața palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amânarea loviturii definitive și mortale. Părea un motan negru și jigărit jucându-se cu șoricelul Înainte de a-l Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai tânăr nu era grav rănit. Însoțitorul lui și Diego Alatriste Îl duseră mai aproape de fanarul pe care Îl aprinseseră din nou; și acolo, sprijinit de zidul grădinii carmeliților, Îi cercetară rana făcută de italian: una din zgârieturile acelea superficiale, sângerând spectaculos dar fără consecințe, care le permiteau de obicei tinerilor filfizoni să se Împăuneze pe dinaintea doamnelor, cu brațul În eșarfă legată de gât, obținând astfel avantaje la preț redus. În cazul lui Însă, nici măcar eșarfa nu era trebuitoare. Tovarășul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
realizabil, i-am zis. Dar recunosc că este un lucru mai obișnuit în literatura propriu-zis universală decât în arta romanului suedez. Adesea ea se scărpina așa de violent și atât de îndelung pe același genunchi sau articulație, că începea să sângereze. Atunci trebuia să-i pun un plasture înainte de a-mi citi mai departe. Lui Manfred Marklund i s-a propus să se mute la redacția centrală. Sau a fost rugat. Ieri a venit cu scrisoarea de la redactorul-șef. Eu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fără pui. "Piei din calea mea, a șuierat printre dinți, cară-te, dispari și să nu te mai văd pe-aici!" A încercat să se miște, dar groaza a țintuit-o locului, și-a pipăit obrazul și a văzut că sângera. "Afară!!!", a urlat bunica înainte de a leșina. S-a prăbușit ca o cârpă, moale și fără vlagă, ca și cum n-ar fi avut oase și aerul scos o dată cu urletul fusese tot ce-o mai susținuse în picioare. A mai avut timp
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
piatră. Germanul s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu partea dreaptă a capului de altă piatră. Patru minute mai târziu, când echipajul de salvare a sosit la fața locului, Schumacher era conștient. El era confuz, tâmpla dreaptă îi sângera și mai avea o rană ce se întindea până în spatele capului. Fostul campion și-a pierdut cunoștința în elicopterul care l-a transportat la spital.
Ipoteză șocantă: Ce a provocat accidentul lui Schumacher by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/74527_a_75852]
-
un singur pas greșit, ne vom prăbuși amândoi în prăpastie. Iar ea și-ar fi putut găsi sfârșitul. La fel și eu. M-am ținut cât am putut de strâns în cordelină, chiar și după ce degetele au început să îmi sângereze".
Eroii muntenegreni, mărturii din infern: "Cădea carnea de pe ei" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78197_a_79522]
-
7/3), disputat în compania croatului Marin Cilici. Nalbandian tocmai pierduse pe serviciul său, când a lovit puternic cu piciorul un panou publicitar care l-a lovit pe arbitrul de linie, al cărui scaun se afla în spatele panoului. Arbitrul a sângerat ușor, fiind nevoie de un bandaj. La început, tenismenul argentinian a părut confuz, însă scuzele ulterioare nu l-au salvat de la descalificare, victoria revenindu-i astfel croatului, care conducea în setul al doilea cu 4-3 După ce adversarul său a primit
David Nalbandian, vinovat de conduită antiSportivă, mai rău ca McEnroe () [Corola-journal/Journalistic/75884_a_77209]
-
lipsește totuși elanul erotic, și nici adorația psalmică, eufonică, presărată cu asonanțe de sorginte folclorică, în timp ce metaforele inedite aparțin mai degrabă de repertoriul extazului thanatic. "O armonie rece, a morții, / mă face să ascult/ ninsoarea ce cade pe gânduri,/ obsedant sângerându-le.// Stau în casa rece./ Cu pleoapele reci încerc/ să-mi încălzesc așternutul". Poetul ce definește memorabil tran-tran-ul cotidianului ("Urâtul se târăște prea sigur/ pe aceste șenile imposibile/ ale zilelor") nu are altă soluție decât cea de a evada în
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
viitorul ei, dovadă recentul mesaj postat pe Facebook: "Femeile pot să poarte 3 kg în uter timp de 9 luni și să supraviețuiască ore de travaliu, să gătească, să facă ordine și să vorbească la telefon în același timp, să sângereze o săptămână și să nu moară, să meargă pe tocuri de 10 centimetri, să plângă noaptea și următoarea zi să se trezească ca și cum totul este ok. Bărbaților, amintiți-vă că femeile sunt neputincioase doar până când lacul de pe unghii nu este
Gabriela Cristea, în prag de divorț și mai săracă cu un milion de euro by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72497_a_73822]
-
umbră". În legătură cu articolele apărute în presă în ultimele zile referitoare la ținuta pe care am purtat-o la microrecitalul susținut în cadrul Finalei Naționale Eurovision, aș dori să menționez următoarele: Sper din toata inima ca ochii d-lui Ciobanu să nu sângereze din alte cauze. Dacă dânsul crede că poate să creeze o vestimentație mai bună, aș fi bucuroasă să o port, fie și pentru că cineva trebuie să-l scoată și pe el din conul de umbră în care se află", a
Paula Seling răspunde criticilor lansate de Răzvan Ciobanu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72577_a_73902]
-
acestui înamorat care cheamă „pînă la urmă / Îngeri în ajutor", îngeri care-i sugerează, impredictibil, „să pulseze invers", îl constituie o fibră luptătoare: „Sînt al speranței ostaș" (Impact). Sau într-o variantă patetică: „Eu sînt stînca de la bază / Care noaptea sîngerează" (Prund de stele). Cu un adaos revelator: „Stînca are aceeași grupă sanguină cu mine" (Răsfrîngere). Acestei dispoziții de „ostaș" îi datorăm și cîteva energice tușe vizînd mediul socio-politic proxim, acea „uriașă moară", unde „Diavol cu diavol se însoară" (Stare). După ce
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]