359 matches
-
natură hotărît extraestetică și chiar antiestetică - împrejurări provenite din curente ce bîntuiau peste și dinspre culturi dinafara granițelor noastre, acel spirit sămănătorist, al confuziilor mai sus amintite, să renască și încă cu o virulență necunoscută". Ce să mai spunem despre "sămănătorismul" roșu, instaurat după 1947, cu efecte cu mult mai devastatoare decît valul confuziei din 1940 (întîmplător, an marcînd centenarul nașterii lui Titu Maiorescu)? Elementele ideologice au invadat zonele creației, mistificînd, deturnînd, infectînd în proporții catastrofale structurile și conștiințele estetice. Cuvîntul
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
au stat aproape), bine abandonată, în 1926, la fuziune, prin crearea P.N.Ț. Vagi urme de poporanism (deci de populism) reîntîlnim, în 1934-1936, în doctrina statului țărănesc, care n-a avut ecou și nici influență. În schimb, N. Iorga reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai ceea ce au pomenit din vechime: agricultură. Repet, de n-ar fi fost liberalii și liberalismul, care au dat curs necesității evoluării pe calea capitalist-industrială
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
de vedere al exigenței lui Tucidide de a se plasa în perspectiva veșniciei. Dar aceasta însemna că nu se limitează la înclinațiile propriului temperament, acceptând ca acesta să-i dicteze gustul și selecția. Criticul a știut de timpuriu că nu sămănătorismul, nu proza lui Mihail Sadoveanu, oricât de apropiată afectiv, nu acestea trebuie să dea sensul de dezvoltare și de emancipare a literaturii române. De aceea a dezlănțuit polemica împotriva direcției sămănătoriste a lui Nicolae Iorga, arătându-i eroarea, retardarea, persistența
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
doua ediție a apărut în 1933). A exprimat și opinii despre filosofia culturii (cu deosebire despre conceptele opozite cultură și civilizație), el împărtășind o concepție care se încadrează în curentul de idei al romantismului anticapitalist (vezi curentul de idei al sămănătorismului, pe care dacă nu l-a creat, oricum l-a condus și reprezentat). Și că sămănătorismul a fost un curent de idei romantic conservator și anticapitalist e indiscutabil. Aceasta nu înseamnă că Iorga ar fi fost și în istoriografie un
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
conceptele opozite cultură și civilizație), el împărtășind o concepție care se încadrează în curentul de idei al romantismului anticapitalist (vezi curentul de idei al sămănătorismului, pe care dacă nu l-a creat, oricum l-a condus și reprezentat). Și că sămănătorismul a fost un curent de idei romantic conservator și anticapitalist e indiscutabil. Aceasta nu înseamnă că Iorga ar fi fost și în istoriografie un romantic. Dimpotrivă. A ținut să sublinieze că nu agreiază mijloacele de lucru ale acestei școli, dar
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
mentalităților. Dacă nu sînt biografii (și, cînd sînt, tot ale unor ,,ideologi" sînt: Maiorescu, Gherea, Stere), cărțile lui vorbesc despre idei și contextul lor: Junimismul, (cu care a debutat în 1966, așa-zicînd pe cont propriu, reluat în 1975), Țărănismul, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Curentul literar de la ,,Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Anii '30 - extrema dreaptă românească, 1995. Cele mai bune capitole din biografii descriu viața politică românească de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
e predată de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei, se intră într-o nouă fază, deosebită, a, vorba autorului nostru, editologiei eminesciene. Funcționarii Bibliotecii Academiei Ion Scurtu și Ilarie Chendi o clasează, o cataloghează și o citesc. Cum epoca era dominată de sămănătorism naționalist, pentru a releva un antemergător afin, în 1904 Ion Scurtu publică o ediție din publicistica poetului, folosindu-se și de ediția, certă ca paternitate, a lui Gr. Păucescu din 1891. Iar patru ani mai tîrziu, în 1908, Scurtu editează
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
la Nicolae Iorga. Nu s-a strecurat ușor, în căutarea unui ideal cultural (și, în subsidiar, politic) personal, nici printre curentele de idei și bătăliile teoretice ale primului pătrar al secolului trecut, în care junimism și socialism, liberalism și conservatorism, sămănătorism și simbolism își disputau scena publică românească. Constantin Bostan a reconstituit cu migală, prin notele care însoțesc ediția și prin documentele care completează textul lui Kirileanu, tot acest context culturalpolitic. După cum a înțeles exact și natura spirituală a autorului, care
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
clasicizantă a literaturii, însușită pe filieră germano-austriacă, rafinamentul intervențiilor și comentariilor pe text, ce trădează un fin degustător al poeziei și al „epocilor” ei, îndeamnă istoricul literar la o relectură a poeziei lui Coșbuc. Plagiatele, micile „glumițe” literare nesărate sau sămănătorismele lui întâmplătoare țin mai degrabă de bosa jurnalismului de colportaj, de care se contaminase la Tribuna, iar nu de absența conștiinței artistice. Ediția semnată de Gheorghe Chivu este riguroasă sub aspect filologic, putându-i-se imputa, eventual, doar absența unei
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
de pornire. Cea mai bună măsurare a traseului parcurs apare din comparația simplă. Unul dintre fiii de țăran "chiabur" devine, în timp, Ștefan Aug. Doinaș. Celălalt, șofer cu un garaj în București... Luând distanță încă din perioada studiilor față de modelele sămănătorismului, pășunismului și ardelenismului mesianic, "cerchistul" nu alunecă totuși în extrema cealaltă, a estetismului unui I. Negoițescu. El va încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
muncă pe care il presupune, operă sa pare să aparțină unui colectiv de cercetători și nu unui singur om (și acela fragil, cu o sănătate nesigură). Și totuși, un singur om a scris: Junimismul, 1966, Țărănismul, 1969, Trei esteticieni, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Studii și cercetări, 1973, Junimea și junimismul, 1975, Actualitatea clasicilor, 1976, Curentul cultural de la "Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1982, Operă lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1983, Viața lui Titu
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
de maior. „Ce șanse are cuvântul meu contra cuvântului lui?”, m-a întrebat maiorul. „Are, i-am replicat, dacă adăugăm cuvântul lui Romul Munteanu și pe al meu”. Deși știam că nici Romul Munteanu, nici eu nu eram specialiști în sămănătorism precum colegul nostru, ministrul. Maiorul a făcut un gest de lehamite: nu venise la mine ca să mai dea un curs problemei. Așa că ne-am dus la o bere și am vorbit despre Maria Cunțan, în legătură cu care maiorul descoperise informații noi
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
vulgară, nepotrivită, și atît, apar ca forțări propagandistice ale canonului care a dat, vorba vine, Miorița. Nici șansonetele degradate de o pronunție cum o fi nu scapă asocierii cu vulgaritatea, în sensul cuprinzător de tot ce e nelalocul lui. Un sămănătorism discret bate din opinci în rîndurile despre civilizație, imitată, firește, în ce are ea mai superficial: "flăcăul gospodarului, abia întors din armată, nu ține atît să petreacă pentru sine cît mai cu seamă să știe toată lumea, pînă în celalt capăt
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
culturală care au ritmat istoria literaturii? Și, dacă tot vorbim de contexte sociale, unde sunt generațiile care au purtat ștafeta mentalităților, tradițiilor și cutumelor? Reproșul adresat criticii de până acum de a fi eliminat forțat din schemă tradiționalismul, începând cu sămănătorismul și poporanismul, ține de același război cu estetismul și cu valoarea prin care generația 2000 vrea să se distingă. E limpede că n-au fost citiți nici Z. Ornea, nici D. Micu, în anii noștri, nici Lovinescu, nici Zeletin, în
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
venit Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Gib Mihăescu, Sulutiu, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu, G. Ibrăileanu, I. Peltz, Anton Holban, Felix Aderca, M. Blecher și încă atîția alții care au modificat fizionomia românului românesc. Sămănătorismul nu a depus armele. Fortificat, prin cîteva reviste (Ramuri, Năzuința, Neamul Românesc literar, Cuget clar, Noul Sămănător), toate dirijate de N. Iorga, s-a năpustit, violent, împotriva modernității literaturii, continuînd să opună marilor creatori pe inexistenții Lascarov-Moldoveanu, Eugen Boureanu, I.
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
propria sa glorie; Maiorescu s-a oprit la romantismul tîrziu și nu s-a mai mișcat de acolo. Tardivele luări de poziție în favoarea unui Goga ori Sadoveanu (sub forma schematicelor rapoarte academice) s-au datorat, probabil, faptului că văzuse în Sămănătorism un fel de continuare a direcției junimiste. Transformarea criticului într-o instituție s-a produs treptat, pînă spre sfîrșitul secolului. Tandemul Maiorescu - Junimea a ajuns să dirijeze cultura română încă de pe la 1880. Apoi puterea acestei entități omniprezente a mers crescînd
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
ceea ce ar trebui să fie vasele de aur ale democrației. Amuzantă la început, pretenția țărăniștilor de a folosi și azi un limbaj ce-și va fi având șarmul și eficiența pe vremea lui Maniu și Mihalache, un limbaj contemporan cu sămănătorismul și păsunismul, începe să irite. Nu numai prin formă, ci și prin conținut: e destul să pui alături de cuvântul "fruntaș" (adevărată marota a țărăniștilor!) nume precum Diaconescu, Galbeni, Lupu, Tepelea, Dejeu - ca să nu mai vorbesc de Opriș ori Vasile - pentru că
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
vacanțelor, li se trimitea gazeta în străinătate sau la moșii. Cum putea fi cunoscut, atunci, gazetarul mai mult decît poetul, publicului larg? E efectiv o aberație. În fapt, se știe, gazetarul Eminescu este o descoperire de la începutul veacului nostru, de către sămănătorism (ediția din publicistica poetului a lui Ion Scurtu e din 1904) care avea nevoie de un precursor întru naționalism. Pînă atunci puțini știau de publicistica poetului. De fapt, Eminescu a devenit cunoscut publicului larg după publicarea plachetei de poezii, pe
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
cinematografia românească: pentru că platourile de la Buftea s-au mutat, în corpore, pe scena politică" ("Buftea politică", R.l., nr. 23 crt.). Nu era decît o poantă finală, într-o radiografiere de panopticum satiric a mediilor politice actuale: "un limbaj contemporan cu sămănătorismul și păsunismul", "praf în ochii naivilor" din partea unor "maeștri ai eschivei" - "lupi în blană de oaie" ș.a.m.d. Curios e însă că, în timp ce în pagina hebdomadarului literar falimentul cinematografiei buftene apare că un adevăr axiomatic, demn să treacă în
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
la Blaga (pe care unii l-au considerat defavorizat de mișcarea Cercului ce a găsit cu cale a se adresa lui E. Lovinescu), figură exponențială a Ardealului literar în sensul că a marcat o ruptură categorică de etnografie și de sămănătorism, fără a se dezice de duhul etnic ("împacă estetismul cu spiritul etnic, împacă particularismul românesc cu universalismul"), întrucît "din culturalism pășește în creație, din regionalism în integritatea spiritualității naționale". Să revenim acum la negații. Publicațiile naționaliste precum "Porunca vremii", "Neamul
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
la suprafață identitatea și „biografia” grupării iconariste, un întreg imaginar al modernității în criză și, adiacent, o istoria culturală a Bucovinei interbelice, cu accent special pe spațiul cernăuțean. Capitole precum Bucovina și complexul provinciei, Mîntuirea prin provincie sau Disocierea de sămănătorism, gîndirism și grupul de la „Criterion”. Reacții antimoderniste stau mărturie în acest sens. Sunt evidențiate cu egală aplicație istoriografică, asocierile și clivajele dintre „radicali” (precum Mircea Streinul, Pan Vizirescu, Traian Brăileanu, Vasile Posteucă ș.a.) și „moderații” (Iulian Vesper, Traian Chelariu) apropiați
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
viitori, pentru cari părerile contemporanilor vor putea fi destul de prețioase“. Gustul lui merge în sensul literaturii naționale. Epoca este a înfruntării dintre curentul poporan, cunoscut și ca, după numele revistei conduse la început chiar de Chendi și apoi de Iorga, sămănătorism, și simbolism, primul avatar al modernismului poetic, susținut de viitorul mare lingvist Ovid Densusianu. Chendi n-are antene decât pentru cel dintâi. Nu e la el atât o chestiune de ideologie literară, cât una de sensibilitate. Îl adoră pe Goga
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
soi de sacrificiu al poetului care-și subordonează puternicul impuls individualizant viziunii unei colectivități arhaice. Energia, dispoziția rebelă, intransigența trec în contul universului mitic autohton, comunicînd cu arhetipul unui sat pe cale de dispariție. În fond avem a face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
el se racordează deopotrivă la o tradiție ardeleană a discursului funebru (vezi Ioan Zoba din Vinț, Sicriul de aur), la școala literară latinizantă a lui Cipariu și la curentele tradiționale din literatura română de la acea dată, prefigurând prin câteva trăsături sămănătorismul de mai târziu. Nu întâmplător, Iorga îi va deveni prieten apropiat și - putem deduce - susținător al alegerii la Academie. Profesorul Ion Buzași, îngrijitorul ediției, a avut anumite dificultăți în a adapta ortografia latinizantă a canonicului la normele ortografice actuale, fără
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
de principii, luminat argumentată, fără teribilismul superficial, negator cu orice preț, întâlnit în unele manifeste de avangardă. Dimpotrivă, era o declarație de continuitate a primatului esteticului, eliberată însă de tirania contextului intuit a fi primejdios, întrucât se închidea într-un sămănătorism desuet și abuziv cultivat. Maturitatea lor nu putea decât să-i placă lui Blaga. Era un lucru "perfect gândit și scris", cum preciza Dan Petrașincu, în prezentarea textului scrisorii care l-a făcut pe aristocratul condeiului, care a fost Lovinescu
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]