631 matches
-
te băgai în Lumea Neagră (...). După ce-au ajuns Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică..."147 În basm, elementele cosmice constituie un prag de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică..."147 În basm, elementele cosmice constituie un prag de trecere înspre altă etapă existențială, o probă de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică..."147 În basm, elementele cosmice constituie un prag de trecere înspre altă etapă existențială, o probă de inițiere în tainele vieții: "O împărăteasă rămase grea, gustând dintr-un merișor de aur și născu o fată. Când se făcu mare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Georgescu, "numenul", adică perfecțiunea, ideea fără cusur, este capacitatea omului de a se devota necondiționat unei cauze, de a se dărui total unei ființe, este "experiența umană a divinului", așa cum apare la teologul protestant Otto Rudolf, în opera să Lo sânto. Sobre lo racional e irracional en la idea de Dios5. Acesta analizează categoriile de "sfânt" și "numen" că experiența religioasă fundamentală. Mircea Eliade spune că Otto Rudolf încearcă, de fapt, să facă o analiză nu a ideilor de Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru că sunt singurele căi de atingere a absolutului condiției umane". 3 Paul Alexandru Georgescu, El Sin Par-Neasemuitul, articol apărut în "Adevărul literar și artistic", 24 iulie 2001. 4 Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, p. 274. 5 Otto Rudolf, Lo sânto. Sobre lo racional e irracional en la idea de Dios, Alianza, Madrid, 1998, traducere de Fernando Vela. 6 María Zambrano, El hombre y lo divino, FCE, Mexic, 1993. 7 În scenă de la Poștă, din românul Tunelul, în care funcționara face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ogni formă: Altra vită mi tenne: solitaria / fra gente ignota; poco pane în dono. Di frescă donna riversa în mezzo ai fiori: Fuori era notte / e gli aștri seguivano preciși / ignoti cammini în curve d'oro (...). Metamorfosi nell'urna del sânto: (...) sânto ignoto: gemono al seme sparso / larve verdi: / îl mio volto è loro primavera. Convalescenza: Farsi amore un'altra morte sento / ignota a me, mă più di questa tarda, / che mi spinge sovente alle sue forme. Mobile d'astri e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
formă: Altra vită mi tenne: solitaria / fra gente ignota; poco pane în dono. Di frescă donna riversa în mezzo ai fiori: Fuori era notte / e gli aștri seguivano preciși / ignoti cammini în curve d'oro (...). Metamorfosi nell'urna del sânto: (...) sânto ignoto: gemono al seme sparso / larve verdi: / îl mio volto è loro primavera. Convalescenza: Farsi amore un'altra morte sento / ignota a me, mă più di questa tarda, / che mi spinge sovente alle sue forme. Mobile d'astri e di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vento, non și meravigliano / di essere giovani e gentili: un voto / che și libera nelle preghiere aspre. 5. amore și morte în Canturile lui Giacomo Leopardi All'Italia: (...) e sul colle d'Antela, ove morendo / și sottrasse da morte îl sânto stuolo, / Simonide salia, / guardando l'etra e la marină e îl suolo. E di lacrime sparso ambe le guance, / e îl petto ansante, e vacillante îl piede, / toglieasi în mân la lira: / Beatissimi voi, / ch'offriste îl petto alle nemiche
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
del V Convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Firenze, 1982, pp. 29-51. Aventi, Giuseppe, "Del romanticismo", în Antologia di 'Solăria', a cură di Enzo Siciliano, introduzione di Alberto Carocci, Lerici, Milano, 1958, pp. 341-345. Barone, Giuseppe, "Îl poeta e îl sânto, note în margine al carteggio Quasimodo-La Pira", în Quasimodo e l'Ermetismo, Centro nazionale di studi șu Salvatore Quasimodo, Modica, 1986, pp. 21-42. Baroni, Giorgio, "Salvatore Quasimodo sono miti, le nostre metamorfosi", în Îl mito nella letteratura italiană, coord. da
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
oscilla (L'eucalyptus). Fitomorfoza poate fi încadrată într-un pre-umanism specific sicilianului. 363 Printre numerosele studii ce au abordat tematica religioasă în opera lui Salvatore Quasimodo se numără: Giuseppe Zagarrio, Quasimodo, Francolini, Florența, 1970; Giuseppe Barone, "Îl poeta e îl sânto: note în margine al carteggio Quasimodo-La Pira", Quasimodo e l'ermetismo, op. cît., pp. 21-42; Quasimodo l'uomo, îl poeta, îngrijit de Roșa Brambilla, Cittadella, Assisi, 1983; Ferdinando Alfonsi, "L'ansia religiosa di Quasimodo", Città di vită, 1, ianuarie-februarie 1988
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cor (...) percosso d'amor; grave procella ; dinanzi al fier disio / rugghiando, intorno intorno oscura (Amore e morte); Mă dove battono i tuoi tamburi, amore? (Lungo l'Isar). 508 E sul colle d'Antela, ove morendo / Și sottrasse da morte îl sânto stuolo, / Simonide salia, / Guardando l'etra e la marină e îl suolo. E di lacrime sparso ambe le guance, / E îl petto ansante, e vacillante îl piede, / Toglieasi în mân la lira: Beatissimi voi, / Ch'offriste îl petto alle nemiche
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță sau răzor necosit, gospodarii răsuflau ușurați că au Încheiat cu o muncă de vară. După Sântă Măria Mare, orzul deja dădea În pârgă, semn că trebuie Început secerișul. Această muncă era a femeilor. Bărbații doar aduceau snopii În clăițe și apoi Îi trăgeau pe pari ca, stând acolo, să se usuce. A sta cât este ziua
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de când eu sunt... Oare amorul ce îmi zâmbește E în mormînt? {EminescuOpIV 10} CARE-O FI ÎN LUME... "Care-o fi în lume și al meu amor? " Sufletul întreabă inima cu dor. "Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L-ale cărei flamuri patria te chiamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mîngîe blândă ale mele plîngeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
caut, mare Dumnezeu... Poate-i v-o fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zee Cu suflet de înger, cu chip de femee, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copilu-ți în vremea viitoare 5S-arunce lănci și zeii Olympului s-adoare, Când Orcul de-ntuneric în sînu-i te-o-nghiți? ECTOR Femee scumpă mie, tu lacrimele seacă! După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă, Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat. 10Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine, Eu cad, mântuitorul al patriei - și-n fine Cobor la râul stygic de glorie urmat. ANDROMACHE O n-o să mai aud eu a armelor vuire. Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire, 15Marea lui Priam viță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca vecinicia și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sîni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară, Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu, Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ca primăvara, Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu. Tu surâzi cu ne-ncrezare?... Cât de rea ești tu copilă! Lasă ca sub gazul roșu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fum și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos tării, Și între ele-i Putna în care-adînc se-nchină Lui Ștefan Vodă astăzi ai României fii. Aice e fântâna cea plină de mărire, De sânta pietate, de-al patriei amor; Aice-i eroismul ce trăznet de-ngrozire Fu dușmanilor țării sfărmând trufia lor. {EminescuOpIV 56} O mamelor romîne! aduceți-v-aminte Că dintre voi fu una: Elena, ce ne-a dat A patriei mărire! Și când lipiți fierbinte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
castel. Diadema-i De diamante-n stele contopite Brilează-n noapte - tăriile negre A domei se-nsenină - și ea intră În el. - Columnele-ard sub clara ei lumină Și aruncă umbra una-ntr-alta. Ea intră-n domă... stelele-o urmează. Și noaptea sântă plină-i de-ntuneric Pe râul sânt ce curge-n valea mare Care-i grădina cea din codri vechi A lui Miradoniz - Insule sfinte Se-nnalță-n el ca scorburi de tămâie {EminescuOpIV 94} Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
comunică misteruri. Surâzând, clipind ascultă ochii de-aur de pe ceruri, Crenge rele imitează pîn-și sgomotul de guri A cărărilor pierdute de pe valea cu isvoare. De s-ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nalți trunchii pădurii, Și deși călătorește pe-a lor vârfuri, totuși murii - Bolțile groase de frunze - a lui raze nu străbat. Lîng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a mării spume - Zi ori noapte nu văzură de când sunt pe-această lume, Luna sântă, stele de-aur, soare alb și zâmbitor, Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană, fulger-ochii lui audaci. Luna-n ocean albastru scaldă corpul ei de aur, Luminând culmile sure și adâncul colcîntaur, Dintru care-eșit se vîră-n nouri anticul castel; Decebal (palid ca murul văruit în nopți cu lună) Se arată în fereastă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]