1,976 matches
-
Constantin Țoiu La orele opt dimineața, micul aeroplan de poștă aștepta într-un colț retras al Aeroportului, unde o cursă de pasageri, un Il 14 tocmai se pregătea să decoleze. Când Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
zburau de vreun sfert de ceas. Era o zi de septembrie minunată. Soarele strălucea dând peisajului un ton auriu, blând. Băgă de seamă că pilotul îi făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa ei neagră destul de grea care dezechilibra aparatul, nefiind așezată chiar în mijloc, ceea ce o făcu s-o mute spre centrul aparatului, care se echilibră deodată, dovadă cât de fragil era. Era totul de lemn. Concentrându-se, simți chiar că miroase
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
lui Băsescu a fost de 5,5 ori mai mare decât prețul cu care președintele a cumpărat terenul. Traian Băsescu a primit de la Cășuneanu peste 360 de mii de dolari. În 15 octombrie 2002, Traian Băsescu s-a dus cu sacoșa de bani la bancă și a depus în numerar 110 mii de dolari. Aceste tranzacții au mai fost anchetate în 2004, însă Oficiul de Combatere a Spălării Banilor a considerat că Traian Băsescu se bucură de imunitate, scrie Antena 3
Traian Băsescu, spălare de bani. Sesizare făcută pe numele președintelui by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77494_a_78819]
-
povestea, râzând amar, despre reflexul mamei sale, ajunsă la New York după zeci de ani de cozi în România Socialistă. Mergând pentru prima oară la magazinul cel mai apropiat de pe avenue, biata femeie căuta disperată prin apartamentul new-yorkez o pungă, o sacoșă, o sarsana cu care să pornească în aventura aprovizionării. Decenii întregi de excursii similare prin alimentarele și piețele goale ale comerțului ceaușist o transformaseră exact în femeia-cal, femeia-ricșă sau furnica eroină despre care scrie, la persoana întâi, Adriana Babeți. Două
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
familială, poemul devine inamicul public numărul unu, spărgătorul de case ce trebuie arestat. Realismul vieții cotidiene calcă în picioare sufletul unei soții aflate sub fascinația universului diafan al poeziei: "Poemul mirosind a ceapă arsă./ Tăcere. Așteptare. Nesomn./ Poemul arestat în numele sacoșei,/ Confundat, ironizat - / ŤStratosferă, femeie, lasă... bazaconiile poeziei.../ Ce avem azi la masă?ť/ Praf depus pe raftul bibliotecii conjugale./ În ciuda păianjenilor,/ poemul acela nevinovat/ Mai respiră." (p. 61) Despre experimentul suprarealist din secțiunea a III-a (Experiment - poeme colective) nu
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
Trei turiști au fost prinși cu o sacoșă de canabis, aceștia spunând că au cules cânepa de pe câmpul de la Vama Veche. Autor: Diana Buica Un echipaj de jandarmi, aflat în apropiere de Vama Veche au observat trei tineri care au devenit agitați la oamenilor legii. Aceștia au fost
Canabis pe campul de la Vama Veche () [Corola-journal/Journalistic/82065_a_83390]
-
cânepa de pe câmpul de la Vama Veche. Autor: Diana Buica Un echipaj de jandarmi, aflat în apropiere de Vama Veche au observat trei tineri care au devenit agitați la oamenilor legii. Aceștia au fost opriți, iar jandarmii au observat că în sacoșa tinerilor se află plante vegetale, suspectate a fi canabis sau cânepă. Cei trei au declarat că au cules plantele vegetale de pe un câmp din apropierea localității pentru consumul propriu.
Canabis pe campul de la Vama Veche () [Corola-journal/Journalistic/82065_a_83390]
-
verbului: tira. Sensurile acestuia sînt tipic tehnice: tira e un instrument sau un adjuvant în operația complexă a furtului. E, adesea, obiectul cu care hoțul de buzunare își maschează mișcările: o haină, o geantă mai mare etc.: "tira (geaca, prosop, sacoșă)" (Adevărul, 13.07.2005). Poate fi însă și o persoană care stânjenește mișcările victimei și îi reduce cîmpul vizual, sau care pur și simplu participa la furt avînd un rol secundar (mai ales de a prelua pradă). Explicațiile apar în
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
tu cui! Să te porți corect și dacă mai are nevoie de ceva să mergi mâine să-i cumperi. Bine? Foarte bine! Fiți liniștit și să vă Întoarceți sănătos! Mulțam și ai grijă! Fiți liniștit! Rică Olaru a rămas cu sacoșa În mână privind cum idolul său acceleră la maxim și motocicleta demară ca În filmele străine. Își spuse În sinea lui: „Dacă voi Învăța și voi crește, așa aș vrea să fiu, ca Ben, cu cămașă de culoare oranj și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și s-a reîntors în Franța unde mult îi place, bulgarii fiind cunoscuți drept cei mai francofoni dintre slavi. S-a retras mai la nord și s-a decis să fie mai discret: nu mai livra cu camionul, livra cu sacoșa. Avea o geantă de tenisman profesionist în care încăpeau suficiente pachete de țigări încât să mai rămână loc și pentru câteva borcănașe de pepperoni și două rachete de tenis. În caz de control întâmplător, pe stradă. Dar cine să controleze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu nisip, Liliane mai adorase, ocazional, doar trei dumnezei. S-a mulțumit să-și reverse afecțiunea asupra câinilor. După episodul nefericit cu buldogul Danton, și-a luat un bichon frisé. Care prezintă următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în sacoșă, e bun la ștergerea prafului și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vor aduce adidași (copite de porc) sau tacâmuri. Unii dobândiseră deja o experiență tristă; deși se sculau cu noaptea în cap, când ajungeau la boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea că fericiții cumpărători își petrecuseră toată noaptea în preajma magazinului cu pricina. Nu trebuia să fii psiholog ca să deslușești pe fețele triste, obosite, ridate, că zâmbetul și bucuria de plinătate fugiseră pe alte meleaguri, dincolo de fruntariile orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
descopăr adevărata valoare mult mai târziu, când nu mai avea cine să aducă brațul cu lemne și să-l așeze În fața sobei. Mi-am amintit de după-amiaza aceea de toamnă caldă și blândă, când m-am Întors de acasă cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am Întors de acasă cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt, erau vreo trei sau patru scaune cu spătar. L-am ales pe cel de lângă ușă pentru a fi cât mai aproape de ieșire. Aveam după mine două sacoșe: una cu unele cumpărături făcute pe traseul până la editură și În cealaltă erau două sticle cu vin din podgoria proprie, adică din vița de vie aflată În grădina mamei, la țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun pic de control asupra stării emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt scaun, fără a-și ridica privirea de pe niște reviste, prefăcându-se atent la articolele din pagină. De fapt, Încerca să nu râdă În hohote
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai mare decât mine) s-a trezit furioasă și mi-a strigat că, dacă nu plec imediat la muncă, mă aruncă de la etajul zece al blocului În care locuia. M-am Îmbrăcat În mare grabă, mi-am luat geanta și sacoșa ( acestea fiind toate bunurile mele) și am plecat spre gară. Era o zi de toamnă, Însorită ( 13 octombrie 1989), plină de culoare și promisiuni. Pe măsură ce mă apropiam de Tulcea, spaima mea creștea tot mai mult. Tot ce știam despre acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
De aici mi s-a tras starea care avea să mă bântuie multă vreme. Cerând vânzătorului o pâine, un iaurt și un pui, fulgerător mi-a apărut În fața ochilor el... parcă era aievea, stătea lângă mine, așteptând să-i dau sacoșa cu cele câteva cumpărături. Atunci s-a declanșat plânsul, fără țărmuri care să-i mai astâmpere durerea. Am plâns luni În șir, indiferent dacă mă aflam În casă sau pe stradă. Viața mea nu mai avea niciun sens. Acum mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-mi vindec sufletul”. Stupoare! Fiul meu tocmai termina liceul. M-am bucurat enorm să fiu aproape de el, să-l susțin moral În timpul examenelor. În tot acest timp Îmi imaginam cum merg la facultate ( desigur, avea să fie student), cu sacoșele pline cu tot felul de bunătăți. În acel moment nu știam un lucru: dorința lui de a părăsi țara, imediat după absolvire. Lovitura a fost cu atât mai puternică, cu cât m-a prins nepregătită , aflându-mă totuși Într-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece: șnițele, șuncă presată, crenvurști, brânză, cârnăciori subțiri, măsline, pulpe de pui, roșii, ardei gras, danone cremoso .... Sigur, n-am putut mânca atât de mult, am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte zgârcită. Cu mine este foarte generoasă. Alergatul pe străzi nu mă deranjează, căldura este cea care îmi face probleme, și sacoșa în care cărăm o salată de cartofi. De la mine nu așteaptă nimeni nimic, se știe că cei care vin din țară sunt săraci lipiți pământului. Uneori se face și chetă pentru ei, dar Silvia nu admite acest lucru pentru mine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
femeie deșteaptă". Cu asta a spus că războiul se anunța lung și cumplit. Au trecut anii și nimic nu s-a schimbat în conflictul dintre ele, războiul se purta în surdină, un război de uzură, mizerabil. Venea acasă cocârjată de sacoșe, de când a intrat în casa asta nimeni nu mai face cumpărături, nimeni din casă nu se mai sinchisește de nimic, i s-au urcat cu toții în cap. Se uită în jur. I se pare că a intrat într-un cavou
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin sacoșa lui Mihai, un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi întinde unul, "mai întâi ea, că e musafiră", le zice celorlalți, "ea e înainte de toate, Doamne cât o iubesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru se țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]