548 matches
-
trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind cu țipetele cerul, femelele cu puii... Amurgul infuza văzduhul cu un văl subțire, vânăt și sângeriu, când, încă așezați în cerc, în genunchi în fața stâncii, ca la o rugăciune a morții și foamei, sfârtecau cu poftă cane crudă și, încă fascinați, îmbrățișau cu privirile fiara și masculul fixate în piatră... Un pubert, rătăcitor și firav, pornea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
străfulgeră un gând declanșat d eimaginea lugubră a Ilonei îmbrăcată în mireasă , în coșciug; se scutură cu tot trupul și o prinâse de umeri: -Ilona, ce ai de gând? întrebarea se pierdu ușor, printre șoaptele valurilor, sărutând nisipul ... O lumină sângerie se prăvăli peste vila scăladată-n întunericul morții...Ilona călcă strâmb și alunecă pe un ciob de sticlă...se aplecă și mângâie fața schimonosită de lovitură a iubitului ei; îi sărută buzele scăldate în sângele ce se scrurgea din rana adâncă
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
copacilor, strecura printr-un ciur fin fructele opărite, separând pulpa de semințe și perișori. Era o muncă grea și urâtă, dar nici culesul măceșelor nu era frumos. Fructele creșteau în vârfurile unor ramuri pline de țepi tari, care lăsau dâre sângerii pe mâinile ei fragede. La început, plânsese de usturime. Acum, putea chiar să nici nu o simtă. Partea frumoasă era că se plimba cât era ziua de lungă pe dealurile Bandului, povestindu-și tot felul de întâmplări închipuite, cu zâne
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
Și nu-mi vine să las pe nimeni să m-atingă, Căci ai plecat și nu te-ai uitat înapoi, Mi-ai aruncat inima blândă la gunoi. Vroiam să strig: Iubire, nu mă părăsi! Nu-mi lăsa în suflet urme sângerii! Dar n-a mai contat că te-am iubit vreodată, Mă resemnez. Poate n-am fost o bună candidată. Degeaba te-așteptam eu de-o viață, În timp mi-ai arătat adevărata ta față, Dar nu-mi dau sufletul cui
DIALOG CU OGLINDA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357826_a_359155]
-
oare, oamenii nu țin cont, mai mult, de acest aspect? Poate ar fi mai fericiți... Poate că ar fi o lume mai bună”. La apus, o dungă de lumină trasa marginile cerului. Se formase, parcă, o zonă ireală, largă, tricoloră: sângerie jos, apoi portocalie, ca mai apoi, în partea superioară, să fie un fel de combinație de violaceu cu un verde șters, nuanța unei plante muribunde... În fața Clinicii de Gastroenterologie, pașii Emanuelei s-au rărit brusc. Nici nu-și dădea prea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
febrile,/stele de mare-/ mâini albe,/ căutătoare în abisuri/ ostile -,/ ursitoare-n oglinzi/ cu chip de cocori/ sfâșiind falsa cortină/ de sori,/ a zidi - zidire/ a muri - murire/ cu fiece bocet/ de neiubire. Sau, Toamnă în derivă// Umbre de pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul
DE-AR FI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357660_a_358989]
-
oricum nu-l vede... Se agață cu gesturi împrăștiate de capodul ei. Ține strâns femeia lăngă el cu mâna stângă. Cu dreapta lovește! Unde nimerește... Foarfeca rupe carnea, sfâșâie pielea, cu docilitatea și neștiința fierului, supus mâinii omului... Lasă dâre sângerii, roșii ca durerea... Ea urlă... Crede că urlă și cere ajutor. De fapt nu-i iese nici un sunet. E blocată de frică, disperare, furie, neputință... E fără scăpare! Încearcă să se zmulgă din mâinile nebunului, dar cum nu vede, alunecă
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
mai arătoși, oferindu-i, fripți pe plită, cu sare, Iasminei. Iasmine râdea de plăcere și îl lăuda, lucru care pe el îl umplea de bucurie. Chiar dacă mama mai bodogănea oarecare vreme, doar ea era cu spălatul rufelor, nu?... Avea mâinile sângerii și crăpate din pricina clătitului lor în apa rece ca gheața a pârâului. La capătul urcușului spre liziera pădurii se oprise. Jos se auzeau voci răstite. Alfi își rărise urletele, apoi, printr-un scheunat prelung, dăduse de înțeles că fusese lovit
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Pe strada mea cu vise și amor Pe strada mea plouă întotdeauna cu soare, Ca din senin norii se adună sub tălpile tale, Când la apusul sângeriu un om mai moare Noi ne facem în gând platoșă din zale. Dimineața e soare și intru în miezul orei Acolo îmi caut de lucru și pe tăcute scriu, Mai compun un poem dedicat Dorei, Blaga îmi dictează necrologul din
PE STRADA MEA CU VISE ŞI AMOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358894_a_360223]
-
o barcă plutind cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult? Un coșmar frecvent - mă aflu undeva, nu sunt acasă, nu știu unde mă aflu
AM CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359069_a_360398]
-
maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
își împleteau coamele cu pletele castanii ale Țuniei, chiar dacă aceasta avea ori nu morcovii așteptați de ei. Mie mi-era grozav de frică de cai, așteptam mereu să primesc o copită ucigătoare, aveam senzația că mă privesc toți cu ochi sângerii... Dar, iată, în această vizită s-a întâmplat ceva de neînțeles: nu numai că nu-mi fusese frică de cai, dar mă lăsasem îmbrățișată de ei, în felul lor ciudat de sensibil, arătându-mi cât de mult le lipsisem... apoi
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Manuscris > Povestiri > KARON,CAP 7 Autor: Violeta Catincu Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o admosfera claustranta,data de draperiile de culoare sângerie,parcă într-o ceață densă,Karon visa. La început,se află într-o poiana și în aer plutea un miros aromat de flori de tei,de zambile și clopotei. Ridicand mâinile în sus,o rafală de vânt aduse mii de
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
aburindă se rupe din cer ca o inimă pulsează sânge în eter(n) dragostea este corabie eșuată în oceanul livid plouă peste ea cu meteoriți saltimbanci mirosul iubirii se răspândește opulent acru ca niște struguri necopți gura ei desenează umbre sângerii pe brocartul sidefiu al norilor sufletul nesățios trezește demoni e o paradă de (re)sentimente stelară ninge cu tristeți surâzătoare politrucă iubirea dansează trei acte troia arde elenele pe rug sunt vrăjitoare ce îți vând un truc corida nopții s-
IUBIRE SIDERALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360012_a_361341]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > LA URMĂ... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Văzduhul sângeriu a aprins în mine Un dor nemărginit să zbor spre asfințit, Pe-un vârf înalt de vise, dar gândul răscolit, Rănit de amăgire, neputincios devine. Aripa i se frânge... din zbor el se oprește, Se zbate-n neputința muiată în
LA URMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360192_a_361521]
-
o barcă plutind cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult? Un coșmar frecvent - mă aflu undeva, nu sunt acasă, nu știu unde mă aflu
CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359785_a_361114]
-
ioana-voicila-dobre/dobre-ioana-athenaisradio-prezentare-poet-si-poezie Plutesc, plutesc în derivă, nu mai știu ce mă ține pe val! Nu sunt regina nici diva și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos. Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de
PLUTESC, PLUTESC, INERŢIE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359229_a_360558]
-
atins gura care fremăta în așteptare nici tâmpla care zvâcnea dureros cu un gest mi-ai sărutat umărul zdrelit de zidul pe care îmi imprimam plângerile mi-ai sorbit fugar o lacrimă apoi pasul tău s-a îndepărtat și amurgul sângeriu te-a transformat într-un punct pe care l-am privit până când ochii au început să mă doară .............................................. era târziu nu mai aveam lacrimi în lumina lunii fantome neștiute se prelingeau pe ziduri ca dintr-o altă lume în iarba
(PLÂNGEAM ŞI TU ÎMI SPUNEAI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359238_a_360567]
-
aibă într-un colț și vreo frântură de terorism. Turnurile Gemene s-au prăbușit când aveai sub 10 ani, atentatele de la Londra au zguduit Regatul când erai adolescent și de atunci au început să ocupe, încet-încet, tot mai des burtierele sângerii ale televiziunilor: din SUA, Tunisia, Spania, Belgia și până în Bagdad și Paris. Generația fast forward află, însă, de cele mai multe ori breaking news-ul nu de la televizoarele cu burtiere sângerii, ci de pe Twitter sau Facebook. Atentat armat în Franța? Nicio problemă, solidarizăm
De ce nu ar trebui să îți schimbi poza de profil cu steagul țărilor în care au loc atentate teroriste () [Corola-blog/BlogPost/338530_a_339859]
-
și de atunci au început să ocupe, încet-încet, tot mai des burtierele sângerii ale televiziunilor: din SUA, Tunisia, Spania, Belgia și până în Bagdad și Paris. Generația fast forward află, însă, de cele mai multe ori breaking news-ul nu de la televizoarele cu burtiere sângerii, ci de pe Twitter sau Facebook. Atentat armat în Franța? Nicio problemă, solidarizăm pe Facebook, în culorile steagului francez. Atentat în Germania? Empatizăm instant cu steagul Germaniei urcat ca poză de profil. Atentat într-un club gay din Statele Unite? Se rezolvă
De ce nu ar trebui să îți schimbi poza de profil cu steagul țărilor în care au loc atentate teroriste () [Corola-blog/BlogPost/338530_a_339859]
-
absurdul lui Kafka dar râmânem pe terenul prozei eseistice de tip Thomas Mann. Încă de la început, auzim ecoul și urletul “animalelor bolnave” creionate în tuș gros de Nicolae Breban, prin analogie: “O baltă de sânge umplu podeaua rece. Mici pârâiașe sângerii își căutau drum spre cine știe unde. În genunchi, cu cârpe albe, mama ștergea urmele păcatului. Copilul de trei ani privea fascinat. Se metamorfozase în trupul inghețat al păsării.” Situațiile de viață se succed și le vedem uneori în timpul trăirii alteori prin
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
plutesc, inerție... Plutesc, plutesc în derivă, Nu mai știu ce mă ține pe val! Nu sunt regina nici diva Și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul Și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul Cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, Vâslisem cândva curajos: Eram o ,,arcă-a lui Noe’’ Cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, Nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr Și mă topesc an de
PLUTESC, PLUTESC, INERTIE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340882_a_342211]
-
dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Autorului Ai lăsat șevaletul să curgă lumină peste umbra mea penelul mă seducea cu un roșu aprins... mi-era bine cu capul în nori într-o tulburare simfonică penelul s-a rupt ai început să strigi cu degetele peste macul sângeriu s-a așternut albastru infinit ce-mi place violetul! Nu fugi! Referință Bibliografică: Seducție / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SEDUCŢIE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342310_a_343639]