375 matches
-
și a practicat în lirica și teatrul său estetica expresionismului, descoperit și asumat pe vremea studiilor la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială autohtonă în apriorismul inconștient. De asemenea, nu recunoștea ortodoxiei deținerea „adevărului revelat”, ci o socotea, ca și pe alte credințe religioase, o izvodire culturală, cu o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
apoi Daciada sau Cântarea neamului românesc, la care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele fragmente, în periodice. Lirica lui A. atestă, prin diversitatea ei (elegii, ode, poeme, cântece în stil popular, pasteluri cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri și dureri, Huși, 1919; Volbura, București, 1921; Luminișurile anilor mei
ASIMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se percepe în lirica de inspirație socială, unde frazarea amintește de O. Goga și G. Coșbuc. Cele mai izbutite rămân, cu licărul lor de umor, narațiunile în versuri. A tradus, trădându-i prin facilitate, din Goethe
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
și într-o nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de o nuvelă ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau voiculesciene, cu un aer sămănătorist prea pregnant. Nuvela ce dă titlul volumului propriu sintetizează în puținele ei pagini întregul univers epic al lui B., plecând de la un „pretext” (astfel se și intitulează un text din carte, poate cel mai slab) „istoric” spre a vorbi de
BRADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
A îndrumat, între anii 1937 și 1942, activitatea de la „Flamuri”, revistă a liceelor cu specific militar. E printre membrii fondatori ai Uniunii Scriitorilor Olteni. La mijlocul deceniului al treilea, E. Lovinescu îl menționa pe B., plasându-l într-un ultim val sămănătorist. Poetul debutase în 1925, cu un fragment dramatic, Darul voievozilor, reprezentat în prealabil la Teatrul din Arad, într-un spectacol dedicat Unirii și încoronării de la Alba Iulia (din 1922). Semnată în asociere cu A. Pop-Marțian, culegerea Miresme de departe (1927
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
consideră chiar un stilist strălucit. A murit bolnav și sărac, așa cum fusese întotdeauna, fiind înmormântat în cimitirul din Passy. În volumul Feciorul și alte nuvele, închegat stilistic, dar inegal ca valoare, mai evidente sunt atracția pentru atmosferă și simpatia aproape sămănătoristă față de năpăstuiții sorții. Lumea imaginată în nuvele este, totuși, în esența ei, citadină. Teza orașului nimicitor de vieți este insuficientă, precară, scrierile lui B., întemeindu-se cel mai adesea pe opoziția dintre favorizați și defavorizați. Deși frământările interioare sunt urmărite
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
transformă. Contribuția personală stă mai degrabă în „rescrierea” textului cu mijloacele autorului cult decât într-un spor de fantezie. Linia acțiunii, structura personajelor, semnificațiile de natură morală rămân cele caracteristice literaturii populare. Sunt de semnalat și accentele critice, de sorginte sămănătoristă, sau încercarea de a utiliza elementul fantastic, ca în nuvelele adunate în Movila roșie. Aici, C. face apel la legende și realități pe care le cunoaște bine, specifice satului răzeșesc din zona Fălciului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina
CARAIVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
mai însemnată). Alte romane, precum Acasă și Pe drumuri, sunt interzise de cenzură. Odată cu încheierea războiului, A. se întoarce la Cluj (în martie 1945). După o relativă eclipsă în epoca proletcultistă, este ales, în 1955, membru onorific al Academiei RPR. Sămănătoriste sunt, sub unele aspecte, povestirile din primele volume ale lui A., De la țară și În clasa cultă. În sfera tradiționalismului se înscrie, astfel, atitudinea de la început față de oraș, blamat cu deosebire pentru că favorizează morala dubioasă a „clasei culte”, de care
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
blamat cu deosebire pentru că favorizează morala dubioasă a „clasei culte”, de care, după unele ezitări, Ilie Barbu, spre pildă, reușește să se detașeze (În clasa cultă), nu însă și Nicolae Marcu, profesorul care acceptă compromisul meschinăriei citadine (O răsplată). Tematica sămănătoristă sau poporanistă are însă o abordare particulară. Motiv frecvent și la el în perioada de început, „datoria” intelectualilor de la sate se înscrie în narațiuni cu finaluri neprevăzute, cu motivații adânc omenești, nu doar conforme preceptelor. Așa în Popa Vasile; aici
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
ceea ce simt eu și nici n-ar fi de acord cu mine. Gândul că ar avea dreptate el, și nu 206 eu, nu-mi produce nici o turburare. Sânt oare atât de bătrîn? Este poziția mea o reeditare a poziției scriitorului sămănătorist care caută cu mâhnire o lume trecută în cea prezentă pe care n-o mai recunoaște? Îmi recitesc ultima proză despre țărani și nu constat nici o alunecare spre sămănătorism. N-ar rămâne decât să cred că am îmbătrînit, la patruzeci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
văioage, șipote și cavalcade, nu numai ca viziuni ale unei imaginații idilice, ci și ca psihologie a locuitorilor, fie ei moșnegi sau fete tinere. Făcătorii de cuvinte cei mai numeroși s-au recrutat, cum lesne se poate deduce, din curentele sămănătoriste și neosămănătoriste, dar și din cele moderniste, cei mai mari făcători de cuvinte în acest sens dîndu-i de pildă suprarealiștii întîrziați, sau chiar suprarealiștii propriu-ziși (în paranteză fie spus, din aceștia din urmă s-au recrutat în mod surprinzător cei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ea la sediu! N-ar fi prima oară!... Mda! Nu e rău, să vedem mai departe! S-a respectat procedurile? Bagajul a fost verificatla venire și la plecare? Materiale cu conținut dușmănos? — Numai la venire! Reviste de exil, cu titluri sămănătoriste, Florile dalbe, Sculați, colindători... * — Ce reviste? Vorbește ca un ofițer, locotenent Matei, că nu mai ești detașat la cursul lu’ tov Noica! Avem o adresă de la grăniceri, pe baza unei semnalări a vărului, sursa noastră, Bădescu, care lucrează și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
margini n-ar fi licărit sute și sute de dreptunghiuri colorate, pâlpâind în ceață: ferestrele blocurilor cu patru etaje care se înșirau până la construcția, încă ascunsă în ceață, a Circului. Priveam prin ferestre, ca un copil sărac dintr-o povestire sămănătoristă, brazii falnici încărcați cu steluțe colorate, pâlpâitoare, cu jucării și bomboane de salon, cu globuri sofisticate și beteală. Vedeam zvâcnirile verzi și roșii ale vreunei orgi de lumini cuplate la o stație din care vibra muzica. Vedeam câte un muc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
leeds“, căutând exasperat modăle umane luminoase, armonie și nu dizarmonie, frumusețe, și nu urâciune, puritate, și nu mizerie. Liniște, și nu urlet, inefa bile arome proaspete, și nu sufocante exhalații de vidanjă. Spune-ți-(m)i cum vreți: reacționar, paseist șerbetizat, sămănătorist, neointerbelic... N-are-a face! Nu vă asigur decât de un singur lucru: de buna mea cre dință. Una care vrea să scrie săptămânal aici aproape exclusiv de bine, pescuind din apele tulburi ale prezentului firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul. Nu mizantropia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de infirm. Încerc să-mi explic de unde vine sentimentul de disconfort pe care mi-l dă un asemenea megalopolis. Am rămas, oare, sufletește un rural? Nu cred. Sau, oricum, nu într-o formă care să mă facă să am nostalgii sămănătoriste. Obsesia satului în care am copilărit e de alt ordin. Și chiar dacă sunt convins că progresul dintre o uliță prăfuită și o șosea asfaltată nu e totdeauna real, nu e scutit de unele regrese, mi-ar fi greu să trăiesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în care fusesem aruncat. Devoram cu pasiune dulcegăriile cu suflete pure, neprihănite, venite de la țară, pe care blestematul de oraș le corupea cu desfrâul său modern. Simțeam, la rândul meu, Bucureștiul ca pe o realitate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul corent literar“ (1899), „Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
articolul semnat DN și intitulat „Decadent-Decadență” din Insula, nr. 1, 18 martie 1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
liceale le dobîndesc făcînd versuri după rețetă și admirînd geniul lui Ervin” (Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916, rubrica „Poemele”). Alergică la provincialismul literar, ironia lui Vinea este în largul ei atunci cînd se exercită asupra unor critici sămănătoriști din provincie (sînt vizați în special cei din Craiova, de la revistele Ramuri sau Drum drept). Multe dintre textele critice ale foarte tînărului comentator indică o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
uitate)]. Mai moderne decît ilustrațiile secesioniste ale lui Marcel Iancu și Adrian Maniu din Simbolul, desenele de pe copertă — aparținînd lui Felix Vallotton — anunță spiritul avangardelor. În interior, ele figurează — sub forma unor crochiuri contextualizate ironic — caravane rurale sau capete bovine, „sămănătoriste”, alături de reprezentări Erotic Style — un nud feminin, un chip de femme fatale (hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă“). Și, tot aici, șarjarea ironică a literaturii și convențiilor provincial-patriarhale, inclusiv a stereotipului sămănătorist („provincie sănătoasă/metropolă coruptă, loc al pierzaniei”): „Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie/ În provincie unde dădeau educație părinții/ Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie/ În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin filtrul unei sistematizări simplificatoare, reprezintă perioada a patru mari curente 1: liberalismul pașoptist al cărui reprezentant ar fi Bărnuțiu -, conservatorismul junimist al cărui reprezentant de seamă ar fi Maiorescu -, socialismul marxist al cărui reprezentant ar fi Gherea și naționalismul sămănătorist al cărui reprezentant de seamă ar fi Iorga (vezi și Vulcănescu, 1998). Influența acestora se va face simțită și în analizele socialului. Pentru că obiectivul nostru în aceste rânduri a fost doar să punctăm originile și continuitatea preocupărilor vizavi de specificitatea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Panu, D. Anghel, Ion Petrovici, Lovinescu însuși, lista încheindu-se cu "cei doi mari memorialiști ai literaturii române: N. Iorga și C. Stere". E vizibilă tentativa amfitrionului de la Sburătorul de a se plasa de cealaltă parte a baricadei în raport cu prozatorii sămănătoriști și poporaniști, de la Hogaș și Sadoveanu la Ionel Teodoreanu sau Cezar Petrescu. Spre deosebire de literatorii aceștia pursânge, memorialiștii sunt, după cum se observă cu ușurință, tot "critici" și "ideologi", ca și reprezentanții "epicii autobiografice" de unde rezultă că numai personalitățile de prim rang
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]