728 matches
-
cădere sau urcare! CÂND EȘTI VIOARĂ E o nemișcare în jurul nostru, stranie povară Se aude clar venind din mine cântec de vioară În seara asta nici îngerii nu vor să zboare Cerul tăcut își cerne prinosul de splendoare Cel mai sălbatec vuet e în noi, delirant Ne înalță și ne pierde în depărtare,în neant Înaripate amurguri ne traverseaza-n fruct Cu nemărginirea simt iar că mă înfrupt În sângele tânăr ne dansează dimineți Ești magicianul ce rupe tainice peceți Granițele
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
de bărbat adevărat cu gândul sfânt Te coboară în galop de stea spre piatră În pământeană încarnare, cu ofilire botezată Pe tine, cel care trăiești secundele ca cerbii Și respiri prin arbori, prin blândețea ierbii Călcată-nestrivită, tăiată, lăstărită cu sârg Sălbatecă, dezlănțuită ca mine care strâng Cu tine în brațe nemărginirea, plaiurile cerești Mă desprind, voalurile-mi cad, mă recunoști. Eu iarbă, eu arbore, eu ardere în lut Înțelepciunii tale , posibil tainic început. DE TE DUCI SPRE DEVENIRE La porțille lumii
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
contează, bucură-te de ele acum și nu te gândi la nimic. E noaptea noastră”, “ Eram sigur că vei veni, ia și mănâncă, cred că ți-e foame” Uitase de foame deși nu mâncase nimic de dimineața. S-ai iubit sălbatec, ore în șir, fără cuvinte, fără complexe, fără inhibiții devorând ani, tristeți, lacrimi, neâmpliniri, umplând de esență trecutele nopți de singurătate și așteptările de parcă doar ei doi ar fi fost pe pământ. Dacă ar fi luat foc hotelul ori vrenun
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
ridicau cu țipete ascuțite, pescărușii. În depărtare, flancată de stâncile digului, Dunărea înainta în mare și câte un vapor trecea prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște batiste. Aici, pe această plajă pe jumătate sălbatecă, timpul părea să nu mai aibă nicio grabă. În fiecare vacanță, o regăsea cu aceleași dune, încremenite parcă pe vecie în același loc, regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
prizonieri în palatul Soarelui În timp ce Soare-Împărat se sfătuia cu demnitarii săi cum să procedeze cu Mărțișor și Norocel, aceștia stăteau uitați pe un coridor, în fața unui cuptor încins, în care se vedea printr-un zid transparent de culoare violetă, dansul sălbatec al flăcărilor, însoțit de un huruit puternic, asemănător unor tunete ce se auzeau din interiorul cuptorului. Se gândiră să fugă. Dar unde? Încercară să facă pași mărunți spre ușă, dar un căpcăun “Cap Pătrat” începu să arunce după ei jeturi
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
Autorului Haide noapte haide lună gata-s stelele să ardă hai s-o ardem împreună cât tăcerea-i o petardă Gata-s stelele să ardă pe-acest pat ca de jăratec chiar și dragostea eu cred că o-mblânzești numai sălbatec Pe-acest pat ca de jăratec hai s-o ardem împreună noaptea ca pe-un cal o-ncalec haide noapte haide lună Din cer Doamne stă să cadă steaua mea ca o grenadă Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: FOC
FOC DE ORHIDEE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376051_a_377380]
-
și cuvântul. Dar nu uita, copile,că astăzi ești dator Pe umeri-ți puternici să ei povara lor Și cu o voce fermă să-nfrunți pe venetici, Că n-am plecat vreodată, c-am fost mereu aici. Când din pustiu, sălbateci au năvălit puhoi Pe mândrele meleaguri, ei ne-au găsit pe noi. Să-nveți, copile, fii, de-asemeni, pe nepoți, Că ei sunt fiii țării, că sunt români cu toți. Tradiții vechi,moșie și limba românească, Învață-i să păstreze
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
a fraierilor de americani care, iată, habar nu au de adevăratele nevoi ale țării... Un alt grup, cel nelipsit, de gură-cască, era format din ruralii localnici, unii care semănau foarte bine cu indienii irochezi din vremurile de glorie a vestului sălbatec. Stătea și privea, trăgând amarnic din niște țigări din cotoare, umede și verzulii. Era prea dimineață și nu apucaseră să se dreagă după beția din seara trecută așa că erau cam posomorâți și evident stresați. Adică cum, moșioara lor, aia pentru
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
lui 1916 - 1917, când în această zonă s-au purtat lupte grele pe linia Siretului cu armata germană și cea austro-ungară invadatoare, zidurile mănăstirii s-au prăbușit din cauza obuzelor de tun. Din mijlocul curții vedeam rândunelele, lăstunii, vrăbii și porumbei sălbateci ce zburdau jucăuș dintr-o parte în alta sau intrau în cuiburile lor ca într-un buzunar. Zbenguiala lor întovărășită de ciripitul vesel și muzical ne introducea parcă în atmosfera de veselie cerească înainte de începerea slujbei. Un preot și vreo
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
fără cultură ca și cum după cum spun valahii ar fi trebuit să fie mai curînd cîmp de luptă. Copacii care-1 acopereau au fost doborîți și arși; n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de mizerie, încît par să nu mai aparțină umanității
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fără gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e de-ajuns doar o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se aflau 50 de ferăstraie numai pe domeniul Comănești, 16 la Dărmănești, 20 la Dofteana și 6 la Larga. În 1843, isprăvnicia Bacău semnala că pe Trotuș plutele trec „necontenit”. Exploatarea lemnului ajunsese să se facă într-un mod irațional, „sălbatec”. Călătorul german Wilhelm Hamm nota 15 ani mai târziu că pe Siret se transportau cantități enorme de lemne și că „dacă devastația pădurilor mai continuă ca pînă acum, Moldova se va găsi într-o zi lipsită de material lemnos”. Exportul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deplin măiestria compozitorului, Alzira a reprezentat din păcate un eșec în cariera lui Verdi. Pe ansamblu impresia generală asupra operei ar fi putut fi rezumata de cuvintele filozofului englez, Thomas Hobbes, care referindu se la viața umană o caracteriza: “ dezgustătore, sălbateca și scurtă”. La o distanță de 150 de ani de la premiera putem avea azi o viziune mult mai pozitivă a operei Alzira. Reamarcabilele calități ale lui Verdi din perioada să timpurie de creație - forță expresiva, sensul precis al structurilor - sunt
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
le pot conferi. Dandysmul e ultima zvîcnire de eroism În vremuri de decadență, iar tipul de decadent Întîlnit de călător În America de Nord nu infirmă cu nimic ideea: căci nimic nu te Împiedică să presupui că triburile pe care le numim sălbatece sînt rămășițele unor mari civilizații dispărute. Dandysmul e un soare la asfințit; precum astrul ce coboară, e mîndru, fără căldură și plin de melancolie. Dar, vai! Mareea democrației ce cotropește tot și nivelează tot Îi Îneacă pe zi ce trece
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
când m-au lovit cu bățul / cu lacrima pe-obrazul unui copil din flori, / am lunecat și iată simt biciul și simt hățul. / Dând stelele-ntr-o parte aș fi putut să strig, / dar mă cuprinse sila de râsul lor sălbatec, / pe vinetele-mi buze năștea un rug de frig / și-acum dansez în lanțuri pe spini și pe jăratec.” Proprietarul de poduri (1976) și La dispoziția dumneavoastră (1979) reprezintă, în esență, căderea din paradisul tinereții explozive în purgatoriul răcoros al
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
captura 3000 de avari, 3000 de gepizi, 800 de slavi și 2000 de "barbari", adică daco-romani, străromâni. În cele din urmă, sub asaltul atacurilor avaro-slave la Dunăre, în anul 602, s-a declanșat revolta militară romană care a transformat pe "sălbatecul centurion trac" (Iorga), Focas, în împărat al Bizanțului.17 După revolta militară și moartea împăratului Mauriciu, în anul 602, slavii străpung limesul danubian și năvălesc ca un torent în sudul Dunării, peste Moesia și Macedonia, ajungând până la Constantinopol. Ulterior, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
astea... Dragă! mai bine te gândește Cum m-ai văzut odată... SAS Taci, taci, o, nu mai spune! BOGDANA Eram o copiliță frumoasă ca și ziua, Și mai frumoasă încă, de zi fiind ascunsă, Copil de vrăjitoare cu ochii mari, sălbateci, Cu inima aprinsă de sete de viață... Și pentru mine, scumpe, citi-n oglindă muma Păcatul tău cel negru... ca barba ta cea neagră... Erai la față galben... mai galben decât morții... Ai fost călcat în urme de mâță stearpă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă, fugind din zarea vieții, Asemeni cu sirepul sălbatec ce-și azvârle Și șeaua și presunul, pierind în zarea zilei. Un singur colț de viață Ne-a mai rămas în suflet: Iubirea neclintită pentru moșia Noastră, Pentru Bogdan cel Tânăr, iubitul Nostru fiu... Rog ceriul să-nmulțească hotarnicele clipe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
două râuri și între munții negri Privești o țară-ntreagă de codri și de dealuri: Din văi cu râuri line, din codri fără capăt Vezi turme fără număr în zare răsărind Și buciumele sună duios și[-i] cânt de fluier; Sălbateci zboară caii mai iuți decât chiar vântul Și cânii urlă jalnic... Ciobanii cei călări Străbat ca și săgeata câmpiile întinse... Se zice cumcă țara se ține într-un chip Tot de crăia noastră și tot de craiul Ludvig, Dar eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu, rănit de moarte și despoiat de hoți, Simțeam cum îmi îngheață în sân rărunchii toți... Era un ger... și lupii urlau flămânzi în câmp, Deasupra mea în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi negri, uli sălbateci, Zăpadă, alt nimica pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase venea în cârduri cerbii, Iar caii cei sălbateci și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii... Ea asculta... deodată se repezi-n ietac... De dragă ce îmi este nu știu ce să mă fac. (sare * în brațele lui Roman) [ROMAN] (apart) N-am spus-o eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei se decid să-l espună. Scena despărțirei mamei de copilul său. El e pus pe râul Bistrița și scapă la Voievodul Galu. ACTUL III Gruie crește mare la Galu și are o iubire nemărginită pentru gingașul Floribel și una sălbatecă pentru Angelica. Scena între el și Angela. El ucide în joc pe Floribel și ia lumea în cap. SC[ENA] Dragoș a fost în Marmația la puternicele sale rude. Aceștia promit ajutorul său; el vine-n Suceava ca să cerce dispoziția
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bestial îi cuprinde, pe amândoi. Ea-l duce în palatul ei din peșteră, care e o adevărată feerie. Traiul împreună. Descoperirea ei că-i mumă. Dizgustul, ura, desperarea. Oglinda și sipetul. ACTUL AL V -LEA Nunta la craiul Galu. Rătăcirea sălbatecă ca a lui Orest (shakespiric) a lui Gruie. El spune unui preot la ureche vina sa - acesta fuge, el îl împușcă. Unul tânăr - item. El vine la mănăstirea de piatră * și cere ș-acolo dezlegare. Preoții îi spun s-aștepte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar să] fiu copil al morții, Căci fața noastră astăzi e-un obrazar de ceară Și, daca-mi închid ochii, un popă beat desigur Că m-ar și îngropa. Roman Bodei, tu veche și [cu] credință slugă, Gură de lup sălbatec cu inimă de miel... Vino încoaci la mine - ia mâna noastă-n mîna-ți Și vezi cum îmi mai îmblă ceasornicul vieții. BODEI (sărută mâna Domnului) O, preanălțate [Doamne], eu sânt un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost călcat [tu] scumpe urme de mâță stearpă. MIHNEA O nu-mi aduce-aminte... IRINA Să nu-ți aduc aminte? Eram o copiliță frumoasă ca și ziua Și mai frumoasă încă de zi fiind ascunsă... Copil de vrăjitoare, cu ochii mari, sălbateci, Cu inima aprinsă de sete de viață. Atuncea a mea mamă uitatu-s-a-n cazanu-i... Și a spus: "Mihnea Sânger, tu vei fi Domn al țărei"... M-ai fost văzut pe mine... și m-ai iubit, păgâne. Nu crede-a noastă soarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]