288 matches
-
AIDA FERAT Dintr-o fotografie retușată, Bunii mei buni privesc nevăzând. Alăturea stau neștiind cât de încercată le va fi venirea la chemarea dintâi ! Au buzele încă sărutate ... Surâsul lor e susur de pace Obrajii desenează inimi Ce arată spre Inima-dimpreună. Întâlniții orfani și-au dat Cuvântul și mâna, au mai pus câte un umăr, ba chiar și câte o tâmplă ! El, tâmpla dreaptă ... Ea, tâmpla stângă ... Iar
DINTR-O FOTOGRAFIE RETUŞATĂ. In: CEA MAI FRUMOASĂ TRISTEŢE A MEA by AIDA FERAT () [Corola-publishinghouse/Imaginative/518_a_845]
-
Împreună cu Molay, zice că da, i s-a Întâmplat, l-a renegat pe Hristos, dar din gură, nu din inimă, și nu-și amintește dacă a scuipat pe crucifix, pentru că În seara aceea se făcea totul În grabă. Cât despre sărutatul pe șezut, și asta i s-a Întâmplat, și l-a auzit pe maestrul d’Auvergne zicând că, În fond, era mai bine să te unești cu frații decât să te compromiți cu o femeie, Însă el nu a comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care el nu știa. Când? Eu n-am simțit nimic, este surprins Cezar, care face o mutră ce-i stârnește râsul Teofanei. — Te rog!o imploră Cezar. Teofana îl sărută pentru prima dată că până acum ea a fost cea sărutată. — Nu așa ca o mamă, este nemulțumit Cezar care fusese sărutat pe frunte. Teofana îl sărută pe obraz. — Nu așa ca o soră, își exprimă nemulțumirea Cezar din nou. — Dar cum vrei? intră în joc Teofana. — Așa cum te sărut eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
reveriilor! Orașul fermecat! Orașul interzis! Orașul meu: L-am văzut răsărind din obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fragede și parfumate, cum niciodată n-aș fi crezut că îmi va fi dat să sărut. În cea dintâi clipă se strînsera sub gura mea, încercînd să se apere, dar era atât de slabă, încît le deschise și le lăsă sărutate, mușcate, supte. Îi simțeam sânii, o simțeam toată, și se abandonase atât de decisiv trupului meu, încît avusei chiar o urmă de melancolie că mi se dăruise atât de repede. Nu știu cât a durat această primă îmbrățișare. Am ghicit că se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe pernă, în dreapta și în stânga, străduindu-se, vizibil, să-și controleze respirația. Cumnata ei îi atinse ușor brațul. Știa că Stellei nu-i plăcea să fie mângâiată și sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine, vrei să-ți vorbesc? — Spune-mi ceva. Șuvoiul de plâns se potolise, deși, ori de câte ori clipea, Stellei i se desprindeau lacrimi de pe gene. Gabriel, care se pricepea la decodarea mesajelor încifrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un singur trup. Ea m-a sărutat în întuneric. Am lăsat-o, n-avea decât să facă ce voia cu un obiect ca mine. Nu-mi ardea nici de ea, nici de film, absolut de nimic. ― La tine nu place sărute la Vali? se mira femeia nedumerită că inițiativa tuturor îmbrățișărilor o lua numai ea. Râdeam cu râsul altuia și o sărutam inert. În pauză, am ieșit în hol să fumez o țigară. (Uitasem să mai fumez de două ceasuri.) Fumam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
etouffe, nu mai pot trăi departe de tine, s-a isprăvit - ori tu vii în Iași ori eu vin în București, nici nu se poate altmintrilea, tu trebui e să fii mon petit bebe, căutat și dezmierdat și îngrijit și sărutat și cajolat și dorlotat și alintat, și trebuie să fac să mai slăbești, știi că te-ai făcut prea gras, nu merge, // poeții trebuiesc să fie mai afumați nițel, să aibă puțin aerul de suferinzi, atunci devin mai interesanți. Am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
veselă, sprintenă ca o vrabie și n-avea nici un iubit, cu toate că în clasa noastră era un dezmăț ce nu s-a văzut, aproape toți aveau iubiți și iubite, unii, ca Apostol, chiar mai multe. Ajunseseră chiar să joace gajurile pe sărutate, suiți pe câte o bancă, și unii nu se pupau numai așa, în aer, sau pe obraz... Mie-mi plăcea de Lili, dar eram atât de sfios că, doar dacă se uita Lili la mine, o și luam la fugă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-i depui la bancă să ai și tu o rezervă. Asta însemna că o s-o mai revadă. Părea chiar că ea ține să-l refuze. - Grăbește-te să te schimbi, spuse Lucy. Te aștept. Tocmai aceasta îl hotărî s-p sărute înainte de a se despărți. Dar când ieși, primele ei cuvinte îi zdruncinară hotărârea: - Nu mi-am dat seama cât e de târziu, spuse ea. E ora trei - făcu o pauză, se uită la el și zâmbi. O, dar ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace; 94 {EminescuOpVI 95} Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pământ Cine ne-o călugărit; Aibă viața racului 175 {EminescuOpVI 176} Și pînea săracului, Că n-am fost de călugărie Ci-am fost de căsătorie. 118 Pe cea frumoasă uliță Preîmblă-se o fetiță Cu mâni albe sufulcată Și ar trebui sărutată - Batîr de-i a popei fată; Că-i la vorbă așezată, Că popa așa i-nvățat Ia cartea și mere-n sat. Eu remîn cu fata-n casă Și mă băgai după masă. Și, zău, el așa zicea: - Saveto, sufletul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi luat Într-acel ceas blăstămat, Decât acum pentru tine Puică - n-au rămas inimă-n mine. Puțintică ce-au rămas Mi-o mâncași numa-ntr-un ceas. Puiule, ce necaz avuși pe mine Să mă pedepsești atât în lume. Sărutatul Dumitale M-au adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa mai bine Decât să mor eu pentru tine. Puiule, când te-am fost sărutat Pământul să fi crăpat, Să mă fi-nghițit peșin Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i se împleticea printre picioare. Dar apoi îi părea rău, pentru că Ruti se ghemuia ca un câine la cel mai mic cuvânt aspru al mamei. După ce o gonea, se ducea după ea și se așeza lângă ea și se lăsa sărutată și adorată de biata femeie, iar și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care au urmat salvării lui Ruti, Iacob a început să se gândească serios la plecare. În timpul nopților cu Lea și în cele cu Rahela, le vorbea despre dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uită, tu ești, a întrebat ea, de parcă nu m-ar fi recunoscut, după care mi-a spus repede, vino-ncoa, nepoțele, și mi-a întins mâna, o ținea țeapănă, ca-n filme, când femeile își întind mâna să le fie sărutată, nu știam ce să fac, m-am dus la ea, i-am apucat-o cu dreapta, cum am văzut în filme, iar când m-am aplecat asupra ei, mă gândeam că precis o să și-o retragă, dar nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe masă o moviliță de hârtii verzi și făcea un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei ca să aprindă țigara soției lui. O avalanșă de galanterii, de hommages, permanente comenzi de trandafiri la florărie, sărutatul mâinilor, plecăciunile și alte marafeturi. - Toate În manieră franțuzească. Noi, americanii, avem alte standarde. Și tu ești și evreu pe deasupra. Evreii ar trebui să Înțeleagă mai bine statutul lor cu privire la mit. Ce legătură au ei cu miturile? Miturile i‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
an sau doi m‑a tracasat pentru că Vela și cu mine ne vedeam atât de des cu Radu Grielescu și cu soția lui. - Ei vă invitau? - Ne duceau la restaurante bune - oricum, la cele mai scumpe. Vela se delecta cu sărutatul mâinilor, reverențele, foiala În jurul doamnelor, buchetele de flori prinse la corsaj, toasturile. Îi plăceau la nebunie. Și Grielescu Îi oferea regulat asemenea spectacol. Ravelstein era extrem de curios În legătură cu acele seri. Susținea că Radu făcuse parte din Garda de Fier. N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pasă mie de secăturile astea... Dar tu-mi vorbești de caracter? Tocmai tu?! Preotul dădu să plece. Țongu îl trase de poalele anteriului. - Matale îți place cum atacă acuma Țonți al nostru și alții de teapa lui și Biserica și sărutatul icoanelor și tot ce poartă uniformă preoțească?! Ce învață ei pă internetul ăla care le-a năpădit mințile? La asta nu vă gândiți nimeni, părinte! Că ne distruge credința strămoșească, derutează poporul și surpă temeliile străbune. Nu vă gândiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apropiat fața de a ei. Alice aproape că-i putea gusta răsuflarea. I se închideau ochii fără să vrea, o înțepa limba, i se umpluse gura cu apă și începuse să-și muște buzele în dorința de a-i fi sărutate. Deci asta era atracția pur instinctuală. Alice nu crezuse vreodată că ea exista și în afara filmelor. Ți-a plăcut, nu? a murmurat el când gurile li s-au despărțit ca să ia aer. Alice a clătinat din cap. Ochii lui, aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceda de data aceasta fiindcă îl iubea foarte mult și avea încredere în el. Acum parcă era altceva, erau singuri, fără frica de a-i găsi cineva îmbrățișați. Niciunul nu mai făcuse dragoste până atunci; învățau împreună. Frusina se lăsă sărutată, mângâiată, fără să se opună sau să spună ceva, doar că și ea participa efectiv la aceste stări, mângâindu-l la rândul ei. S-au contopit unul în brațele celuilalt... -Haide, stai pe pieptul meu, o să dormim amândoi întrun singur
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o încurajă Alexandru, punând peștele în juvelnic. - Nu-mi vine să cred că am prins așa un pește mare, răspunse Frusina, încă sub influența emoțiilor. Să știi că mai vin la pescuit. Se simți dintr-o dată cuprinsă de mijloc si sărutată. Au stat îmbrățișați câteva minute și s-au sărutat. - Cred că m-am îndrăgostit de tine, îi șopti la ureche, Alexandru. Ești femeia pe care mi-o doresc lângă mine. Abia aștept să fim împreună! Frusina era încă emoționată și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Îi puse mânuța pe gură, după care, retrăgându-și-o, lin, Își puse buzele micuței guri pe buzele lui mari și răsfrânte; Întâi, blând, apoi, mai apăsat, iar, către sfârșit, sălbatec de apăsat, Îl sărută cum nu fusese el niciodată, sărutat, În viața lui, de aproape jumătate de secol! Și-și Încheie astfel discursul erotic: acum, vino cu mine! Unde? La marginea codrului. Ce să facem acolo? Tu, ești pădurar, de profesie. Eu, sunt albinăreasă. Ne ducem la canton. Tu ai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dar, atât. Și, pe mine, de ce mă suporți? De unde știi că te suport? Văd. Simt. Trăiesc momentul. Bine. Vino să te sărut, din moment ce mi-ai devenit musafir drag. Vino. Lasă-te, așa, cum vreau eu. Fata se lăsă. Se lăsă sărutată, mâgâiată, drăgălită, până când ajunseră În pat. Urmă ce urmează, de regulă, atunci când un bărbat și o femeie ajung, În pat, unul deasupra celuilalt. Actul se consumă cu savoare. Cu mare poftă. Cu final Încântător, În ciuda diferenței de vârstă: el - peste
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și îți voi dărui mai târziu cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodată. Când a apropiat-o de fața lui să o sărute, fetița l-a strâns din nou cu brațele pe după gât și s-a lăsat sărutată și alintată, cum făcea de obicei în brațele mamei și ale bunicii sale. Iustin și-a reluat mersul, încet, grijuliu și ușor amețit, așa cum se deplasa în primele plimbări după ce își pierduse vederea. S-a oprit în fața ușii cabinetului. - Deschideți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unul cîte unul ca să audă cum cărțile noastre pufăie, murmură, gînguresc, cîntă și chiar se stropșesc uneori unele la altele... explicația mea venea însă prea tîrziu, Domnișoara ri dori să fie iubită, palpată, strînsă în brațe, acoperită cu vorbe, mușcată, sărutată minuțios și pătrunsă pe acel fond muzical imperceptibil, goală printre cărți, întinsă între două mormane de cărți... Faptul că dintr-un moment în altul ar fi putut să intre în librărie un vizitator sau chiar să se întoarcă domnul Bernard
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]