2,533 matches
-
poemul din Cântece de câmpie. Cadrul și momentul apariției păsării reprezintă o poetizare a reperelor spațiale și temporale schițate în reportaj: ,,Pe miriștea arsă și lată/ La dunga cerului spartă/ de-o vizuină de soare/ Spre asfințit și răcoare/ Se saltă un cap de șarpe/ Printre năluci verzi de ape". Iar identitatea dintre dropie și natura feminină paradoxală e sugerată printr-o impresionantă descriere ce ilustrează și esența ambiguă a creaturii: ,,Șarpele cu cap de vultur/ Cu plete galbene-n jur
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
trecute. Un polițist aflat în concediu a fost sunat de un cunoscut, care i-a povestit că, la intersecția străzilor Simion Bărnuțiu cu Dorobanților, un bărbat oferea spre vânzare muniție de război. Polițistul și-a contactat colegii, care l-au săltat pe bărbat, identificat ca fiind Viorel C. , de 38 de ani. Asupra lui s-au găsit 47 de cartușe cu glonț. S-a stabilit că este vorba de muniție de vânătoare, produsă în Cehia și Germania. Polițiștii încearcă să stabilească
Agenda2006-09-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284804_a_286133]
-
a lui ”Țepeluș Vodă” e doar clinchetul de cătușe, până și ”dragostea dintâi, Biruința”, fiind comandată de un temnicer-șef ce dormea cu cătușele sub pernă. Din clinchet de cătușe băsesciene s-au întrupat politicienii Gigi Becali și Dan Diaconescu, săltați din plapumă după un mozol prelungit cu “garantul democrației”, din clinchet de cătușe se va întoarce și Adrian Năstase în brațele vînjoase ale poporului, mai curat și mai cîrlionțat ca oricînd”, mai spune Mircea Dinescu în revista de satiră. Editorialul
Dinescu: Băsescu lasă în urmă doar clinchet de cătușe by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38971_a_40296]
-
Tu le dai sațîu pre timpuri, Și chedrilor din Livanul, Ce-i răsădești pre tot anul. Acolo vrăbii ș-or face Cuiburi, di-or ședea cu pace, Că le este rodionul Povață, pus de la Domnul. Cerbilor le-ai dat să salte Pre munți cu dealuri nalte, Și iepurilor scăpare Le-ai dat s-aibă supt stînci tare. Luna ai făcut cu rază, Să crească-n vremi și să scază, Și soarele ș-nemerește Apusul ce odihnește” (Ps. 103). Cele două teritorii
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
și ăsta tot o curvă!... (Renunță) Nu trebuia să accept!... Am fost un bou!... (În fotoliu, resemnat.) Ce pot face?... Iaca... Te duci la tata, D-zeu să-l ierte, da... de ce eu?!... Să fiu prostu’? (Un geamăt prelung îl saltă în picioare. Fuge la pat.) Mamă!... Ți-e rău?... (Geamăt.) De ce nu vorbești? cu mine?... Sunt eu, Rareș! (Alt geamăt.) Vrei ceva?... Ana: - (Gemând.) Gabi... Rareș: - Gabi e la... O doare-n cur de mă-ta. (Imitând) „Să vezi și
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
"Stegarul Pieței Universității", Cezar Avrămuță, a fost ridicat de jandarmi din fața sediului de campanie a lui Traian Băsescu. Jandarmii l-au săltat cu forța în dubă, iar la secție i-au aplicat o primă amendă de 1200 de lei pentru jigniri aduse instituției Jandarmeriei. Avrămuță a intrat în greva foamei, iar la secție a cerut o ambulanță. Jandarmii au refuzat însă să
Avrămuţă, umilit şi amendat cu 1700 de lei pentru jigniri aduse Jandarmeriei () [Corola-journal/Journalistic/43471_a_44796]
-
un lucru rar. DC News: Care sunt cele mai impresionante cazuri despre care ați scris? Florin Șinca: Vă voi da două exemple. În primul rând, vorbim despre comisarul Nicolae Macavei care a făcut parte din grupul generalului Carlaonț. A fost săltat din casă și împușcat - alături de fiica sa în vârstă de șase ani. S-a întâmplat pe data de 13 martie 1949. L-au ciuruit și pe el, și pe fiica lui. Dacă nu ar fi fost de ajuns, cei de la
Exclusiv.Adevărul ȘOCANT despre care nimeni nu a îndrăznit să vorbească by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42978_a_44303]
-
lăsând pe bulevard o pâclă din adâncul scâr nav al timpului pe care îl trăiam. În lumina plăpândă, blocurile sprijinite unul într-altul păreau decorurile dintr-un studiou de filme de groază. Nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă, săltând sacul mai bine pe umăr și adăpostindu-mi capul în gule rul hainei. Am înghesuit oasele de curcan în congelator. A doua zi era sâmbătă și mă făcusem util familiei, aveam ce mânca. Am dormit un somn adânc, fără vise
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un exemplu: o familie cunoscută și-a trimis copilul În Anglia să studieze. Terminase clasa a IV-a, intra deci Într-a V-a și avea cunoștințe care depășeau chiar clasa a VII-a acolo, numai că nu-l puteau „sălta” așa de sus. Un astfel de Învățământ nu ne trebuie și ar trebui să-i Învățați pe vestici că și ei au multe de Învățat de la noi, și bune. Avem deja, conform planurilor vest, profesori care nu știu să facă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aruncau vietățile cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să se îmbrace, temându-se să nu-i fie prea mare. Se dovedi că haina-i era într-adevăr puțin cam largă, dar nu cine știe ce, îl făcea mai bărbat bombându-i umerii și pieptul. Pantofii aveau tocuri înalte, așa că-l săltară puțin, și-acum, măsurându-se în treacăt, fără ca Cerboaica să-l observe, constată că erau deopotrivă, poate că ea totuși cu un deget mai înaltă. Era înaltă și subțire, numai să te lase s-o privești! Să te lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
magnetul care polariza toată atenția. Elegant și înalt, cum îl știa, subțirel, cu-o față albă, umbrită de-o mustăcioară scurtă, neagră, nu putea fi decât el. Își lăsase o bărbuță stilizată, de Crist pe Golgota. Se mișca tot timpul, săltându-se pe vârfuri și răsucindu-se, parcă-l strângeau pantofii sau căuta ceva pe deasupra mulțimii. Poate o căuta chiar pe ea. Ce prostie-i mai trece prin cap! Și de ce nu? El exact, își aducea bine aminte îi vorbise odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când se apropiară. Parcă luară în brațe un sac cu pleavă dospită. Omul se agăță de brațele tinerei femei, cu ochii holbați, cu gura strâmbă, horcăind zgomotos. Te doare ceva? Ți-e rău? Ce te doare? Îl prinseră să-l salte amândouă cu fața-n sus, să-l ridice. Se speriară și-i dădură drumul grămadă în grâu. De la piept în jos, cămașa și pantaloni omului erau năclăiți de sânge. Sub coaste, sângele se închegase și-i lipise cămașa de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de altă parte, cu băieții de la sculărie, descărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de zgură. Lucrau îndârjiți, încordați, pe muțește. Santinelele, cu armele la piept, mișcându-se automat de ici-colo, supravegheau cazna celor care se speteau scoțând fierăria din ateliere. Un lăcătuș băgat sub vagoane, întins pe linii, cu burta pe traverse, își sălta capul, nevăzut, și-i supraveghea pe nemți. Unu-n vagon opera cu ranga. Dezbătea o scândură, două și sculele "se scurgeau" în brațele lor ca aurul dintr-o visterie. Totul era chestie "de iuțeală", cum spunea badea Ghiță, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze reci, aspre și zimțate. La lumina reflectorului, umbre de oameni și câini. Fragmente de mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar petele întunecate desfăcute din celelalte vălmășaguri, înnodate, săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în jos, scormonitor ca un cuibar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva. Se auzi o lovitură de metal. Doi inși se înălțară. Traseră ușa grea de la vagon. Șocul făcu să-i treacă un scrâșnet prin șira spinării. Locomotiva se puse-n mișcare. Ultimele santinele se prinseră de barele metalice și se săltară pe scări. Fascicolul de lumină descoperea, fantomatece, siluetele celor rămași pe peron cu câinii. Nu mai avea de ales. Pândi din întuneric scara care se apropia lunecând mai mult bănuită decât văzută. Apucând, ca o mână care i se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Se chirci cu genunchii la ușă, crispat de încordare, și-ncepu să gâfâie. Doamne-dumnezeule, dar mult mai durează! De unde să găsească un cârlig lung, o sârmă? Ceva cu care, aplecându-se, să poată nimeri ciocul de metal și să-l salte? Tâmpit că nu s-a gândit de la început. Altfel nu va izbuti. Degeaba toată încercarea. Să desprindă o șină de tablă din acoperiș! Cu ce dracu s-o desprindă? Cel puțin să se convingă. Și dacă. Dacă ce? Liniștea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în podea. Explozia reflectorului de la capătul podului îi răni ochii. Răzuind întunericul, salva de lumină reteză cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens deasupra lui. Miluță mai săltă o treaptă căutându-și cu spinarea un sprijin stabil. Vedenia spectrală, despuiată-n lumină, și-ntunecată la loc, îl trăgea-n sus ca un miraj. Neamțul, un tip, probabil, înalt și slăbănog, judecând după cizme, cânta dintr-o muzicuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
buimacă și să se agațe cu toate puterile de realitate. Auzi o ușă în apropiere deschizându-se, mișcare de trupuri, glasuri șoptite și, fără să i se precizeze impresiile, se prinse cu mâinile de stinghia patului cu intenția să se salte. Mușcătura violentă, până la os, din umăr, îl făcu să renunțe. Ridică numai capul. Zări atunci ca prin sită, și mai mult bănui după răsuflare, chipul maică-si aplecându-se spre el, un alt chip necunoscut, figură severă și aspră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai faci asta. Puteai să mori, îl dojeni stins, cu glasul ei curat, mama. Au scăpat toți? Toți, îi șopti la ureche, cald, Irina, și mâna ei îi atinse fruntea, înfiorată. Deschise ochii și-o sorbi toată vrând să-și salte fața și să-i simtă buzele, dar se sfii de prezența mamei. Și meșterul? E pe culoar. Vorbește cu doctorul. Și ce spune? Nimic. Că n-ai nimic, îl liniști fata și-l mângâie întruna cu amândouă mâinile, ștergându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]