23,741 matches
-
nu prea au justificare în creațiile unui prozator din zilele noastre. }iganii, de exemplu, apar ca personaje romanțioase - vânzători de flori, exotici și frumoși. Pe acest calapod construiește Maria Marian povestirea }iganca, o reverie melodramatică, în fond: "Era o frumusețe sălbatică, răpitoare. Exotismul pe care îl răspândea încânta pe oricine o vedea. Femeie sau bărbat, nu putea trece fără să o privească îndelung și, după ce se îndepărta de ea, rămânea cu o adevărată stare de extaz. Cu coșul ei de flori
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați în asprul văzduh! Brusc cineva face lumină. Liniștea toarce, înceată felină. Caii sălbatici din bolta vicleană turma de nori la păscut o mână. Peisaj montan O, sunete rostogolite de la o creastă la alta, melodie desprinsă din alte lumi cândva, cine vă urmărește - a fost smuls din stâncă cu dalta de un maestru nevăzut
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
care nu le înțeleg parcă altcineva le scrie în locul meu oare din această eroare se naște poezia? 28 aprilie Betiana îmi spune că mă repet că am devenit amnezic nu știu de ce amnezia îmi aduce aminte de lacurile adânci și sălbatice de munte pentru mine ele au fost întotdeauna cea mai amnezică materie din univers mai ales dimineața 29 aprilie Și totuși cea mai amnezică materie am descoperit-o pe lângă Șaptesate lângă Brașov erau fragii din Babarunca am fost acolo cu
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
mai amnezică materie din univers mai ales dimineața 29 aprilie Și totuși cea mai amnezică materie am descoperit-o pe lângă Șaptesate lângă Brașov erau fragii din Babarunca am fost acolo cu tatăl meu viu la pescuit de păstrăvi în apele sălbatice și reci nu am prins nimic ne-am ales până la urmă cu o mână de fragi care de mult m-au uitat 2 mai, ora 23,59 Acum 37 de ani în Kronstadt eram cu Gheorghe Stanomir ne plimbam prin
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
unui greiere în grădina de lîngă gară. Cît jarul din poiană după plecarea sihastrului. Raiul? Cîntec mic. Șuier de tren în nopțile prevestitoare ale brumei. Nădejde neîmpărțită. Și corabia albă, albă a unui schit înfruntînd iernile dar mai ales primăverile sălbatice. Raiul? Lumina ce se cobora urcînd peste apostolii Domnului în pacea serii de la Cina cea de taină. Cerul ănvierii o poetă îmi scrie că a moșit 40 de miei după ce și-a ținut discursul la academia din }ara Galilor. primăvara
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
veche. încercam să-mi controlez expresia exterioară - în buzunarul de la pantaloni aveam briceagul armatei elvețiene, un cadou de la soțul meu, pentru ca în plimbările mele prin pădurile din Luzern să tai cu el ciuperci și plante alpine, ca de exemplu usturoiul sălbatic, o plantă rarissimă care dădea un gust excepțional salatelor mele. Frica de necunoscutul care va face totul ca să intre în vorbă cu mine mă obliga să caut în căldura buzunarului lama rece a briceagului cu o cruce elvețiană pe el
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu, a prezidiului, doar ea, un biet animal sălbatic închis într-o cușcă, cu nerăbdarea zvîcnindu-i în glezne și palmele inerte cînd venea momentul aplauzelor, număra pînă la o mie, și iar o lua de la capăt, încordîndu-și și relaxîndu-și mușchii, ca la ora de aerobic. Zidurile încă mai vibrau
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II Pe orizontul câmpului de luptă Pe tot pământul dac, vin năvălind Sălbaticele triburi Înzăuate În solzi metalici zăngănind. Pe câmpul pietrei, Împietrite stau Trupuri strivite sub copite iuți, Sarmați și daci, În zale sau În zdrențe, Din cei văzuți, știuți și neștiuți. Dar după ce cortina s-a lăsat Peste această mare scenă
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
orbita pământului toți morții Să-și dea răspunsul la «judecata din urmă». SFERE Mă dau de-a dura prin univers Cu partea mea bună, cu partea mea rea, O emisferă-aduceam de departe Și cealaltă se Împlinea. Pe jumătate sunt lupul sălbatic Sunt pasărea cerului liberă-n vânt, Ochii mei sorb lumina și gerul Trupul meu freamătă-n dragoste bând; Pe jumătate sunt ochiul cunoașterii Biciul memoriei, hipertăios, Evoluez cu viteze ardente Pe drumu-ndoielilor, alunecos. Mă rostogolesc fără oprire Pe rând fiecare
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
o injustiție strigătoare la cer: nu se învață Istoria Ungariei în România (pag 32), de parcă în Statele Unite pe lînga istoria americană s-ar preda și istoria minorităților. Dar el spune și scrie, tot în această pagină: “am crescut cu o sălbatică mîndrie în naționalitatea mea ungară.” Bravo, cap pătrat, ai tot dreptul la naționalitatea ta, problema însă devine patologica, antisociala, cînd e sălbatică cum zici. Și Uniunea Europeană nu mai accepta sălbaticii din nou, ca pe vremea cînd ați venit în Europa
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
ar preda și istoria minorităților. Dar el spune și scrie, tot în această pagină: “am crescut cu o sălbatică mîndrie în naționalitatea mea ungară.” Bravo, cap pătrat, ai tot dreptul la naționalitatea ta, problema însă devine patologica, antisociala, cînd e sălbatică cum zici. Și Uniunea Europeană nu mai accepta sălbaticii din nou, ca pe vremea cînd ați venit în Europa și în continuare pînă de curînd!! Ați umplut Transilvania de Nord-Vest cu sălbaticiile în cei patru ani de ocupație horthysta din Sălaj
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
Sălaj ( Ip și Traznea) pînă în Secuime, din Moiseiul Maramuresan pînă la Mureșenii de Cîmpie. A fost destul, gata, măi și desalbaticiti-va, suntem în mileniul trei! Mai citim două pagini și iar ne uimește cap pătrat, care pe lînga mîndrie sălbatică, ne dă de înțeles că are și halucinații divine, cînd le explica americanilor cum a devenit pastor, spunîndu-le că “God called me”. La citirea acestei propoziții, mulți americani au intrat în tulburare și confuzie, fiindcă nu le-a precizat dacă
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
impresionezi, chiar și pe americani, cu asemenea smintiri! God nu se amestecă în admiterea de la Institutul Teologic Reformat din Kolozsvar, nu are asemenea practici oricît de mare să fi fost penuria de candidați, nu face chemare la un cap pătrat sălbatic de mîndrie națională, știind că în curînd Uniunea Europeană va încearcă să desființeze naționalismul (cu unele excepții!!). Ar putea fi acuzat de trafic de influență!! E mai usor de acceptat că, e vorba de un farsor ordinar care exploatează credibilitatea și
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
sau altcineva mai mic în rang, l-a scutit de armată. Trece direct la stagiatura pastor pe care o face la Brașov, unde face cunoștiință, zice pentru prima dată, cu securitatea, ce era supărată foc pe predicile sale pline de sălbatică mîndrie națională. După lungi discuții se înfiripa o strînsă colaborare de ajutor reciproc între el și securitate, deși la pag. 22 face comparația: o organizație similară cu Gardă de Fier!! Problema nu a fost securitatea, care, se știe, era foarte
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
de serviciu a lui Ștefan Micle, Rectorul Universității. În mai 1879 Ștefan Micle era În putere (va muri În august al acestui an, În urma unei congestii pulmonare sau a unei răceli grave contractate la o partidă de vânătoare de rațe sălbatice). Situația nu se confirmă nicicum pentru primăvara lui 1879, casa din Iași a Veronicăi Micle era fie locuită de către ea și familia ei fie Închiriată, nu era loc aici de stat poetul În cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
căci El știe că aceștia nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt tulburați de ispite înfricoșate și sălbatice, dând războaie greu de purtat. Un iubitor de înțelepciune filocalică Sfântul Ignatie Briancianinov făcând referire la ispitele celor ce duc o viață duhovnicească înaltă, vorbește despre „o ispită necunoscută oamenilor răspândiți, cunoscută numai monahilor care duc o viață cu luare-aminte
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
și acestuia chiar Pavel poate să-i aducă vătămare, pe când pe cel tare, nici Satana nu poate să-l vateme vreodată”<footnote Ibidem, pp. 44-45. footnote>. Deci, acești demoni, cu mult mai răi și înfricoșători decât cele mai fioroase fiare sălbatice, nu sunt înfuriați de cei ce săvârșesc răul, ci de cei ce urmează calea cea strâmtă și îngustă a lui Hristos și le cauzează multe răni pe care nu le pot primi însă cu nepăsare. Căci „nici atunci când șarpele ar
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
a terminat. Tata a aplaudat (...) un sunet neplăcut pentru că era ascuțit și tare.” Dorința de a găsi o „rezolvare” gestului tatălui de a se sinucide e vizibilă odată cu pătrunderea imaginară a celor doi În cabana de pe Insula Sukkuan, În mijlocul naturii sălbatice, singura capabilă să explice atracția dintotdeauna a tatălui față de „spiritul de frontieră”, dar și incapacitatea acestuia de a se integra În societate. Narațiunea la persoana Întâi este Înlocuită de cea la persoana a treia, autorul optând pentru o perspectiva obiectivă
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
vociifiindcă În lipsa lor spectacolul nu ni s-ar mai revela ca un Întreg. Simbolurile răspândite pe parcursul scenelor le permit celor din sală accesul În lumile unor civilizații fascinante, ce reușesc, prin muzică și dans, să creeze ritualuri de o frumusețe sălbatică, pură, atât de diferită de cea pe care o cunoaștem În epoca actuală. De aceea Rameau alege să ilustreze lupta dintre Amor (zeul iubirii) și Bellone (zeița războiului), ambii interpretați În travesti, primul de către Andreea Chinez, cea de-a doua
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
neam ales, ci El cere un suflet curat care să fie tare prin sfințenie. Dumnezeiescul Logos este neîntrerupt conducătorul nostru, El pătrunde în sufletul nostru și face pace dacă în el este război. Ce mijloc minunat de a potoli patimile sălbatice și de-a stinge focul sufletesc! El nu ne face poeți, nici filosofi, nici oratori distinși. El ne învață și ne face din muritori, nemuritori, din oameni, Dumnezei; ne ridică de la pământ la acele locuri, ale căror margini se află
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
alt iubitor de înțelepciune și de trăire filocalică Sfântul Paisie Velicikovski , referindu-se și el la meșteșugul demonilor de a se insinua în sufletul nostru, spune că, mai înainte de tot păcatul, dracii slobod acestea trei : pizma cea întunecată, iuțimea cea sălbatică, adică cea fără de omenie și cu chip de fiară, și neînțelegerea, care este ca o negură întunecată, adică împuținarea minții. „Acestea trei - spune Sfântul Paisie vin înaintea tuturor păcatelor, că nu face omul nici un păcat de nu vor veni mai
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
altceva din cele ce le făcea înainte de botez, socotește că s-a eliberat din robia păcatelor, rămânând totuși în desfătarea de obișnuințele sale cele rele și după baia botezului, nevăzându-se pe sine spus răilor stăpâni. Un astfel de stăpân sălbatic și furios este patima desfrânării care îmboldește gândul robit, cu plăcerile ei ca cu niște bice. Un alt stăpân de felul acesta este lăcomia, care nu lasă nici un pic de odihnă celui pe care-l robește, ci oricât de mult
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
cap. 35, în Filocalia..., vol. V, Edit. Humanitas, 2001, p. 294. footnote>. Acest pasaj este foarte aproape de ceea ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur, făcând referire tot la această idee: La început, (omul) era temut de toate animalele și fiarele sălbatice; Dumnezeu le-a adus pe toate înaintea omului; nici una nu îndrăznea să-l vatăme sau să-l atace, deoarece vedeau că în om strălucește chipul împărătesc al lui Dumnezeu<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, în vol. Predici
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Înțelesul duhovnicesc al îmbrăcămintei și hranei Sfanțului Ioan Boteazatorul Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfanțul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haină din par de cămilă, încins cu o curea de piele și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Cămilă poate simboliză atât curăția, cât și necurăția. Dacă în Vechiul Testament ea putea fi privită că un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută și că necurata, dacă ținem seama că avea copita despicata. Dacă rămânem la prima
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]