6,861 matches
-
o necruțătoare luciditate: "Antitotalitarismul lui Sîrbu nu este o critică politică, ci o critică a prezentului, ca rezultat al unei deveniri falsificatoare. Prin antiteză cu valorile omologate ale prezentului, scriitorul își inventează un adevăr invers, adevărul tragic al veteranilor marxismului, sacrificați de fauna birocratică a carnetelor de partid. Postumele sînt impregnate de mesianism obosit, cu detenta criticii totalitarismului, dar cu idei politice rudimentare. Privește cu ochi înveninat istoria, ca istorie a celorlalți, numai că nu poate și nici nu are intenția
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
dorește o altă existență decît a celorlalți, a majorității? Și renunțau la sclavia celor mulți pentru o sclavie de nivel superior. Dar alți sclavi replicau la rîndul lor: nu putem uita pe cei închiși, pe cei asasinați care s-au sacrificat pentru libertate, pentru valorile trecutului, pentru demnitatea urmașilor noștri. Și rămîneau mai departe sclavi fără privilegii.
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
cu o singură voce, aceea a naratorului, dar nu reușesc să dezvolte o idee "înaltă". Se vor chiar personaje cu identitate bine definită, numai că sînt de hîrtie, nu dau impresia că există în carne și oase. De dragul simbolurilor autoarea sacrifică narațiunea și protagoniștii. Frumusețea metaforelor ("Îmi întorc din nou privirea spre cîmpul de rapiță, care se întinde în margine de drum, galben și spumos, balansîndu-se ademenitor în miresme de pudră și miere, în șoapte roz, misterioase, de petale, în magia
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
stricate, pierdute într-un muzeu al crimei și sexualității. Călătoria inițiatică a celor șapte minotauri înseamnă descoperirea, nu totală, a unui mit. Pentru a se putea dărui pînă la capăt sadicilor aventurieri, Sade nu are altă soluție decît să se sacrifice într-un fel de ritualică ardere pe rug. Sade va fi devorat la propriu, îngurgitat bucățică cu bucățică de cei care nu s-au săturat cu veșmîntul mitului și vor să și-l însușească cu totul. Toate astea în acordurile
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
ce au fost? Katinul ce a fost, cu omorârea celor zece mii de ofițeri polonezi? Nu pot fi apoi uitați înșiși evreii victime ale Gulagului sovietic, precum Babel sau Mandelstam, doi mari scriitori ai veacului. Dar cîți intelectuali evrei nu au sacrificat regimurile comuniste, când le-a căzut bine, înscenând diversiuni șovine de tipul complotului "halatelor albe" sau nenumărate altele? Și după toate acestea vine dl Manea cu discriminarea sa năucitoare, amintită mai sus. Nu se gândește că i-ar putea răsturna
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
mi s-a întâmplat să văd un om mai singur! Noroc, totuși, că imediat după aceea s-a ivit, priapic-electoral, dl. Constantinescu și a tradus pentru tot românul mesajul isărescian. Acum, la sfârșit de mandat, aflăm că politicienii se vor sacrifica din nou, că lor le va merge prost și nouă bine. Că politicienilor de la guvernare le va merge cât de curând prost, e limpede: nu-i vor vota, în noiembrie, decât sărmanii orbi aflați în grevă - dar și ei doar
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
rămas muzeului, după un lung șir al renunțărilor, și anume aceea a artei contemporane. Aici el rezolvă totul: face expoziții, este prezent în viața culturală, întreține o comunicare constantă cu publicul. Numai că acest totul este inacceptabil de puțin. A sacrifica o pereche de boi pentru o pungă, poate fi hazliu acolo, în lumea maioresciană a ficțiunii ideale, dar este o adevărată dramă, o formă de asasinat cultural, în lumea aceasta cu oameni vii, ale căror nevoi determinate nu pot primi
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
mai echitabilă. Dar, iată că au apărut surprinzătoare propuneri de ocrotiri sau absolviri. S-a hotărât ca, militarii din Irak și Afganistan, cu lefuri sub 3000 de lei, să fie scutiți de reducerile salariale. În final, cei care vor fi sacrificați sunt tot neuitații Acari Păun, amărâtele personaje, care au suportat toate nedreptățile ivite de-a lungul tuturor timpurilor. O veche vorbă spune, că sătulul niciodată nu îl crede pe flămând. Mai nou, îi confiscă și strachina goală, printre guvernanții vechi
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
trecere, aproape nimic din cele ce se petreceau în afara lui. Toată viața a privit mai mult în el decît la cele ce-l înconjurau. Avea înlăuntrul lui o lume întreagă, veșnic în fierbere, mereu în agitație, lume pentru care își sacrifica mai tot timpul, dornic totdeauna s-o cunoască mai bine și să-i smulgă taine pe care voia să le comunice oamenilor. Nu frecventa cafeneaua literară. Retras, departe de zgomotul reclamelor nemeritate și bîrfelor confraților, a trecut prin viață singur
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
În cazul Iugoslaviei, ca și în cazul fostei Uniuni Sovietice, poporul delegat la reprezentare care erau teoretic sîrbii și respectiv rușii, a fost intoxicat zeci de ani cu ideea "sacrificiului călăuzitor". Atît sîrbii cît și rușii au trebuit să se "sacrifice pentru binele altora", să "ajute, să administreze, să apere, să moară, la nevoie, pentru binele celor pe care ii ocroteau". Din păcate și sîrbii și rușii au plătit din greu această misiune mesianic-comunistă. Ei, poporul, dar nu și nomenklatura lor
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
neîntrerupt urlet, de durere, groază, disperare, pofta, pasiune, plăcere: la tot pasul oamenii sînt torturați teribil, uciși fără milă, femeile sînt violate de către inamici și prieteni în egală măsură, aproape fără ca acest lucru să mai capete însemnătate, fetele tinere sînt sacrificate pe altarul unei divinități hîde, care simbolizează cruzimea și cinismul, Babă Iaga. Orice e posibil aici: genocid, viol, incest, sinucidere în masă, ritualuri satanice, pentru că Sînger descrie o umanitate fără conștiința, incapabilă să iși perceapă propriile suferințe, necum pe cele
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
vecinătatea fonetica dintre cuvintele "modă" și "model" nu e întîmplătoare: modă este cea care permite individului să nu fie singur, ci să imite un model dat pe baza căruia va căpăta recunoaștere și sprijin social. Însă tocmai pentru că și-a sacrificat exteriorul, acceptînd normă comunității și abordînd însemnele ei exterioare, individul își garantează sieși salvarea interiorului. Modă îi dă o schemă prin intermediul căreia să își poată regla convenabil pentru sine legătură cu comunitatea, dar îi permite să treacă neobservat și în
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
atâtora dintre tenorii vieții publice față de recentele, spectaculoase, decizii ale justiției române. Sunt cu totul sceptic în fața unor declarații sforăitoare à la Brucan, care nu dovedesc nimic altceva decât că politologul român are entuziasmul facil și că e gata să sacrifice, de dragul unor figuri retorice, până și ultima fărâma de adevăr. Nu statul de drept s-a născut în România după bătălia de la Stoenesti și condamnările lui Miron Cozma și în "lotul Țigareta ÎI", ci un nou stăpân. Lămuriți, în fine
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
războiului civil mineresc din anii 1990-1991). Lucru nu numai nedrept, dar, pe termen lung, riscant: cum nedreptatea va ieși la suprafață precum uleiul, există toate șansele că din infractor de drept comun, "Luceafărul Huilei" să se metamorfozeze într-un erou sacrificat pe altarul interesului politic. În aceste condiții, e greu să nu vezi în sentința lui Miron Cozma o nedorită componentă politică. Atunci când vrei să lecuiești o boală de gravitatea celei puse în evidență de simptomul Miron Cozma, nu te mulțumești
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
chiar predicatul ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo rus, mă duc la țară, sacrificînd verbul, subînțeles. Al doilea, culmea, folosește numai verbul la imperativ: i, adică du-te, - (de unde străvechiul îndemn pentru căi, hîii! căluții tații!)... Scandalos, autor al lui Ars amandi, amestecat în intrigi și în aventuri deocheate, Ovidiu va deveni prin exilul
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
tihna, în atelierul de lucrul. Cît timp va trăi sub presiunea celor două chemări - politică și literatura - asumate integral, din toată ființă, vă tînji după un echilibru, care îi alunecă mereu că o himera. I se va părea mereu că sacrifică un talger pentru celălalt, indecisa între priorități. Cînd se intersectează planurile ele nu ating de multe ori o concordie. Mă feresc s-o lezez cîtuși de puțin, îngaim doar o rezervă, îmi îngădui să mă separ pe un segment de
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
o bună bucată de vreme, vorbeste despre sine la persoana a III-a, ca orice personaj istoric ce se respectă. Bătălia bezmetica de la Stoenesti constituie cea mai bună încheiere a aventurilor unui mic shogun însetat de putere și capabil să sacrifice, cu cinism, pentru poftele sale, vieți omenești. Spre deosebire de shogunii adevărați, Miron Cozma s-a dovedit las nu doar în fața justiției, ci și în a tovarășilor săi pe care i-a atras în această capcană mortală: până în ultima clipă, el i-
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
ea, cu tăcerea, și i-aș fi devotat, asta da, și atunci veni-va ziua cînd fără nimic de brodat sau de fumat, fără nimic de vorbit, voi fi cu adevărat născut"). Copilul este adus pe lume spre a fi sacrificat, pentru că el este "făcut", iar nu "născut", într-o altă aluzie la textul biblic: fraza mamei "vrea să spună că nașterea mea va să vină, că am fost adus pe lume dar mai trebuie încă să mă nasc, adus pe
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
sunt mult îngroșate, iar parodia evidență (aș spune în detrimentul poveștii). La fel, Revoltă piticilor de grădină păgubește prin analogii mult prea clare, ceea ce nu înseamnă că povestirea nu e foarte bine scrisă. De fapt, întregul material al Cărții cuceririlor pare sacrificat în această prefigurare a eschatologicului, a apropierii zorilor unei înspăimântătoare "dies irae". Pentru că, înainte de toate, Cornel Ivanciuc stăpânește că nimeni altul un limbaj cu multiple valente, care asigură liantul narațiunilor sale. Un debut spectaculos, care oferă un spectacol total al
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
cu ardoare a părăsit definitiv România, ceea ce nu era adevărat. Demn de remarcat este faptul că "oțiosul" lui Petru Dumitriu își asumă filosofia și merge cu ea până la capăt, chiar și atunci când - din punctul de vedere al majorității oamenilor - își "sacrifică" interesele. El se căsătorește în mod deliberat cu o femeie apatica și stupida, Gina, pe care o studiază adeseori cu satisfacția perversa de a-si fi făcut sieși o farsă matrimoniala. Și tot el se distrează grozav constatând că există
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
-l descriu, oarecum, stîngaci și reversibil (uneori ireversibil) și, în același timp, este autorul faptului că nu pot să-l ajung din urmă niciodată. Independent, mobil și fermecător și, totodată, rigid, imobil și autist, idealist și, totuși, gata să-și sacrifice idealul pentru o himera cît de cît concretă, S.F. este prototipul acelui fel de aristocrat care se "face" prin-tr-o mare știință a negarii prejudecăților de orice fel și se desface printr-o credință idealista în prejudecăți. Poemele lui șunt poemele
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
e constituirea unei alianțe care-și propune că țel suprem blocarea accesului spre putere a P.D.S.R.? Numai atât? Dar cum rămâne cu democrația? Cum rămâne cu prosperitatea promisă populației? Cu sacrificiul conducătorilor? Cu onoarea și demnitatea? Merită, oare, să ne sacrificam alți patru ani din viață pentru că mincinoșii din 1996 să ne intoxice în continuare cu fumurile neputinței și ticăloșiei lor? Așteptăm, pentru a-i revota, argumente mai solide! P.S. Curiozității insidioase a d-lui Cristian Tudor Popescu (v. întristat-iritatul sau
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
un rând scris de Mircea Vulcănescu - pe care mi-e greu să-l numesc, simplu, filosof sau sociolog sau gânditor creștin, pentru că a fost puțin (sau mult) din toate acestea la un loc -, știe cum a sfârșit în Penitenciarul Aiud, sacrificându-se pentru a-și salva colegul de celulă mai tânăr, după cum a auzit măcar în trecere scurtissimul său testament, devenit celebru: „Să nu ne răzbunați!”. Despre această umanitate profund creștină - trăind cu adevărat creștinismul, nu doar abordându-l teoretic, ca
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
avea un „ce” perdant. Un animal hrănit de stăpâni în ajunul Sărbătorilor mănâncă frenetic tot ce i se oferă. E, prin urmare, deștept. Dacă ar fi, însă, inteligent, ar refuza s-o facă, înțelegând că, de fapt, urmează să fie sacrificat. E exact situația lui Costache Titircă. El permite teatrului să fie teatru. Ceea ce Moraru, Novicov, Vitner și restul „echipei” n-au fost capabili să facă.
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
Este timp să terminăm cu statutul Casei ca tampon financiar pentru găurile bugetului, smulgând astfel sistemul sanitar din sărăcia în care este aruncat în mod continuu de guvernanți. Sănătatea nu mai poate fi obiectul negocierilor dintre diferitele partide politice, veșnic sacrificată în interesul personal al politicienilor. Solicităm ca banii Casei să nu mai fie folosiți atât pentru a acoperi măsuri sociale, pe care statul le aruncă în spinarea asiguraților acestui fond, cât și pentru a servi diferitelor tipuri de interese financiare
Sindicaliştii nu agreează ca Ministerul Sănătăţii să coordoneze CNAS () [Corola-journal/Journalistic/25444_a_26769]