1,600 matches
-
plin de credință este vindecarea și binecuvântarea. (Mat. 15, 25-26) Cu alte cuvinte, acestea sunt lucrurile principale pe care le semnifică părtășia la Cina Domnului Iisus Hristos. Dar mulțumim Domnului că lucrurile nu se opresc aici. Acțiunea aceasta, comuniunea, acest sacrament semnifică și în același timp pecetluiesc beneficiile de care am vorbit, așa că din momentul în care stăm la masa Lui, nu ne amintim doar de ceva, nu ne implicăm doar într-o acțiune memorială sau comemorială și nici nu ne
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
Iisus Hristos în mod real în Sfânta Euharistie, odată ce a înviat, chiar dacă este acum nevăzut. Așadar, „Frângerea pâinii” la Emaus a fost și va rămâne pentru totdeauna în Biserică, marele semn al misterului pascal și al prezenței Celui înviat în sacramentul euharistic post-pascal. Sfântul Chiril al Alexandriei repetă fără încetare că Fiul cel întrupat este El însuși o jertfă adusă Tatălui, că a fost singur fără de păcat și deci singura jertfă adevărată prin El însuși. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este jertfa
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
unității Bisericii fiindcă în ea se pecetluiește unitatea de credință încununând Liturghia Cuvântului. Ea susține creșterea permanentă a creștinilor în Hristos, în Trupul Său tainic - Biserica - în comuniunea iubirii cu Iisus Hristos și între ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării , al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
unității Bisericii fiindcă în ea se pecetluiește unitatea de credință încununând Liturghia Cuvântului. Ea susține creșterea permanentă a creștinilor în Hristos, în Trupul Său tainic - Biserica - în comuniunea iubirii cu Iisus Hristos și între ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării[52], al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
a misterului unității în Biserica Ortodoxă, Sfânta Mănăstire Stavronichita din Sfântul Munte Athos, 1974, appud Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 35. [39] Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Op. cit., p. 35. [40] Alexander Schmamann, The world as Sacrament, London, 1974, p. 53. [41] Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh. Corespondență (Epistole), traducere în limba română de Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Cornițescu și Pr. Prof. Univ. Dr. Teodor Bodogae, Epistola 93, în colecția PSB, volumul 12, București
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
în alte situații din cauza cărora nu pot participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și cărora li se acordă și administrează Sfânta împărtășanie după caz. [49] Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Op. cit., p. 100-101. [50] Alexander Schmemann, The world as Sacrament, ed. cit., p. 54. [51] Părintele Ieroschimonah Paisie Olaru de la Schitul Sihla, în volumul „Duhovnici Români contemporani”, Editura Bizantină, București, 1999, p. 214. [52] Pr. Dr. Gheorghe Petraru, Euharistia - Taina Unității Bisericii și a mântuirii în Hristos, în rev. “Mitropolia
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
Misterul Credinței: Moartea și Învierea Domnului nostru. Nici un alt element cristic nu e mai cuprinzător decât acesta. Crucea însoțește viața omului încă de la naștere, mamele făcând semnul sfânt al crucii pe fruntea fiecărui nou născut, apoi, prin acordarea celui dintâi Sacrament - Sfântul Botez, care deschide poarta vieții în Duh și-i conferă nou născutului, calitatea de Copil al lui Dumnezeu, ștergându-i și păcatul strămoșesc, scăldându-l în apa vieții și-n uleiul sfințitor. Despre purtarea Crucii și despre Moartea și
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
omului către sacru și, pe de alta, „hierofania”, adică Întruparea și revelarea sacralității În fenomene ale lumii Înconjurătoare, va ipostazia mitul ca formă originară: „Mitul nu e tardiv decât În formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană” (1969, p. 41). La fel, pornind de la principiul că mitul este un instrument de gândire a realului, Claude Lévi-Strauss va sugera prioritatea, dacă nu istorică, cel puțin semiotică, a mitului (1973
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mircea Eliade a vorbit despre „funcția rituală a fumatului” la sud-americanii precolumbieni, funcție complet ignorată de euro- peni. La sfârșitul secolului al XV-lea, scria Eliade, „fumatul a fost introdus în Europa ca o drogă [sic !], iar nu ca un sacrament. De aceea consecințele, după patru secole, sunt de-a dreptul dra- matice” (184, p. 117). în spațiul rural românesc, fumatul tutunului amăgea foamea. „Țiganul, când îi e foame, cântă - zice undeva Ion Creangă ; boierul se primblă cu mâinile dinapoi ; iar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ai întotdeauna un intermediar la îndemînă pentru a transmite mesajul de sus în jos, de jos în sus. Bunul Dumnezeu nu rămîne pe loc, cu brațele încrucișate, ca un neghiob. El pune totul în mișcare. Joc, dans, cîntec. Teatru, polifonie, sacramente, vitralii, liturghii, sculptură, el se folosește de toate pentru a se face cunoscut celor cinci simțuri ale creației sale. El coboară, urcă, va reveni. Casa Domnului este plină de ascensoare, și e întotdeauna același Tată. Pe Pămînt, ca și în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
numim ființele și lucrurile create. Pentru a-l numi pe Dumnezeu, trebuie să folosim numele pe care și-l da El însuși”3. Dumnezeu se apropie de Moise prin semnul focului ce arde în rug fără a-l mistui: este sacramentul Cuvântului care îl încearcă pe Israel fără a-l nimici. Barth subliniază importanța cererii lui Moise, care ar vrea să știe sub ce nume îl trimite Dumnezeu la popor, pentru că poporul să-l asculte și să-l urmeze. Răspunsul este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de păcate înainte ca el să înfrunte judecata lui Dumnezeu. Același lucru în ce privește confirmarea adolescenților, căsătoria adulților, penitența credincioșilor sau ordonarea călugărului consacrat unei vieți de contemplație sau de acțiune în slujba lui Dumnezeu. Amaury recuză, refuză toate cele șapte sacramente. De unde o luptă fără cruțare contra profesioniștilor Bisericii, a preoților în primul rând, cei care asigură legea creștină în viața cotidiană, dar și ierarhia catolică până la vârful ei - papa. Spiritul Liber constată că clerul domină poporul de rând, pe oamenii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
presupune, atât cât este practic cu putință, supunere față de impulsul imprimat de Natură - celălalt nume al lui Dumnezeu. Sexualitatea derivă din formele luate de divinitate în lume. Când aceste relații duc la procreație, botezul nu-i trebuincios. în afară de faptul că sacramentele nu servesc la nimic în logica acestui panteism hedonist, nu există nimic care să ți se ierte în faptul de a întreține relații fizice și de a procrea în afara unor constrângeri cum ar fi căsătoria - o altă ficțiune născocită de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
clerul și valeții Bisericii ne împiedică să trăim și ucid viața; că sexualitatea trebuie practicată în mod liber; că trupul funcționează după aceleași legi ca ale rațiunii; că lectura textelor presupune libertate de interpretare și nu supunere față de dogme; că sacramentele țin de ficțiune; că necesitatea își impune legea; și că, prin urmare, nu ne putem sustrage legilor ei, orice am face - acest om nu putea decât să supere Biserica... Ioan Teutonicul afirmă într-una din Predicile sale că amauricienii sunt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cod este specific și specialist. Dar acel cod nu este niciodată citit și aplicat creștinește: ceea ce contează din el sunt normele sale, fiind vorba despre norme pur practice, care traduc în termeni cu sens unic concepte ferme ca, de exemplu, „sacrament”. Platitudinea logică ce derivă din aceasta este demnă de cele mai îngrozitoare tribunale burbone (dacă le luăm forurilor meridionale pasiunea arzătoare și dragostea pentru jurisprudență, fie ea pur formală). Înspăimântătoarea mohoreală ecleziastică este mult mai lipsită, în chip sinistru, de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a similitudinii preocupărilor în plan cultural a elitei din țările române. Un Varlaam, de pildă, tipărea în Moldova anului 1643 prima carte religioasă în limba română, în aceeași perioadă în care un alt mitropolit, Ștefan al Ungrovlahiei, traducea Mystirio sau Sacrament în aceeași limbă, sau apariția traducerii Noului Testament de către știutori de greacă, slavonă și latină din Ardeal, așa cum mărturisește mitropolitul Ștefan Simion în Predoslovia cătră cititori 40. Demersuri simultane în activitatea lui Eustratie logofătul și Udriște Năsturel al doilea logofăt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Arta dificilă a educării copilului aparține în primul rând familiei, care, deși astăzi se află în mare primejdie, este susținută de Dumnezeu prin harul special pe care soții îl primesc prin sacramentul căsătoriei. În fiecare an, milioane de bărbați și femei se avântă în slujba de a deveni părinte și pentru aceasta nu li se cere examen sau licență. Cu toate acestea „una din cele mai provocatoare și grele sarcini în viață
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
convingere cere ca practicile religioase să fie propuse nu impuse". 4. E necesar să se scoată în evidență frumusețea, măreția și sfințenia religiei ce propune mijloace atât de ușoare și folositoare pentru liniștea inimii și mântuirea sufletului așa cum sunt Sfintele Sacramente și rugăciunea. Sunt anumite momente: dimineața și seara, înainte și după masă, în amintirea unor evenimente speciale, în care rugăciunea în familie poate găsi în toți disponibilitate și să devină ocazie pentru a crește în iubire. 5. Religia trebuie prezentată
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
localitate, decât o duzină de membri activi? Este destul să descoperi această întrebare, tipărită cu litere de-o șchioapă, pentru a te menține în rezervă, cât mai departe de pionierii sau cutezătorii ortodoxiei contemporane. A devenit oare ASCOR-ul un sacrament care să poată fi interiorizat ca Sfânta Împărtășanie? Există oare vreo „sfântă taină” care să marcheze apartenența la această asociație? A încetat oare ASCOR-ul să mai fie o simplă poartă de intrare în Biserică, în timp ce Biserica a devenit o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și că, dintotdeauna, „pricinile de sminteală” au fost mai aspru cântărite decât păcatele comise în sfera strict privată. Datorită dimensiunii publice de care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucru este scrisă „pe tabla de carne a inimii”. Sensul adevăratei catolicități se descoperă, în ortodoxie, prin participarea noastră în infinita dăruire de Sine a Fiului către Tatăl prin Duhul Sfânt. Doar cu această viziune în minte poate institui cineva „sacramentul aproapelui necunoscut”. Teodor Baconsky - ale cărui competență și inteligență au fost mereu prea puțin „folosite” de către Departamentul de Relații Externe al BOR - identifică numeroase restanțe instituționale în raport cu provocările modernității. Le lipsește păstorilor ortodocși o „doctrină socială” capabilă să orienteze laicii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a găsi un suflu nou printr-o reîntoarcere la marea Tradiție a Bisericii”. De Lubac a jucat un rol esențial În elaborarea constituției Dei Verbum despre Revelația divină. Gândirea delubaciană a ajutat, apoi, Conciliul să-și formuleze ecleziologia (Biserica, sacrament al lui Cristos și fruct al Euharistiei; Maria, typos al Bisericii), misiologia, precum și Învățătura privitoare la mântuirea necredincioșilor și a libertății religioase, prezentarea religiilor necreștine și a ateismului. Cât despre Jean Daniélou, el a avut un aport decisiv În redactarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs litografiat). The Eucharist: sacrament of the Kingdom, Crestwood, 1988 (traducere din limba rusă). „The Orthodox Dogmatic Theology of Dumitru Stăniloae”, În Tradition and Modernity, op. cit., pp. 53-71. Ibid., pp. 62-63. În ceea ce privește concepția eshatologică a lui Stăniloae, a se vedea excelenta precizare a lui Petru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul acela tăcut și interiorizat, cuprinși de solemnitatea sacramentului, călugării rămaseră multă vreme nemișcați, fără să se grăbească să ia cunoștință de acea voce copilărească ce venea să le tulbure sublimul moment. Plânsul însă continua, ba mai mult, din clipă în clipă era tot mai aproape; peste el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fii blocat În stadiul când Înveți să folosești toaleta! Cum era să fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul plin ochi, mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un gând despre hoțul de buzunare negru. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]