513 matches
-
care-i urmăreau mișcările din fața terasei au crezut că fumează. Mai Întâi au șușotit Între ei, dar cum impresia a fost confirmată, indignarea a fost generală. Exclamațiile cu voce tare au fost curând auzite, anume că un feringhi comitea un sacrilegiu fumând În acel loc sacru. Numărul indivizilor a crescut repede și o gloată gălăgioasă a Înconjurat În scurt timp palatul. La Început artistul nu a Înțeles care era pricina acelei adunări, dar curând, prin strigătele și amenințările lor, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mirosuri neplăcute etc. g) Fobii legate de relațiile publice: fobia de a nu comite gafe, impolitețe, de a nu uita, de a nu greși, de a nu comite crime involuntare etc. h) Fobii morale și religioase: scrupule, mărturie mincinoasă, păcat, sacrilegiu etc. Sindroamele psihopatice Sindroamele psihopatice sunt alterări sau trăsături anormale de caracter (caracteropatii) care se manifestă în activitatea voluntară a individului, în relațiile acestuia cu lumea și cu el însuși. Ele se caracterizează prin dizarmonie, dezechilibru, instabilitate psihică, labilitate emoțională
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
politici s-au ascuns în loji masonice. La fel s-a întâmplat și în Franța. După Frondă, țara era bulversată. În 1645, Facultatea de Teologie din Paris a condamnat „periculoasele adunări ale companionilor” care criticau regimul politic și Biserica. Declarate sacrilegii, campionajele nu au fost sprijinite de noii francmasoni. Era începutul despărțirii. În 1646, Elias Ashmole (1617-1692) a fost inițiat în loja masonică din Lancashire. Dar era astrolog, alchimist, fizician și, pe deasupra, heraldul armatei de la curtea lui Carol al II-lea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral, dar entuziasmându-i pe Proust și pe Barrès, românul Le Visage émerveillé adopta formulă notației de jurnal, expunând, într-o proza cu tușa diafana, impresionista, candid, dar ardent senzitiva, erosul reprimat al unei călugărițe aproape adolescente, iubind un pictor
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
constă în scrierea unei istorii a literaturii române, concomitent cu altă necesară, tranșantă disociere a valorilor. Criticul preia și radicalizează demersul călinescian de valorificare a postumelor până la schimbarea poziției lor valorice față de antume. La apariția studiului reacția tradiționaliștilor împotriva acestui „sacrilegiu” a fost extrem de vehementă. În realitate, exegetul nu discreditează poezia eminesciană antumă, ci o disociază de cealaltă, rămasă în manuscrise, aplicând în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic și vizează lirismul în esențialitatea sa. Există, prin
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
ambarcațiune. Porni așadar împreună cu ei și, după multe opinteli și atacuri nereușite, izbuti să înfigă o lance în trupul monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alegerea redactorului publicației respective; - când numele nostru coincide cu al unei personalități consacrate deja, e nevoie de o marcă de diferențiere. Astfel, Într-o revistă din Bacău publică frecvent un autor care semnează „Marin Preda”. Desigur, este un gest de sacrilegiu la adresa marelui scriitor. Observații În legătură cu alegerea numelui cu care ne semnăm lucrările științifice, se mai impun câteva precizări. Unii autori semnează doar cu inițiala prenumelui, urmată de numele de familie: D. Caracostea, G. Călinescu, S. Damian, B. Elvin, Z. Ornea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
s-a Întâmplat cu un manual de literatură pentru clasa a VIII-a, În care era reprodusă poezia lui Nichita Stănescu Noi, În care aveam rima „pământ/ Sub noi străbunii sînt”. Voind să actualizeze ortografia, autorii manualului au săvârșit un sacrilegiu față de memoria lui Nichita Stănescu, transcriind pământ/sunt. Ilustrez aplicarea normelor de mai sus (sau cel puțin a unora dintre ele) cu următorul text din Timotei Cipariu: Prefatiune Aceste studia asupr’a limbei romanesce incepusem a le publicá inca in
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un om mutat în somn pe alte tărâmuri”. Șefki, tânărul cu iubirea lui născândă pentru Umurli, rudă de sânge și tovarășă de copilarie, fuge din Cetate fără să-și lămurească prea bine de ce, împins ca de o spaimă. Spaimă de sacrilegiu, regret după castitatea copilăriei, îndârjire de a se arunca în viață, de a se sustrage întemnițării, morții. Moarte a cărei chemare se numește Umurli, ființă purtând în ea taina crepusculară a neamului. Dar Șefki se întoarce, nu ca să fie însoțit
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
organizează venerarea ei. Din peștera unde viețuise și dobândise, asemenea mușchiului jilav, sălbăticiunilor, ploii și vântului, indiferența naturii, profetul revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
-i răspândirea. Tocmai vestea sosirii lui Sabbatai e aceea care provoacă entuziasmul poporului evreu. În realitate, o asemenea glorificare a „Răscumpărătorului apostat”, posibilă, pe fondul unei chinuitoare instabilități (în care o civilizație intră în dialog cu toate celelalte) e un „sacrilegiu groaznic” pentru gândirea iudaică, fiind socotită un mister profund și paradoxal. E o primă deviație serioasă a iudaismului medieval, spune Eliade, născând un anarhism religios. Denunțul falsului „Mesia” de către kabbalistul Nehemia Kohen a făcut ca prăbușirea lui Sabbatai să fie
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
simțim excluși, declasați, în virtutea unor argumente pe care suntem tentați să le considerăm, înainte de a le pătrunde, arbitrare. Disciplina noastă este amenințată și, odată cu ea, accesul nostru la putere. Cineva „ne calcă feuda”, ne contestă legitimitatea, existența și comite un sacrilegiu prin faptul că nu ne recunoaște frontierele. Răsturnarea pe care ne-o propune Hoskin în ceea ce privește statutul disciplinar al educației - sau, mai bine zis, relațiile educației cu disciplinaritatea - este tentantă: educația nu este (doar) o disciplină, ci o supradisciplină, mai-mult-decât-disciplinele. Formarea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și Kafka. Curios lucru, respinge romanele lui Mircea Eliade, chiar și Maitreyi părându-i unul „ușor”, iar proza lui Anton Holban îi pare a fi „haotică” și „statică” (în sens peiorativ, nu în cel conferit de Holban), ceea ce ar însemna „sacrilegiu și apostazie pentru un proustian!” Încă mai sever e cotat Mihail Sebastian, „intelectual sec”, a cărui literatură ar fi un „produs de confecțiune, voit”, total străină de registrul grav („nimic mai grotesc decât un Mihail Sebastian meduzat de o mare
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
tare, se minună Capitolul Unsprezece. Cu toată agitația, nimeni nu se gândi ce fel de tehnică fusese necesară aici. Desdemona luă botezul Înapoiat de mine ginerelui ei drept un semn rău. Deja vinovat de infarctul soțului ei, comisesem acum un sacrilegiu la prima mea șansă liturgică. În plus, o umilisem atunci când mă născusem fată. ― Poate că ar trebui să ghicești vremea, o tachina Sourmelina. Tatăl meu turna gaz peste foc: ― Gata cu lingura ta, mami. Ți-a cam făcut-o. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mârâie printre dinți: Și ce-oți mai face pe acolo... De data aceasta, evreul îi aruncă o uitătură piezișă. Germanicus nu-l ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este con siderat sacrilegiu și pedepsit ca atare... Ridică degetul spre el: — Cu confiscarea averii! Iulius Herodes îi percepe gestul ca pe o amenințare. Ră bufnește, incapabil să se mai stăpânească: — Ca și cum ar fi prima oară când... Se oprește la timp, înainte de a pronunța
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
superbă și azi dacă nu ar avea membrele descărnate, un ochi lipsă și dacă nu ar mărunți din buze aceleași vorbe fără rost. Desigur, cu toții suntem capabili de compasiune, dar cui Îi place să citească astfel de povești? Amintiri despre sacrilegii, tortură și abuzuri, unele după altele - sunt extrem de greu de citit când nu se vede nici o urmă de speranță care să te facă să continui, nici un deznodământ fericit, numai aceeași coborâre În hăurile negre, fără fund ale umanității. Când termini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căzut pe jos, neputând să se miște din pricina stomacului prea plin și ar fi adormit sforăind, un lăutar să se aplece la capul lui Pandele și să-i cânte prelung - În sat, la Anișoara... Căci n-ar fi fost nici un sacrilegiu... Ce-o fi crezut Irina despre moarte? Odată, de pildă - dar amândoi eram în ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-o schimba pentru viața pulverizată, artificială și acosmică a lucrătorului de la oraș. De asemenea, însemnătatea pe care Salazar o acordă religiei în viața omului și a societății își găsește rădăcinile în copilăria lui pioasă, nezdruncinată nici de crize, nici de sacrilegii. Părinții lui erau oameni de o moderată experiența religioasă, tipul pietății catolice populare. Oliveira Salazar nu și-a pierdut niciodată credința - în copilărie sau la începutul adolescenței - ca s-o regăsească mai târziu, după îndelungate rătăciri și lupte. Religiozitatea lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Seymour par, sau sunt, mai personale, cu atât sunt mai puțin revelatoare în ce privește detaliile vieții lui cotidiene în această lume vestică. Fratele meu Waker susține cu înverșunare (și să sperăm că starețul lui n-o să afle niciodată de acest sacrilegiu) că Seymour, în cele mai multe dintre poemele lui mai emoționante, își extrage cunoașterea din vicisitudinile unor existențe anterioare, memorabile, petrecute în suburbiile din Benares, în Japonia feudală, în Atlantida metropolitană. Fac o pauză, desigur, pentru a-i acorda cititorului răgazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Rebeca și când Moise, ridicând toiagul peste Marea Roșie și despicându-i apele În două. Pe Mașa, În schimb, o puse să-l interpreteze pe Iisus, iar ea se mulțumi să fie Maria Magdalena. De multe ori, jocul era Împins spre sacrilegiu. Bătrâna tot insista să-i spele Mașei picioarele și să i le șteargă cu peruca sa. Umblau de dimineață până seară prin Orașul Sfânt, interpretând diverse scene din cele patru Evanghelii. Chiar și pe plajă fiind, bătrâna nu se sfiia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Atena de mână intrară În noua clădire În care se mutase poliția la noua adresă. Aici Însă, Întâmpinară o mică surpriză. Nu avea cu cine sta de vorbă ori Întreba deoarece toată lumea era ocupată cu mutatul Încât comitea-i un „Sacrilegiu” dacă Îndrăzneai să pui unuia o Întrebare. Totuși insistă. O lăsă pe Atena În camera de oaspeți, el urcând la primul etaj Încercând să afle comandantul. Dar, ia-l pe acesta de unde nu-i...! Îndrăznind să Întrebe pe cine se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
A plecat, și eu mi-am reluat demersul de hărțuire a mulțimii. N-aveam încă nici un mușteriu, ceea ce era destul de grav, dar apoi cineva a zis, „M-am umplut de coșuri când am încercat crema de zi Candy Grrrl“ și - sacrilegiu - Candace l-a auzit. Și-a trântit pămătuful de pudră din piele de ponei și a zis: —La dracu’, am lucruri mai importante de făcut decât să conving niște imbecili să îmi cumpere produsele. Am o cifră de afaceri anuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împotriva împăratului și să renunțe la orice sancțiune împotriva cardinalului vinovat. Bineînțeles, de îndată ce atacatorii s-au îndepărtat, le-a dat la toți de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea să tune și să fulgere împotriva împăratului și aliaților lui, a ajuns la Roma vestea victoriei obținute de sultanul Soliman la Mohács și a morții regelui maghiarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcut să străbat lumea largă, pe Dumnezeu care m-a făcut să trăiesc supliciul orașului Cairo, ca și pe cel al Granadei, că nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Velunda trebuie să ai stomacul gol. — Dar în traistă ce ai? — Ofrande - Listarius îi arătă lui Vitellius două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]