943 matches
-
cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe fereastra ei, construind vise și ascultându-le cântecul. Simțea toamna ca pe o vreme de reevaluare a sinelui după relaxarea zgomotoasă a verii. Un nou
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
inerții sau inepții ale orașului-catacombă am nevoie de o aspirație profundă a sinelui deconectat se pare că și-a înghițit refluxul din reflex la masa de joc scaunele tac brâncușian mirosind a lemn ( încă) viu jucătorii își (men)țin respirația sacadată simțind cum urcă un fluid în sângele liniștii îmi închid retina cu imaginea râului ce-mi spală picioarele în sâmbăta morților ce-ar fi dacă aș învăța să pierd pe cartea vieții? se sparge fereastra cabotină a zilelor ascund cartea
JOC CABOTIN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383555_a_384884]
-
Ce mă privești așa, ca o idioată? Apropie-te, să-ți arăt ce greșeli ai făcut! M-am apropiat timidă, dar „tovarășul” a întins mâna pe umerii mei. Ah...când mi-aduc aminte!..Am început să tremur și să respir sacadat. Probabil că m-oi fi înroșit, că ardeam toată. Până atunci nici un bărbat nu pusese mâna pe mine. Era prima oară...Și atât de mult doream...Șiretul malac, hâit în chestiile astea de...,,montaj”, mi-a simțit starea. Știa că
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
a mescioarei trona o casetă de argint cu pereții filigranați, necunoscută mie. Lăsa vederii fluturi-monede și minunate flori de olmaz - inele, cercei, medalioane și broșe... Țin minte cum a fost de parc-ar fi acum... M-aplec. Privesc și respir sacadat. Ca un fur pofticios strecor între lațurile delicate degete flămânde și dau să înșfac măcar o minune. Vreau s-apuc, nebănuind că lipsa de pază-i himerică... Gândul e pe cale să devină faptă, când înțeleg că drept pavază e un
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
ayat (versuri). Sumarul nu e ordonat cronologic, ci în funcție de lungimea capitolelor, începând cu cele mai stufoase. Stilul - de asemenea foarte admirat - diferă la rândul său de la un capitol la altul, fiind uneori în proză, alteori în versuri. Sunt alternate fragmentele sacadate, repetitive, cu altele în stil epic, de respirație largă. Subiectele variază, mergând de la chestiuni de etică și legalitate, până la elemente științifice din cosmologie, despre natura divinității sau aspectele psihologice ale ființei umane. Limba Coranului este araba clasică, antică. Din acest
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
mult, băgând de seamă că locul de lângă mine în vagonul necompartimentat era liber, mi se pusese alături. În celălalt capăt al vagonului, Hodoșan și ciracii săi destupaseră tăricale. Hodoșan vorbea cel mai tare dintre toți, acoperind vocile celorlalți. Adina respira sacadat, aerul de munte îi rumenise obrajii, buzele arse de vânt îi deveniseră rubinii. Nu-mi spunea nimic, rămăsese multă vreme cu privirea pierdută pe fereastră, până începuse să se lase întunericul. Apoi i se făcuse somn și fără nicio reținere
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
memorie. Ascult uvertura la Tannhäuser de Wagner. Acordurile solemne, triumfale, ale suflătorilor, urmate de vaietele sfîșietoare ale viorilor - pași de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei caută Înnebuniți pe ecranul televizorului, În masa aceea mișcătoare de capete și mîini care formează o orchestră, acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar nu avea nici un pasager în spate. A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Se odihnea pe piept și părea că acolo va sta în viitorul apropiat. Respira haotic pe gură. Nasul îi era plin de muci, îi puteam auzi cum bolborosesc. După câteva minute respirația lui Walter s-a stabilizat, într-un ritm sacadat. I-am scris un mesaj în care i-am spus că voi veni la aceeași oră, nouă, a doua zi. Mâine am să cumpăr o sticlă de whisky pe care o să i-o ofer în porții raționale. Am profitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cele din urmă domnul Fischer, istovit că-și pierduse prețioasa energie înainte de a-și începe cu adevărat munca pe platoul de filmare. Ia-o! Să sfârșim cu circul ăsta! Nina, vino aici, strigă domnul Fischer ca un nebun. Un râs sacadat ieșea din el în timp ce urca scările cu portarul după el. Acum realitatea începuse să semene cu o vrajă. Totul se putea transforma în contrariul său. Dudu încălecase deja pe bicicleta lui, începuse să râdă și el nebunește. Primise ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
adrenalină. Soarele stinse brusc lumina, hotărând să le ofere Ioneștilor și mecanicilor lor șansa de a pune în valoare inegalabila instalație de lumini. Cei șase tresăriră o clipă, mirați, încercând să dea un sens rapid și just bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard Sebastianovici, vă rog să mă scuzați că intervin, spuse preotul, a cărui față cârnă și bătrână mi se arăta dublată și neclară, pentru că îl priveam dintr-o parte. Băiatul venea la mine! Spunând asta, îmi puse o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
controla respirația. Se opri ca să-și tragă puțin sufletul. Stătea aplecat în față, cu mâinile rezemate de genunchi. Câțiva pași mai în față văzu un podeț și se grăbi să se așeze pe marginea de beton ca să se odihnească. Respira sacadat și, la un moment dat, observă că îi ies aburi din gură. Aerul devenea din ce în ce mai rece, în timp ce lui îi era tot mai frig. Deși ploaia nu contenea, zgomotul picăturilor de apă devenise mai slab. Ridică lanterna spre vârful copacilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură apa, lucru care i se părea absurd. Ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu puțină apă, reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului, cădeau în pârâu resturi de mâl și nisip. Cercetau cu atenție ceea ce rămânea pe marginea vasului după care aruncau și restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rău. Dacă se întâmpla ceva cu el, Ileana nu l-ar fi iertat niciodată. Adâncit în gânduri, inspectorul își continua drumul la vale printre copaci. Știa foarte bine unde se aflau. Pop rămăsese câțiva pași în urmă. Îi auzea respirația sacadată și foșnetul slab al frunzelor uscate sub pașii lui. După ce merseseră ceva timp drept, de-a lungul albiei pârâului, acum începeau să facă un ocol spre stânga, astfel încât să nu ajungă direct la tabăra basarabenilor. Tocmai trecuse de trunchiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se urca În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpînitori. Conștiința acelui gînd Îl va copleși. Capul i se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec, cântecul său își făcuse efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
simulat un moment interesul pentru cartea acestuia, după care a exclamat: — Ha! Ce chestie grozavă! Celălalt a ridicat ochii și Amory s-a simțit cuprins de un fel de jenă artificială. — Te referi la chiflele tale cu șuncă? Vocea lui sacadată, dar blândă, se potrivea de minune cu ochelarii mari și cu impresia de interes nelimitat pe care o degaja. — Nu, a răspuns Amory. Mă refeream la Bernard Shaw. Ca explicație, a Întors coperta volumului către celălalt. — Eu n-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dinți, Mișu începu să ridice halterele. Mariana înțelesese și-i părea rău. Se apropie și-i cuprinse picioarele, împingându-și țâțele în el. Mișu ridica halterele impasibil. Mariana își revărsă pletele blonde peste degetele înroșite, cu pielița zdrențuită. Mișu respira sacadat, profesionist, cu privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție de poliție? - Ne-au furat? Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă și flască, abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
oraș, cunoscuți și necunoscuți. Ne-am adus aminte de Radu Gyr și am murmurat versurile lui zguduitoare din poeziile”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !“, pentru care a fost condamnat la moarte de comuniști, și “Isus în celulă “.Pe fundalul sacadat al roților de tren versurile căpătaseră rezonanța crezului său care devevenise crezul unei generații. Acest moment poetic a durat până când în fereastra compartimentului a apărut gara Alba Iulia, capitala Marii Uniri de 1 Decembrie 1918, mai demult numindu-se Bălgrad
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361514_a_362843]
-
oraș, cunoscuți și necunoscuți. Ne-am adus aminte de Radu Gyr și am murmurat versurile lui zguduitoare din poeziile”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !“, pentru care a fost condamnat la moarte de comuniști, și “Isus în celulă “.Pe fundalul sacadat al roților de tren versurile căpătaseră rezonanța crezului său care devevenise crezul unei generații. Acest moment poetic a durat până când în fereastra compartimentului a apărut gara Alba Iulia, capitala Marii Uniri de 1 Decembrie 1918, mai demult numindu-se Bălgrad
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361515_a_362844]
-
director este foarte ocupat astăzi, nu vă poate primi. -Revin mâine! Mihai a înțeles, că era ceva în neregulă. -Mă tem că și mâine va fi ocupat, de altfel cred, că pentru dumneavoastră va fi tot timpul ocupat. Secretara vorbea sacadat, părea că este pe cale să-și piardă cumpătul, calmul lui Mihai o surescita. -Doamnă nu ați înțeles, sunt angajat de minorul Pleșoiu să-i apăr interesele și o voi face, cu sau fără voia dumneavoastră. Ați face bine să nu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]