2,895 matches
-
dar aceasta nu renunța ușor. Se lovea de pisică încercând să o alunge și scotea un sunet groaznic. \ Într-un sfârșit lupta se termină. Pisica câștigă iar puișorii neajutorați rămaseră singuri. Urcă în pom și îi mâncă unul câte unul. Sătulă, se așeză la soare. Deodată începu să plouă și fulgere ieșeau din cer. Parcă toată natura era supărată de fapta rea a pisicii. După o săptămână de ploaie soarele, ieși de după nori și frumosul curcubeu își revărsă culorile peste oraș
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis cu zâmbetul pe buze; neantul parfumat îi ține loc de paradis, se află în posesia unui adevăr sătul de constrângerile vieții, suveran, și care știe să își facă victimele mai fericite decât le-a făcut condiția lor de om. Criminalul este agentul unui adevăr defa vorizat, discri minat, care, deși se manifestă în mod universal și domină impulsurile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am auzit însă vorbind cu mare convingere despre o posteritate care va repara fără îndoială nedreptatea asta strigătoare la cer. Nefericirea este că face totul ca să trăiască mult, cât mai mult... * Cel ce nu vine, mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
iubire cu morții. * Da, pentru spirit haosul este starea finală, de aceea, trebuie gândită din timp. * „Vă zărim adesea plimbându-vă în noapte cu barca pe lac, însoțit de o fantomă albă“, îi spune într-o zi Madame de Staël. Sătul de insultele brutale ale genovezilor, Byron închiriază celebra pe atunci vilă Diodati, situată pe malul lacului Léman, loc de pelerinaj pentru turiștii englezi în amintirea poetului Milton, cândva fermecat de fru musețea peisajului. „Fantoma albă e câinele meu“, îi răspunde
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și socialistă, oricâtă cenușă au turnat peste această concepție conformiștii, dogmaticii, proletcultiștii și oricât ar fi profitat de asta cripto-moderniștii și cosmopoliții, ca să discrediteze realismul socialist. ŤModernismulť e bătrân de aproape o sută de ani. Dacă artiștii occidentali nu sunt sătui de el și nu simt nevoia de ceva nou, îi privește. În țara asta suntem câțiva scriitori și critici care credem că trebuie isprăvit cu modernismul. Nu ni-l vom șterge pe Rimbaud din memorie, nici pe Kafka; conștiința noastră
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
măcar prelungit al unor orori istorice (la un moment dat, notează: "tu știi că în fiecare clipă ne întîlnim cu istoria" - Cititorul). Unele versuri apar amprentate de aluzii la adresa acestora: Stăm la coadă la Apocalipsă pîinea se dă numai celor sătui de pîine poezie numai celor sătui de poezie luna este lăsată să treacă pentru toți/ sîntem ucigași din plăcere toți sîntem plătiți să existăm în vreun fel victimele își scriu jurnalul lapidar cu salivă pe limbă și pe cerul gurii
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
la un moment dat, notează: "tu știi că în fiecare clipă ne întîlnim cu istoria" - Cititorul). Unele versuri apar amprentate de aluzii la adresa acestora: Stăm la coadă la Apocalipsă pîinea se dă numai celor sătui de pîine poezie numai celor sătui de poezie luna este lăsată să treacă pentru toți/ sîntem ucigași din plăcere toți sîntem plătiți să existăm în vreun fel victimele își scriu jurnalul lapidar cu salivă pe limbă și pe cerul gurii/ mă văd nevoit să dau afară
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a ajunge ori a părăsi acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare, adormea mâhnit și fără nici un chef să sfideze cu discu-i roșu noaptea spuzită cu stele, stele aprinse și fericite în învolburarea lor, prinse laolaltă într-o
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
spun că ești frumoasă! Nu este adevărat, mai spuse Rică Olaru, căruia parcă Îi revenea umorul și poezia, nici el nu știa cum și de ce. Așa! Deci dumnealui iubește o fată urâtă?! Ai mințit când ai spus că sunt frumoasă! Sătul de umilința la care era supus, băiatul și-a spus un „fie ce-o fi că tot rău este pentru mine” și a schimbat foaia: Nu am mințit, chiar că tu nu ești frumoasă ... ?!! ci ești foarte-foarte frumoasă! Acum ești
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
loc: treci în tărâmul pictatelor-plante-carnivore-subterane, îți antrenezi ochii să vadă culori, nisipul e alb, e ușor să vezi orice culoare, plantele carnivore sunt foarte frumos pictate, simți că tresaltă nisipul sub picioarele tale, semn că pictatele plante carnivore-subterane nu sunt sătule, mai este loc acolo și pentru suflețelul tău, mergi cu săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în mână, bishamonten lovește de data aceasta necruțător de câteva ori în petale și pistiluri. pericolul trece. șase deasupra: ești legat cu liane de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din portocaliu trece, încet, încet, în verde, imaginea strălucirii focului de deasupra focului, cei doi sori încep să se înghită unul pe celălalt, pentru a face loc întunericului, zărești turma ta de tauri născuți din dudele aurii cum se întoarce, sătulă, în grădina suspendată a dragostei tale, trăgând după ea o bucată uriașă de câmp, cu iarbă grasă, înaltă, în partea din față, și cu alt fel de plante, aurii, verticale, cu spice, în partea din spate, puiul de urs panda
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
faci un nou plan eficient de dezvoltare a grădinii tale suspendate și de purificare a dragostei, tragi fuga repede să vezi parcela de câmp nou, să cercetezi la ce poate fi ea utilizată, taurii născuți din dude aurii stau trântiți, sătui, în jurul dudului falnic, când te apropii fornăie blajin, pipăi iarba înaltă și grasă, pipăi plantele verzi, verticale, cu spice, pline de umezeală, cu buricele sufletului tău, în care dragoste se găsește pentru toate. șase în al cincilea loc: îl iei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fin nisip, consolidat cu sufleu bun de petunii magice și trifoi cu cinci foi, și raportează reginei furnicuțelor albe atacul suferit, își arde în flacăra mică și rece un picioruț. Regina furnicilor albe face vraja împotriva-orbilor-răi și cârtița se prăpădește, sătulă, de îndată, în chinuri groaznice. coarnele berbecului ikanga bat în poarta verde a grădinii tale suspendate, dar nu răzbesc, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie pe prispă, tu adormi. nouă în al patrulea loc: în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a cinstit, odată, bădița... ANISIA: Când n-oi fi fost eu acasă! Se putea altfel? Tot un bou și-o belea! V-ați potrivit cum nici că se putea mai bine: el adună și dumneata vii la de-a gata! Sătulă-s până-n gât de-așa frăție! Că și Ispas, numai să nu-i fie de deochi, pe câtu-i de gros, pe-atâta-i de mototol! Se aude venind, cam de departe, lălăind cu puțintel chef) ISPAS: Hai, lelițo-n deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
puneți artei zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un preacucernic sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL (înclinându-se): Noi suntem regizorul. Și ne-am pierdut răbdarea De când, afară, noaptea în falduri moi s-așterne, Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i sătul până în gât. Fira iese, foarte nefericită) BABA RADA: Tiii, că bine zici! Cuviosul o fi flămânzit, bietul, după câte minuni a făcut pe inima goală. Cap la noi, măi femei, să lăsăm cogemite sfântul să se întindă de foame... BABA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să “molfăi “colțul unui șervet din cânepă cu care Îmi acoperise fața. “Copii foarte mici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de pe proprietatea sa, și i-a zis că dorește s-o ia de soție. Auuuu!, a urlat ea, încât, bietului Blând, i-a pierit definitiv pofta de însurătoare. Acum, uitați-vă la el; e bătrân, ca toți bătrânii; dar, e sătul, până peste cap, de femei. Cum? Că, doar, tot are nevoe, de câte una?! Ei, are, că, de!; e om, și el, ca toți oamenii. Dar, numai pentru un timp oareșicare, până i se ogoae pofta, și, pe urmă, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui Bulgakov. Ideea acestui op neconvențional, cu inserții ramificate (lite rare, economice, politice, mondene, diaristice, religioase etc.), m-a cucerit dinainte de-a deschide cartea. Dar să trec și la chestiuni concrete, că de fantasme & deliruri lu mea o fi sătulă... Patru scriitori clujeni - Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga și Virgil Mihaiu - au pornit pe urmele eroilor capodoperei lui Bulgakov, Maestrul și Margareta. Au refăcut traseul lor prin Moscova ; au căutat noi unghiuri de atac ale cărții; au Încercat un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dorea, să citească încă o dată Odiseea, nimic altceva. Nu-i era nici foame, nici sete. Nu se plângea de nicio durere. Când cineva îl întreba dacă mâncase ceva, el nu știa ce să răspundă. Când mânca, nu știa dacă era sătul. Zicea că are 99 de ani, în loc de 79 și că frecventase Școala Superioară de Război în aceeași promoție cu mareșalul Antonescu, că luptase pe frontul de est, în Prima Bătaie, în calitate de general în oastea lui Ulise și că a văzut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
frumusețea trupească Își pierduse ceva din lustru, genunchiul stâng scârțâia ca o ușă de sobă neunsă, iar În cap auzeam mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea-mi dreaptă, refuzând să-și cânte prohodul, am Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În Nașul, Îl convinge pe Brando să-și scoată prunele din gură. Îmbunătățește simțitor povestea din Pe aripile vântului, suflându-i-o pe Scarlett lui Rhett, și momește stolurile din Păsările pe un lan de porumb din vecinătate, salvând orașul. Sătul de partea negativă a celebrității, Începe să caute zonele discrete ale ecranului, planurile de fundal, rolurile șterse. Inutil, camerele Îl caută, publicul Îl vrea. Primește un Oscar pentru rol secundar, pe care, captiv fiind În televizor, nu se poate duce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vorbi din nou, vocea lui exprima un profund regret. — Vedeți, Încă nu ați Înțeles mecanismele democrației. Orice democrație se bazează pe compromis, domnule colonel. Încercăm să rezolvăm problema invaziei OZN-urilor, fără să fie nevoie să instaurăm dictatura. Lumea e sătulă de tirani. Aha! exclamă Pruritanal fără să vrea. Dar trebuie să recunoașteți măcar adevărul evident că n-am purtat nici un fel de tratative. Recunosc că s-ar putea să aveți dreptate, cu condiția ca dumneavoastră să recunoașteți că nu aveți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]