1,089 matches
-
românul trecator. E pământ, izvor, câmpie Și-are-o țară Românie! Mulți o vor, da-i numa una Și-a noastră-i dintotdeauna. Nu-i de ieri și-o fi și mâine, De-om mânca pământ pe pâine Și-om bea lacrimă sărată Din inimă ne-nfricată Timpu-și bate clipele Noi ne-om duce zilele Din câmpie-n munții suri Lupi liberi pe sub păduri! de Gabriela Mimi Boroianu 21.09.2015 Referință Bibliografică: Doină / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1726
DOINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381862_a_383191]
-
am decapitat, curățat și spălat pe mal să scăpăm de „gunoi” și acasă doar i-am tranșat fileu. Copiii au promis unor prieteni ai lor din Mangalia pește norvegian, așa că tot eu trebuie să-l duc congelat. Al meu era sărat și uscat la vânt. Dimineața de 15 mai la ora 4,40 ne-a prins pe drumul de plecare spre aeroportul Evenest. La ora 6,40 aveam zborul spre casă. Aveam de schimbat trei avioane, ambarcarea în Evenes și schimbarea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
zori de zi, În șoaptele ce-n mine s-au născut Să caute-mplinirea-n poezii. Aș răscoli pădurile de gânduri, Câmpiile simțirii le-aș ara, De-ar curge-n sânge slove rânduri, rânduri Și carnea mea cu lacrimi vor săra! De-ar fi să nu te am cu mâinile-amândouă, Din doruri, din visări, te-aș plămădi Iar sufletul mi-oi împărți pe-n două Și-n pieptul tău, apoi, l-oi rasădi! Tu ești al meu! Îți port muzica-n
SUSUR DE VIOARĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379591_a_380920]
-
împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire și viață dispărea subit în amestecul nervos al valurilor sărate de culoarea întunericului. Destine și timp, deopotrivă, și-au finalizat, prin Voie divină, creșterea și descreșterea în matca îngustă a punctului ultim - moartea... Citește mai mult În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii)O pasăre neagră a mușcat cu
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire și viață dispărea subit în amestecul nervos al valurilor sărate de culoarea întunericului. Destine și timp, deopotrivă, și-au finalizat, prin Voie divină, creșterea și descreșterea în matca îngustă a punctului ultim - moartea...... V. MAGDALENA ALBU - ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!), de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 2162
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
trezie, Un dor, ca un gând, se zbate-ntre pleoape, Departe îmi ești, dar azi mai aproape, Prin iris îmi cazi, mirare târzie... Ai fost, vei mai fi, sau doar o părere Foșnește sub gene când ochii își strâng Îmagini sărate din plânsu-mi nătâng Ce-mi curge-n aval în râu de tăcere. Eu știu...tu nu ești un semn de-ntrebare Al frazelor multe ce-așteaptă răspuns, Tu ești chiar răspunsul sperat, dar ascuns În legi făr’ de grai, în
MIRARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381130_a_382459]
-
arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Iulie iar / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]
-
multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și materia visează. Ninge urât, ninge politic, ninge haotic peste sentimente aflate sub tălpi murdare și uitate în dosare din lacrimi. Asta am văzut aseară la știrile locale. Eram prea obosit și iară n-am
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]
-
arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult Iulie iarAsprele miriști mă zgârie-n gândși tremură imagini ca pe-o dunăMirajul depărtării când l-adună,Miticul timp în mine deșteptând.Aceeași caldă, toropită lună,Același
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
soare nemilos arzând,Doar umbrele părinților în rândSe-apleacă greu și snopii îi adună.Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult,Un film alb-negru derulat alene.Un țârâit de greier când ascult,Se-anină lacrima sărată-n gene,Un ultim semn al marelui tumult.Steluța CRĂCIUN... IV. DRUMUL, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016. Drumul (partea a doua) Un moment tăcură toți. Tractorul trecea printr-o bucată de drum înclinată
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care ... Citește mai mult MOTTO:"Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !"(Edgar Allan Poe)Ninge mărunt,ninge subțire,ninge mizerpeste țara în caremultă lume doarme.Morpheus titanulse prelinge ușorpeste durerile adormițilorși își culbutădeșertăciunile încoșmaruri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
lume-ntreagă doarme. morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine. picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de îngeri, ... Citește mai mult MOTTO :„Am cunoscut un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
atac, când valurile se spărgeau de digurile ce protejau petecul de nisip al plajei. Tone de apă treceau peste stabilopozi, Împrăștiindu-se pe platforma digului. Razele soarelui, ce se strecurau timide printre norii cenușii, se reflectau în stropii de apă sărată în mii de culori strălucitoare, formând un mic curcubeu. Ana se apropia de dig să privească spectacolul cât mai aproape. Dinspre mare venea un val de aer rece, așa că își îmbrăcă hanoracul. O pătrundea frigul și umezeala din aer, chiar dacă
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DRUMUL CU LACRIMI Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit
DRUMUL CU LACRIMI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371330_a_372659]
-
care se repetă în același apus până la același ... VII. DRUMUL CU LACRIMI, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Arhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc ... Citește mai mult Drumul cu lacrimiEmilian Oniciuc- 29.04.2016Crucea este grea și drumul abrupt,Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drumRomanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...!Nădușesc toți în timpul încremenit îngerii din cer, soldați și oameni furioșiPrivesc la regele săracilor, curioși...Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului rasfiră-mi un zâmbet și lasă privirile tale să mă cuprindă ia-mă din ploaie și joacă-te cu pletele mele culege-mi o lacrimă și sărează-ți bucatele inimii ia-mă de mână și plimbă-mă pe drumul vieții tale sărută-mi gândurile pentru că ele sunt pline de tine apoi de-a lungul vieții, împreună să ne citim mai mult decăt ca pe o carte @ viorel
IMPREUNĂ de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374829_a_376158]
-
INSPIRESCU" spre publicare. Secerătorul Motto: Verișorilor mei Ioana și Victor Dobre, din comuna Pecineaga - jud. Constanța. Victor s-a sculat cu noaptea în cap și-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
ape. E-un joc difuz de griuri și fiori. Doi îngeri albi cu hainele mioape Trag pe pamant perdelele de nori. Sunt valuri vii, cu crestele fluide, Se duc haihui, chemate în aval. Un orizont cu șoaptele lichide Împinge ploi sărate către mal. La fel și noi, cu nopțile sub pleoape Suntem că doi hoinari la pol opus, Tu - rădăcini cu gleznele în ape, Eu - frunză din grădinile de sus. Și vin cu ploi, tu mă primești cu țărmuri, Un fel
DOAR NOI ÎN UNIVERS de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372085_a_373414]
-
-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briza cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul; Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus. Eu cred în jerfa pură, răscumpărătoare! Surâsul vreunui prunc mi-aruncă-n brațe sensul. Cu pescăruș pe umeri îl fac gelos pe Zeus, Cu fiecare pas ce-l fac la margine de mare. Străin la mers, la pungă și ades
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
când valurile se spărgeau de digurile ce protejau petecul de nisip al plajei. Tone de apă treceau peste stabilopozi,[3] împrăștiindu-se pe platforma digului. Razele soarelui, ce se strecurau timide printre norii cenușii, se reflectau în stropii de apă sărată în mii de culori strălucitoare, formând un mic curcubeu. Ana se apropia de dig să privească spectacolul cât mai aproape. Dinspre mare venea un val de aer rece, așa că își îmbrăcă hanoracul. O pătrundea frigul și umezeala din aer, chiar dacă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
din întrebare. Lăsați-l să se nască, e dreptul lui acum, Precum în Munți se naște ecoul din ecou, Nimic din Eminescu azi nu mai e postum, Nepotolit cuvântul cel scris e-atât de nou! LUMEA ASTA Întotdeauna lacrima-i sărată Și atunci când plânsul nu-i amar, Tot mai multă lume-i supărată Ori e fericită în zadar... Bolnavi înspre uitare se duc anii, În urma noastră mai rămân strămoși? Dar nu e vremea încă de litanii, Copiii să ne fie sănătoși
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
bine, De-aceea vă mai spun cât oi mai fi- Pentru acum și-n vremea care vine S-aveți mai multă grijă de copii! Lumea asta-i tot mai supărată, Lumea asta nu-i precum a fost- Întotdeauna lacrima-i sărată Și-atunci când e plânsoarea fără rost... SCRISOARE DIN ARIZONA (Răspuns lui I.N., un prieten drag, pribegind prin deșerturile Arizonei) „Tot mai scurte ni se par clipele, zilele, Fotografiile tot mai albite de vreme, Rămân în urma noastră amintirile- Cine la cină
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
tăcută,foșnet de scoici,în larg vapoare, Forfotă multă prin localuri,pași pe faleză la plimbare. Gusturi diverse,după fire,sau pur și simplu la-ntâmplare, Gusturi mondene,pentru suflet,sau numai gusturi culinare, Că-s acre,dulci,sau sunt sărate,sau amărui sunt ca atare, Inconfundabil gust de fructe,sau gusturi de “răcoritoare”. Nisipul ud,nisip fierbinte,sub pași făcuți la întâmplare, Sau apa rece și sărată,cu mângâierea-i trecătoare, Percepție catifelată de trupuri în întâmpinare Și briza mării
PERCEPŢII MARINE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347403_a_348732]
-
în cu totul altă parte. A fost capacul pus peste oala care era gata să dea în foc. Peste două zile o șaretă trebuia să ducă un inginer de la Gostat la brigada din Valea Mieilor, care era pe malul Cricovului Sărat la vreo 20 kilometri distanță. În acea dimineață a sosit inginerul și a început înhămarea lui Cezar care trebuia să tracteze șareta. Când au luat harnașamentul calului au văzut că lipsesc hățurile! Grăjdarul șef Simonică a luat alte hățuri și
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]