1,975 matches
-
se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un Înscris autentic. Art.613 (1 În lipsa unor dispoziții cuprinse În lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii. (2 În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este Îndreptățit să ceară scoaterea ori
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură, de ploi și de vânt, pereții care cunoșteau toate bucuriile ei; au vândut curtea, care cunoștea toate jocurile ei de copilă; au vândut pomii și via sădită de mâna tatălui ei... Tot ce era al ei, atât de prețios, acum nu mai era nimic al ei. I se rupsese ceva din interior și această ruptură îi producea durere, o făcea să sufere mult. Imediat se pomenise în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se întâmplă să trec pe lângă vreun pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de 7 grade, începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
una activă. Mai toți pensionarii sunt voluntari în programe publice, dedicate celor aflați în dificultate. Și asta nu o fac pentru a se fuduli, ci pur și simplu dintr-o pornire interioară. A ajuta un om în nevoie și a sădi un copac li se par australienilor lucruri cu sens, firești, ceva ce ține de respirație. Există desigur o luptă cumplită pentru bani, putere și prestigiu, dar în această competiție rezistă doar cei merituoși. Cei care nu fac față acestei curse
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oameni, și mai voia să demonstreze că nu ei sunt singurii de vină pentru viața de câine la care cei mai mulți erau condamnați. Aici trebuia pusă problema păcatului, a jertfei și a ispășirii. Dar nu în manuale și biblioteci, ea trebuia sădită în carnea și răsuflarea fiecărui om. Trebuiau reconstruite conceptele. Cum poate fi liber un om care crapă de foame, care degeră de frig? Ce fel de morală îi putem cere? Ce fel de morală are cel care are putere, bani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să instituie o expoziție, unica pe Terra, în felul ei, pentru a marca, pe traiectoria istoriei, momentul, și a-l încrusta, ca pe o efigie a momentului, spre perpetuarea voiei bune, la români și la țigani, deopotrivă, în egală măsură, sădită în miezul inimii și în al amintirilor de pentru totdeauna. Cine s-a întâmplat să treacă, în ziua aceea, prin valea Rășchitoarei, nu v-a uita momentele surprinse, chiar și fugitiv, întreaga viață. Eșecul Nunta fusese organizată la Hotelul de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o habotnică în ale bisericii. și atât: să facă acasă multă treabă, iar dincolo de aceasta, dumineca, și-n alte sărbători, când popa are program de biserică, să fie prezentă la slujbe, de la un capăt la altul al acestora. Faptul a sădit în mintea ei o hotărâre, care, până în cele din urmă, a rămas nestrămutată: să se facă monahă. Să devină călugăriță. A devenit, cu ajutorul unei mătuși.Acolo, modul în care și-a intrat în rol, felul în care a acționat, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația de-a folosi epitetul , legat de opera unor vivanți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului său. Nici nu trebuie să te cunoască nimeni, e mai greu să nu exiști decît să-ți faci simțită prezența, îi spuse. Numai neaveniții se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ai visat Biblia pe care o Îngropaseși atunci, demult Împreună cu un ceas Vacheron Constantin și trei cocoșei de aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu eram convins că-l pot instrui pentru a deveni un al doilea eu, mica noastră firmă avea să dispară, cu siguranță, odată cu mine, iar acea fărâmă de realitate, care însemna puterea de discernământ a gustului pe care tata o sădise și o educase cu multă grijă la fiul său, va pieri pe vecie. Până la întoarcerea lui Mytten, adjunctul meu cel chiulangiu, cele două secretare, domnișoara Hernshaw și domnișoara Seelhaft, se puteau descurca singure de minune. Le apreciam pe aceste fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții. Întinzi peluza. Sădești copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca într-o pânză de păianjăn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat. Și, încheindu-și gulerul, Stridie zice: — Stai liniștit, tati. Îmi sădesc și eu semințele. Privind cu ochii galbeni la oceanul cel galben, zice: — Uite-așa încearcă generația mea să distrugă cultura din zilele noastre, răspândindu-și propria molimă. Capitolul 20 Femeia deschide ușa; eu și Helen stăm în prag. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cum vom fi împreună pentru totdeauna, zice. Dacă asta vrea ea... zic. Și Helen zice: — Adică ce vrea să-nsemne asta? Exact ce vrea ea să-nsemne, zic. Ea e cea care trage sforile aici. Ea e cea care-și sădește semințele. Cea care mă colonizează. Care pune stăpânire pe mine. Mass-media, cultura, tot ceea ce își depune ouăle sub pielea mea. Fratele cel Mare care mă împovărează cu nevoi. Sunt oare toate astea cu adevărat mai bune decât ceea ce am deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sergent. Ești un dulce, zice, luându-l pe polițaiul cel tânăr de mână și strângându-i-o. Și polițaiul cel tânăr își smucește mâna și iese din cameră. În omul ăsta Helen a intrat la fel ca televizorul care își sădește semințele în tine. La fel ca anizanta care contropește un peisaj. La fel ca un cântec care îți rămâne în cap. La fel ca stafiile care bântuie o casă. La fel ca un microb care te infectează. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încet, cu mers domol, să nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie să n-o las să dea unde se simțea în stare! Orgoliu! Să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doina nu-i a mea? De la dumneavoastră! răspunde Mihai la fel de nervos, văzîndu-și de drum. Odată, mai de mult, la un pahar, ați exclamat: "Și ce dacă nu-i a mea?!", iar aseară ați reînnoit afirmația, amintindu-vă cum mama dumneavoastră sădea pomi, îi îngrijea, îi altoia... Poate că aveți dreptate face Mihai un gest de încuviințare, așezîndu-se înapoi la birou, față în față cu Săteanu -, asemănarea cu Aglaia vine din acel altoi de spirit... Tac împreună mult timp, fiecare cu gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că rutina, și numai rutina, este elementul-cheie pentru o minciună adulterină de succes. Noaptea de dinainte fusese o excepție, deci un germene al îndoielii - indiferent cât de legitimă ar fi fost scuza invocată de Alan în numeroase alte contexte - fusese sădit în pieptul delicat al lui Naomi. În cele două ore de pierdere a contactului - de rupere de Nava-Mamă - Alan intrase în zona crepusculară. Naomi plecase înaintea lui. O împinsese pe Cecile în cărucior pe strada curată, cu vile în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Arthur Rowe era un astfel de monstru. Copilăria lui se desfășurase Înainte de Primul Război Mondial, iar copilăria e o vîrstă care lasă urme de neșters În sufletul oricăruia dintre noi. Convingerea că nu se cuvine să facă nimănui rău fusese sădită de timpuriu În sufletul lui; dar, cum fusese un copil bolnăvicios, cunoscuse el Însuși suferința, mai ales din pricina dinților stricați și a unui dentist incapabil, pe nume Griggs. Înainte de a Împlini șapte ani, aflase ce Înseamnă durerea, și Începînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva Încă necunoscut. Crezuse mereu că o veste despre moartea lui Karl ori certitudinea că n-avea să se Întoarcă niciodată În viața ei i-ar fi adus o liniște, o ușurare, o profundă eliberare. Acel mărunt grăunte de speranță sădit În ea ar fi dispărut, iar ea ar fi putut să adoarmă fără mâinile lui subțiri și fără mersul lui inegal În minte. Nu se simțea Însă nici calmă, nici eliberată. Îl pierduse, asta era sigur, Însă continua, ilogic, stupid
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
facă niște lucruri atât de frumoase? Femeia iubea foarte mult plantele, le înțelegea felul de-a fi, de-a exista, știa să umble cu ele, găsea pentru toate soiurile de flori din casă unghiul de lumină potrivit, indiferent ce lăstar sădea în pământ, atunci când era lună plină, se prindea, cu siguranță, era suficient să-l atingă cu mâna, să-i vorbească în șoaptă, plantele i se încolăceau pe braț, i se agățau de umăr, ea le înlătura veselă se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea, buchisea în vatră tăciunele prevestitor de rele, ca să se mai potolească dușmanul, descânta de deochi și alte multe încă făcea.” Ea sădește astfel în sufletul copiilor săi încrederea în forțele proprii, curajul de a înfrunta necunoscutul, optimismul. Ca și la Ion Creangă, la Nicolae Labiș, amintirea mamei este legată de lumea tradițiilor satului românesc. Filmul obiceiurilor de iarnă alunga ,,lumea cenușie”, monotonă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]