248 matches
-
o raționalitate calculatoare. Astfel, Raymonde Moulin se întreabă la ce valori se pot referi colecționarii pentru a-și justifica propriile conduite (Moulin, 1967, pp. 190 și urm.): este vorba de iubire (de artă), de căutarea unicității, de joc, de o sacralizare a tot ceea ce ține de cultură, sau pur și simplu de un spirit lucrativ? La ce răspund motivațiile lor, sunt ele conștiente, avuabile? Acțiunea lor este determinată de o tendință patologică spre acumulare, sau de voința unui consum ostentativ? Cea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
spațiul în care s-au produs. El dobândește o semnificație aparte din punct de vedere social și, mai ales, spiritual. Iese din sfera toposului obișnuit, profan, pentru a dobândi apoi calitățile și virtuțile spațiului sacru. Așadar, este vorba de o sacralizare a spațiului. Din punct de vedere social acest spațiu devine un pol de atracție (pelerinaj, rugăciune, comunicare cu absolutul sau împăcare cu sine). Nu mai este nici un secret pentru nimeni că în locurile în care s-au petrecut fapte neobișnuite
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pleacă-i spinarea, ca nu cumva, scăpat din frâu, să nu te mai asculte și să suferi" (30, 12). Totuși primii creștini au șovăit în alegerile pedagogice, Evanghelia fiind mai blândă. Luând literal mesajul lui Christos, ei încearcă o primă sacralizare a copilului. Copilul este o întruchipare a inocenței. El nu e însemnat de păcatul originar; astfel, nu copilul trebuie să primească botezul, căci, potrivit lui Tertullian, "el n-are a se grăbi spre iertarea păcatelor pe care nu le-a săvârșit
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lipsa de griji a vârstei copilăriei aduc o stare extatică sublimă; p. 172, r. 20 22 : „Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat” recunoștința față de binefacerile părintești; o sacralizare a maternității; r. 28 30 : „căci sprințar și înșelător este gândul omului, pe ale căruia aripi te poartă dorul necontenit și nu te lasă în pace , până ce intri în mormânt!” descriere melancolică a sentimentelor de dor și nostalgie, de care
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
auctorială" pentru "intruziunea/inserția autorului", nu-i așa?) dacă nu-i atinsă de snobism, ca în "enunțiator" pentru "enunțător" să ocultez textul mai mult decît este necesar. Îmi amintesc aici de țăranca lui Cehov (pomenită de I. Lotman), pentru care sacralizarea slujbei bisericești nu funcționa cîtă vreme ea se derula în limba rusă; de îndată însă ce apăreau pasaje în limba slavonă "de neînțeles", țăranca înceta să mai asculte impasibilă, cădea în genunchi și începea să plîngă... limba ininteligibilă fiind receptată
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
păgână, purificându-le, cizelându-le și încreștinându-le. b) Biblia ebraică lupta frontal împotriva divinităților care patronau cultul fertilității, dar nu cu scopul de a-l nega, ci pentru a-l atribui Dumnezeului lui Israel; în același fel se împotrivea și sacralizării cosmosului, dar pentru a afirma suveranitatea absolută a propriul Dumnezeu; și sacralizarea Statului este negată categoric, deși regelui i se atribuia uneori o investitură divină (cf. Ps 2,1 ș.u.; 45,7). c) Prin istoricizare, cele două sărbători, la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
împotriva divinităților care patronau cultul fertilității, dar nu cu scopul de a-l nega, ci pentru a-l atribui Dumnezeului lui Israel; în același fel se împotrivea și sacralizării cosmosului, dar pentru a afirma suveranitatea absolută a propriul Dumnezeu; și sacralizarea Statului este negată categoric, deși regelui i se atribuia uneori o investitură divină (cf. Ps 2,1 ș.u.; 45,7). c) Prin istoricizare, cele două sărbători, la origine cu caracter agricol, deveneau: Paștele, o sărbătoare care celebra eliberarea miraculoasă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
On l'oubliait. Lorsque son nom revenait, parmi ces messieurs et ces dames, leș plus étranges histoires circulaient, chacun donnait des renseignements opposés et prodigieux. (...) Une légende se formait" [Zola, Nana, p.451, 452]. Întreg Parisul este implicat în această sacralizare: "Et leș intimes s'inclinaient, avec un discret sourire d'intelligence, rendant hommage à ces belles épaules, si connues du tout-Paris officiel, et qui étaient leș fermes colonnes de l'empire" [Zola, La Сurée, p.242]. Interpretată mitico-simbolic, Pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului - momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
această interdicție a numirii, devenind metaforă a luminii: "Focului să nu-i zici "foc", dar "lumină". Când spui "foc", în Botoșani ți se răspunde: ""Foc la tatari, dar la noi lumină!""157 Ceea ce rămâne constant, în aproape toate mitologiile, este "sacralizarea focului", ca "venerație absolută"158 4. AERUL Ca și focul, aerul este un element activ și masculin, în timp ce pământul și apa sunt elemente pasive și feminine.159 Aerul este asociat cu vântul și răsuflarea, reprezentând "lumea subtilă, așezată între cer
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ajunul sau și în ziua cununiei, dis dimineață, atât mirele cât și mireasa trebuie să se scalde într-o scaldă sau baie, anume spre acest scop făcută, sau și într-o apă curgătoare. Nescăldați nicicând nu se cunună" 215. Această sacralizare a nuntirii, prin apă se întâlnește și la alte popoare, la greci, la romani, în India-țara scaldelor prin excelență, la evrei, la albanezi 216: la romani, mirii primeau miresele cu apă și foc, în India, socrul spală picioarele mirelui cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
urmează. Trecând de cealaltă parte a vitrinei, lui Polifil îi este arătată o procesiune sacră, în numele dragostei lui Zeus. Aceasta determină prima sa revelație, în interiorul templului lui Venus, unde în sfârșit îi este arătată Polia. Pasul al șaselea constă în sacralizarea căsătoriei celor doi, urmat de călătoria către Insula Cytherea, ținutul lui Venus. Punctul culminant al primei cărți este atins când, în mijlocul insulei, unde se afla baia lui Venus, cei doi tineri căsătoriți o văd pe zeiță în deplinătatea nudității sale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se instalează în materie, spiritul liric își creează propriul spațiu, propria intimitate materială. Nu este prea greu, pentru că de la început lucrurile sînt favorabile. O relație de intimitate leagă pe poet de obiecte. O intimitate ce se deplasează ușor spre adorație, sacralizare. A construi în orice lucru un cuib este preocuparea lui Alecsandri. De aici un lung șir de figuri ale intimității și ale euforiei" (E.S.). Dacă la Dante și Eminescu iubirea mișcă sori și stele, pentru Alecsandri totul este mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cum ar fi reproducerea etichetelor de la o serie de produse elvețiene, redate în trei limbi. Desigur, scriitura sa ne duce inevitabil cu gîndul la Noul Roman, la Le Clézio făcînd inventarul magazinului Monoprix în Procesul verbal, și totuși, în această "sacralizare a banalului"2, nu acumularea lucrurilor îl interpelează pe autor, ci aceea a cuvintelor care aleargă după concret, care la rîndul său ne scapă. Iar această experiență este cu totul personală, omul se confruntă cu lucrurile ca "instanță enunțiativă", individuală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se instalează În materie, spiritul liric Își creează propriul spațiu, propria intimitate materială. Nu este prea greu, pentru că de la Început lucrurile sînt favorabile. O relație de intimitate leagă pe poet de obiecte. O intimitate ce se deplasează ușor spre adorație, sacralizare. A construi În orice lucru un cuib este preocuparea lui Alecsandri. De aici un lung șir de figuri ale intimității și ale euforiei. Lipsindu-i funcția onirică, imaginația nu caută alte planete. Visele lui Alecsandri sînt, În fapt, circumscrise unei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din România profundă, cercetată sociologic acum de o parte a doctoranzilor mei); America creștină, Europa seculară? (urmând a scrie un studiu introductiv la ediția în limba română a celebrei cărți semnată de Peter Berger, Grace Davie și Effie Fokas); (re)sacralizarea vieții sociale etc. Ei bine, există în Jocurile Divinității a lui Virgil Nemoianu o temă specială, aparent exotică pentru spațiul cultural românesc. Ea este succint, dar excelent tratată în carte de Virgil Nemoianu: mișcarea New Age. Provocarea maestrului Nemoianu vine
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a individului poate fi un punct de orientare fie și prin contrast spre libertatea verticală. în sfîrșit, aproape nu mai este nevoie de spus că, bine observat, principiul libertății religioase și de conștiință ferește de înțelegerea colectivistă a religiei, de sacralizarea grupurilor religioase, naționale, ideologice. Bine observat, el menține atenția spirituală pe axa care unește interioritatea trans individuală a omului cu transcendența, nemărginirea inimii profunde cu abisul divin. Punctele menționate mai sus nu sînt, desigur, interesante pentru modernitatea laică, nu sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lor de a se concepe ca societăți perfecte sau în drum spre o perfecțiune colectivă. întemeiate pe recunoașterea propriei, indefinitei amendabilități, societățile liberale sînt figura unui mers accidentat, dar funcțional, pe orizontala timpului. E o trăsătură care, bine interpretată, interzice sacralizarea socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
calitatea de cuceritor al lumii. Datorită acestei ideologii, mișcările fundamentaliste sînt inevitabil politice. Cîteva strategii o pun în operă și ele dovedesc orientarea seculară care, combătută de fundamentalisme, le domină de fapt din plin. . Inversarea logicii simbolice. Fundamentaliștii insistă pe sacralizarea unui teritoriu care, în tradiția-gazdă, are un statut simbolic venerabil. în India, adepții Hindutva pretind, împotriva musulmanilor, că hindușii pot revendica toate ținuturile udate de apele sfinte ale Gangelui, Indusului și Brahmaputrei și că ei se identifică de milenii, prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
eschatologică a actului creator prin care omul participă deja la libertatea transcendentă. Potrivit lui, creștinismul se putea îndrepta abia de acum înainte spre veritabila lui împlinire, după ce și-ar fi lăsat în urmă milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko\akowski, obiectivări care riscă să prindă umanul în capcana imanenței, potrivit lui Berdiaev, performanțele istorice și culturale ale religiei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al ziarului L'Illustration va reprezenta simbolic chipul dușmanului așteptat în persoana "speculantului vienez Oscar Rosenberg", victimă a unui incident de la bursă, înfățișat aici cu trăsăturile unui cămătar, după concepția antisemiților. Apoi, după 8 august interesul se deplasează pe ideea sacralizării datoriei patriotice. Dumnezeu este cu francezii. "Eu sînt aici", va spune Henri Lavedan în cronica sa. "Eu nu aparțin acestui Attila care crede că dispune de mine după bunul său plac [...]. Brațul meu nu s-a mișcat pentru a conduce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
seamănă a dispreț, pentru că numai recunoașterea absolută a diferențelor, a echivalenței tuturor cu toți, a absenței unei normalități cît de cît ar trebui să conducă relațiile dintre indivizi și dintre grupuri, conform canoanelor multiculturalismului. Privită în înțelesul ei global, această sacralizare a eterogenității care încearcă, la modul ideal, să ofere șanse de viață celor ce erau cetățeni de al doilea rang, sfîrșește de a disocia cadre de existență stat, piață, societate, rețele de solidaritate ce n-au acoperire. Și mai fățiș
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
A. Von Hendy, 2002; M. Untersteiner, 1972). ...la triumful logos-uluitc "...la triumful logos‑ului" Probabil fără o legătură directă cu aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care să semnifice ordinea, măsura, contradicția ca bază sau legitate”, Heraclit „ia logos-ul din limbajul comun sau, mai exact, din limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]