209 matches
-
dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aibă loc o plimbare cu mașina pînă la Hungjao, dincolo de frontiera japoneză și apoi acrobați chinezi, iar după focurile de artificii alte jurnale informative. Jim avea Însă propriile motive să vrea să meargă la petrecerea doctorului Lockwood. Afară, dincolo de ușile sacristiei, șoferii chinezi așteptau lîngă Packard-urile și Buick-urile lor discutînd pe un ton arțăgos unul cu celălalt. Plictisit de filmul pe care-l văzuse de zece ori, Jim Îl asculta pe Yang, șoferul tatălui său, În timp ce-l bătea la cap pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă minerală sfertul de vin cu dopul înșurubat. Se gândește puțin înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Este o biserică mare, asemănătoare Panteonului, unde mă surprinde faptul că preotul celebrează la altar, nu întors cu fața spre credincioși. De la ofertoriu celebrează cu spatele la credincioși, aducându-mi aminte de liturghiile din anii copilăriei mele. După sf. Liturghie merg în sacristie și-l rog să-mi pună o ștampilă în pașaportul pelerinului. Mă întreabă unde merg și-i spun; mă întreabă apoi cu ce viteză de croazieră călătoresc și-i răspund cu 5 sau 6 km la oră. Imi urează drum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
brațele unei mame ce-și îmbrățișează copilul drag. La altar, în partea dreaptă este un frate călugăr din ordinul sf. Francisc de Paola, îmbrăcat în negru. Il rog să-mi semneze pașaportul de pelerin și o face cu drag în sacristie, unde schimbăm câteva vorbe. Imi vorbește cu nostalgie de timpurile de odinioară când oamenii frecventau bisericile. Acum, aici, stă ore în șir în biserică și nu intră nimeni. Suferă mult din acest motiv. Ii spun că datoria noastră este să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
prezenți! Iar abatele prezidează Euharestia cu o solemnitate care trezește admirație și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele lor albe, simple și solemne în același timp. Abatele rămâne ultimul, purtând și cârja, asemeni episcopilor. Doamne, îți mulțumesc pentru acest mare har, de a fi fost prezent măcar pentru puțin timp în această biserică dedicată sf. Fecioare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai departe acolo unde este nevoie; Rainer n‑are nevoie de lovituri, ci de dragoste. Cică Dumnezeu îl iubește, dar el nu simte decât palmele. Totuși tata îl împinge în fiecare duminică, cu piciorul care i‑a mai rămas, spre sacristie, ca să‑și pună pe el veșmintele și să se producă - în mijlocul corului de copii voioși și proaspeți, care e foarte plăcut lui Dumnezeu, fiindcă sună încă neprihănit - în fața mătușii și a bunicii. Ambele sunt foarte bisericoase și, în luna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
preot en: este vorba despre o societate teocratică, pe bună dreptate numită: „cetate-templu” (A. Falkenstein). Atunci când se vorbește despre templele din Mesopotamia trebuie să se Înțeleagă un loc de cult propriu-zis, Împreună cu un complex auxiliar, constituit din locuințele preoților, diferite sacristii și alte Încăperi. În interiorul marilor complexe templiere, ca cele din Ur, Uruk, Eridu, Nippur, Babilon etc., existau, În mod obișnuit, și școli (edubba), al căror scop principal era pde regătire a personalului sacerdotal pentru exercitarea propriilor funcții. De multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]