433 matches
-
că măștile din bronz și bastonul de aur au elemente specifice culturii Maya și celei antice egiptene. Această cultură cu un specific hibrid, diferă vizibil de cultura bronzului din partea centrală a Chinei. 70 de obiecte din fildeș găsite în gropile sacrificiale demonstrează că în acea vreme statul Shu a efectuat schimburi de mărfuri atât cu țările limitrofe cât și cu altele aflate la mari distanțe. O altă dovadă în acest sens sunt câteva cupe de vin cu formă asemănătoare celor folosite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după un soi de "democrație" medievală concretizată în monarhiile elective. Monarhia electivă e rezonantă, izbitor, cu matricea dezbinării mioritice a fraților care se ridică împotriva fratelui, moștenind păcatul fratricidului biblic al lui Cain și Abel. Balada Miorița încifrează rezolvarea crizei sacrificiale 12, mitul devenind de o rară complexitate prin soluția creștină a nunții cosmice, specifică spiritului creștinismului cosmic răsăritean, despre care a scris pagini esențiale Mircea Eliade (Mioara năzdrăvană)13. Numai că elitele politice și culturale n-au avut, decât arareori
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
celebrul articol al lui Nicolae Iorga, De ce atâta ură?225 Într-adevăr, a fost o dezlănțuire irațională a urii, dovadă că bolșevismul a fost, în profunzimile lui, o întoarcere la stadiul bestialității umane (la ceea ce René Girard va numi criză sacrificială perpetuă), augmentând și alimentând criza mondială și-n spațiul românesc, fiindcă la violență se răspunde cu violență, ceea ce s-a și întâmplat de îndată ce Ion Antonescu a dat ordinul trecerii Prutului, la 22 iunie 1941. Însuși regele Carol al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a da un răspuns cât mai aproape de adevăr, am refăcut capitolul Cazul minorității evreiești din cartea mea A doua schimbare la față (2008) pentru o a doua ediție, invocând datele sociologiei și antropologiei profunzimilor, pornind de la teoria girardiană a crizei sacrificiale și a violenței mimetice, în contextul relației dintre autohtoni și periferici, pe care Neagu Djuvara 228 o descoperea, în teza lui de doctorat din 1975, ca lege de evoluție a civilizațiilor în istorie. Cum Europa a fost, din străvechime, un
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a României, pe fondul mitologiei "legendei negre", s-au canalizat, răzbunător, asupra cuplului prezidențial, transformat, inevitabil, în țap ispășitor. În decembrie 1989, se ajunsese la realizarea condiției mitice toți-contra-unu, prin unu, în cazul de față, înțelegându-se cuplul prezidențial. Moartea sacrificială a țapului ispășitor s-a produs într-o zi simbolică pentru creștini: ziua de Crăciun. A fost semnul ocult care aviza că răzbunarea colectivă asupra victimei ispășitoare se adresa deopotrivă lui Ceaușescu, dar și poporului care se mai considera creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cele mai tragice din perioada robiei comuniste în țările din estul european. Cel de al doilea plan este unul interior, al meditației existențiale, al liniștii, seninătății și libertății spiritului în mijlocul dezastrului istoric. Tragedia vine tocmai din acceptarea ei conștientă, eroică, sacrificială, fiindcă autorul o transformă din fapt excepțional într-un firesc mod de manifestare, anormalitatea devenind aici normalitate, stare cotidiană. Este, în fond, un alt fel de a înțelege și a sabota istoria, escaladând-o, părăsind-o într-o zonă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
imperative morale, legile normative, afirmă Popper, pot fi considerate bune sau rele, drepte sau nedrepte, acceptabile sau inacceptabile; ele nu pot fi considerate adevărate sau false, pentru că nu descriu o realitate, ci impun reguli de comportament. Exemple: procedurile judiciare, ritualurile sacrificiale etc. Dacă legile naturii "administrează procesele realității", legile normative administrează relațiile umane; comunitățile și indivizii le apreciază pe ultimele prin prisma intereselor și nevoilor specifice, motiv pentru care ele pot fi puse în discuție și pot fi calificate în moduri
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
der Nibelungen), observând reflexele unui foc aprins intenționat pe scenă, Caragiale își scoate, grăbit, fiul din sală, complet imun la via reacție de dezaprobare venită, explicabil, din partea auditoriului. Ni se pare evident că această pirofobie stă la baza înspăimântătorului act sacrificial, care dobândește contururi maniacal-blasfematorii în finalul nuvelei. Proza debutează in medias res, cu imaginea unui hangiu îngândurat, în așteptarea diligenței. Cadrul static și elementele descriptive reduse proporțional favorizează evocarea: viața lui Leiba Zibal, deși lungă, nu a fost una fericită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a masonilor tăcerea absolută. Nu alta, să recunoaștem, este soarta lui Fortunado. La fel de guraliv (se autodivulgă drept mason înaintea cuiva care se arată complet ignorant în privința ritualului de identificare), bețiv și superficial, el atrage oprobriul confreriei "insultate", fiind pedepsit exemplar (sacrificial) de către ultrasofisticatul Montresor. În consecință, acest text al crimei perfecte nu este atît despre răzbunare, cît despre disimulare. Bibliografie William Morgan. Illustrations of Freemasonry by One of the Fraternity. New York: Batavia, 1826. E.A. Poe. The Cask of the Amontillado în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sub forma unei intrări în lumea esențelor (ca la romantici sau ca la preromanticul Blake), fie sub forma unei emoții extatice (ca la Yeats). Heaney le revelă pe amîndouă în creația lui fiind "profetic" (precum Blake) și trăind, totodată, "emoții sacrificiale" (precum Yeats). "Viziunea" în cauză nu se limitează doar la palierul intern al eului poetic (menționata introspecție), ci și la cel extern (construcția poetică a alterității), unde Heaney se dovedește la fel de complex. "Deschiderea" poeziei lui Heaney trebuie, neîndoios, legată și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rea mișcării protestante, cu precădere în Marea Britanie, unde conflictul dintre James Stuart și inflexibilii "puritani" se acutizează la începutul secolului al XVII-lea. Marile comunități religioase își găsesc refugiul în Olanda, cultivînd insistent ideea salvării colective și a pionieratului spiritual sacrificial. Imaginea ficțională a "pămîntului făgăduinței" construită de aventurieri se mulează perfect pe așteptă rile extatice ale acestui grup ostracizat. Așa începe "marea colonizare", similară, din punct de vedere psihologic și cultural, unei opere de artă și mai puțin unui eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-datorită catacterului lui anistoric (el trece de la o religie la alta, mergînd dincolo de barierele cronologice ori dogmatice) și universal din unghiul naturii sale trans culturale (se regăsește practic în istoria oricărei comunități umane). Magister ludi întocmai ca într-un mit sacrificial primordial moare pentru a impune, în ultimă instanță, esența acestui adevăr. Bibliografie Hermann Hesse Jocul cu mărgelele de sticlă. Tradu cere de Ion Roman. Colecția "Biblioteca Hesse". București: Editura RAO, 2011. Tempus fabulosum Acordarea, în 2006, a Premiului Nobel pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de vechime previzibilă, că prea multă memorie dăunează creației, blocând libertatea izbucnirii spontane (omniscienții sunt în genere sterili), că uitarea e corespondentul biologic al mântuirii, că opusul inteligenței nu e prostia ci naivitatea, că iubirea e salutară prin caracterul ei sacrificial, sau că, în fine, deznădejdea nu e lipsa speranței, ci învârtoșarea ei în clipele de criză (deznădejdea e începutul nădejdii, așa cum desprimăvărarea e începutul primăverii, prefixul „des" având sensul unei ecloziuni inaugurale). Autorul împărtășește convingerea lui Paul Valéry că civilizația
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
pentru a se răsfrînge asupra aceluiași subiect, justificat și nu o dată răsfățat prin consemnarea diverselor segmente ale realului ce i se oferă ca un omagiu. Poeta se scaldă în egolatrie ca-ntr-o inocență. Inocența lirismului care presupune o delimitare sacrificială, o ,rupere" de lume, o inevitabilă cultură a sinelui: , Poate ar trebui să vorbesc de frustrare, de mila sau de dragostea pentru altul, sau de interesul față de cineva sau de ceva pe care l-ai transformat în recunoștință, sau cu
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
izbutit să le rezerve atîta spațiu. Nici o țară europeană (inclusiv URSS), la �Europa liberă� și �Libertatea� nu aveau parte de un asemenea generos spațiu de emisie culturală, ne vestește d-na Monica Lovinescu. Și știm că are dreptate. Acest privilegiu, sacrificial pentru cei ce alcătuiau programele, a fost pentru cei ce-l audiam un adevărat balsam. Și totul s-a datorat acelui neuitat director care a fost, repet, Noel Bernard ce, la München, veghea înțelept. Cum se face că acest om
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
multă eficiență? Răspunsul rezidă în deturnarea mitului amintit, cel al Meșterului Manole. Se știe că pentru a dura o cetate sau un lăcaș de închinăciune se cuvine găsit mai întîi un "spațiu sacru", care să fie animat de o viață sacrificială ce alcătuiește o punte către transcendent. Or, scriitorii noștri au fost nu o dată uneltele opresiunii înainte de 1989, iar, dintre cei "onorabili", o categorie s-a desprins după acest moment de cotitură, pentru a se pune în slujba demagogiei postideologice. Contribuind
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
și în semnificația lor. Un episod crucial dezvăluie practica magică menită să ascundă mutarea zidului ce separă pământurile a doi vecini: zidul parcă plânge și când desfac pietrele găsesc un cățeluș legat, care nu murise, deși era menit unui rit sacrificial. Cei păgubiți prin mutarea zidului, Bastíu și fiii săi, vin să ceară ajutorul Bonariei Urria, bătrâna înțeleaptă purifică obiectele în foc, iar fetița păstrează cățelușul. De aici pornesc întâmplări formând un lanț tragic: Nicola Bastíu, fiul cel mare, provoacă un
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
ce rămânea neocupată era aceea a numărului de automobile, în anul acela, din surse discrete, circa optzeci de mii, v-o spune un fost normator-autor. O mașină pentru omul de rând, anonim constructor al socialismului - dar eroic în deciziile sale sacrificiale - o mașină cu patru roți, motor și volan, din cât mai puțin făcută - consumul de benzină nu conta - fusese în vederile conducătorului. El supraveghease fazele construcției, cerând mereu și mereu alte economii, încât obiectul rezultat pretindea a se umbla cu
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
o simpatie literară pe scriitorii care au rămas de-a lungul vieții puri ca oameni. în comentariile sale, criteriul estetic și criteriu moral formează o unitate nebuloasă. "Marin Preda - susține de exemplu Gheorghe Grigurcu - nu a avut tăria unei retrageri sacrificiale, a unei asceze prin scris, precum de pildă marele său contemporan Radu Petrescu, acesta într-adevăr neconcesiv, sărac și nepătat până la sfârșitul lui prematur." Din punct de vedere literar, purtarea "frumoasă" a unui scriitor nu are absolut nici o o relevanță
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
pe care unii refuză să-i vadă iar alții, văzându-i prea mult și-au "unilateralizat" văzul, dacă aceasta îmbelșugata vărsare de sânge nu e atinsă de aripă duhului că măcar un strop din râul revărsat să capete astfel strălucire sacrificială! Catharsisul antic avea tocmai această înțelegere. Nu cred că pentru spectatorii de atunci marile tragedii trăiau doar o zi. Dacă efectul are o durată atât de scurtă atunci care e câștigul? De ce să atribuim efemerului atribute ce nu-i aparțin
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
a sociologiei. Nostim e că alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade în greșeala pe care le-o reproșa adepților autobiografiei: vanitatea, uriașa, ireductibila și incomensurabila vanitate a intelectualilor umaniști. "Traiectoria socială și școlară care mă condusese către
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
Templului sau de soldații romani ce stăteau de pază în fața porticului. După altă interpretare, populară sau mai degrabă apologetic-creștină, incidentul reprezintă respingerea Templului și a sacrificiilor de către Iisus. Profețind - ceea ce s-a și adeverit - căderea Templului, Iisus anunța sfârșitul sistemului sacrificial. Această concepție are două puncte slabe. În primul rând, nimic din Evanghelii nu ne poate duce spre respingerea Templului și a sistemului său de sacrificii de către Iisus. Atitudinea comunității primitive din Ierusalim, astfel descrisă în Faptele Apostolilor, nu susține această
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
dovadă de o mai bună stăpînire a corpului. Profesorul Bethke afirmă că înotul este la fel de important pentru bulgari ca și vaccinulť. în realitate, Tomiță citise distrat: era vorba de sugari...". Decantatelor cinisme li se adaugă autocinismele ce, prin complementaritatea lor sacrificială, compun alibiul moral al vînătorii celor dintîi: Culegînd ici și colo cîte un fragment, prin practica alegerii cireșelor din castron, ies cumva la socoteală, între a nu descuraja curiozitatea cititorului și a nu mă da definitiv uitării". Ori: "Handicapați celebri
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
la altul, ea se produce printr-o permeabilitate favorizînd valorile simbolice. Țărani cu pălărie, fizionomii nemeșteșugit, prompt adevărate, - le sîngeră altfel decît fizic, un roșu fără origine, în jurul creștetului, ca un nimb. Spectre dolente, iată-le deasemeni invocate, cu ceva sacrificial în figură, principi al căror turn a fost desigur abolit, ca acela dintr-un faimos poem sibilin - „prince d’Aquitaine à la tour abolie”; cînd le potrivește ritmat perindarea, pictorul o face după încărcătura lor simbolică, după tot ce tezaurizează
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
meșteșug, rezerva de tragic a lumii. Care nu mai e, de mult, nici o taină, ci o mereu ocolită realitate. Pentru opera aceasta, fatalmente scurtă, de joacă bine rânduită cu ceea ce fiecare dintre noi ne chinuim, inutil, să ascundem (nemaiavând vocația sacrificială, până la urmă, a catharsisului), merită, în memoria uneori la fel de scurtă a literaturii, nu o potecă, ci o esplanadă...
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]