484 matches
-
mării, asta, cu spuma mării, îl scîrbise de-a dreptul, ce model de democrație aveți în vedere? sări convivul cu lentile, încercînd să zîmbească, semn că formulase o întrebare, bineînțeles retorică, și tot așa mai departe, mai vorbeam, mai pipam, sadismul, care, treptat, mă învăluise cu dezmierdări masochiste, îmi dirija discursul tot spre model, modelul în artă, ce mai, orele se dilatau, divagațiile împînziseră terenul, subiectele erau tot mai lălîi, mai incongruente... ... peste cîteva zile, la următoarea seansă libatică, cineva, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul plăsmuitorului de himere, așa cum e el perceput și acceptat de semeni. Care, și ei, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acceptați, incluși Într-o anumită societate, abolind distanțe și diferențe, dandy-ul are o cu totul altă dorință: „Problema dandy-ului e de a amplifica peste măsură distanța - prin eleganță În limitele convenite, prin insolență ș...ț, prin singularitate, prin sadism, chiar printr-un fel de nebunie, dar fără a provoca totuși vreodată ruptura”1. Cel care continuă discuția inaugurată de Jean d’Ormesson, o nuanțează și o sporește cu noi sugestii e Emilien Carassus În capitolul intitulat nu fără temei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oamenii „de serie”, egoismul cinic, dorința de a domina, fascinația suprafeței, a futilului, spiritul mereu rebel, pofta provocării continue, distanța ironică față de orice și oricine, oroarea de natural, cultul artificiului, misoginismul, spernoginia, oroarea de matrimoniu, refuzul procreării, invertirea, pedofilia, drogul, sadismul, apologia crimei sunt incriminatorii: toate, păcate veniale sau capitale. Așadar, niște monștri cu fața uman rafinată? Satani de salon? „Mefistofeli cu joben”? Evident că, din punctul de vedere al tradiției morale și religioase, da. Dacă din sânul dandysmului a pornit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și pentru Mateiu, ca și pentru iluștrii săi mentori literari, dandysmul este semnul unei realități mai profunde, care se cere ea Însăși descifrată. Oroarea de natură și de natural, caracteristică operei lui Baudelaire și apologiei dandysmului, Își are sorgintea În sadismul (desigur, teoretic) al poetului, admirabil analizat de Georges Blin. Și asupra lui Mateiu influența „divinului” marchiz (nepusă În lumină până astăzi) s-a exercitat pe cele mai diverse filiere: Baudelaire, Barbey d’Aurevilly, Huysmans etc. Iritarea lui Al. George, Însoțită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
protagonistului. De respirație mai scurtă, povestirile din Vietăți și femei surprind prin răceala cu care autoarea își efectuează introspecțiile. Personajele sunt disecate (la figurat, dar uneori și la propriu) cu mult calm narativ ori sunt lăsate să suporte brutalitățile și sadismele altora, preponderent masculine. Vietățile și femeile devin astfel victime predilecte, pe un fundal al mizeriei materiale și morale, desenat aproape naturalist. Prozatoarea are un auz fin, vorbele „eroilor” relevându-le pregnant condiția socială și intelectuală, esența tipologică. Poveștile Monei (1999
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
minciuna” ca mod al izolării de lume. Se instalează în ficțiune ca într-o altă realitate, asupra căreia exercită puteri demiurgice. Dar în sens invers, demonic. Își creează stări de beatitudine, comițând, în imaginație, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul și etalează urâtul, programatic. Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
introversie - extroversie)........................................................................................................ 215 Speranță, Încredere, optimism - deziluzie, descurajare ............................................. 221 Comportamentul antisocial: ostilitatea, agresiunea, crima ........................................ 224 VÎrstele omului și Înțelepciunea .................................................................. 226 Viața și moartea ................................................................................................... 234 Exigențe și riscuri ale Învățării și ale educației ........................................................... 241 Comportamentul În situații limită: suicidul, riscul mortal, sadismul ............................ 245 Modelele - inductoare ale atitudinii ......................................................................... 246 Destin, fatalitate - liber arbitru; cauză - efect; necesitate - Întîmplare; ghinion - șansă/noroc ....................................................................................... 247 Memoria, devenirea, timpul ........................................................................... 257 Politica, statul, puterea ................................................................................. 268 Civilizație și cultură ................................................................................................... 271 Familia, căsnicia; părinți - copii ...................................................................... 274 Persoana și universul valorilor spirituale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care nu poți scăpa e cugetul tău, care te știe și te osândește.” (N. Iorga) Cine râde de altul se zugrăvește pe sine. Cine râde de altul o face fie dintr-un sentiment necontrolat de superioritate personală, fie dintr-un sadism moral care-l face să simtă plăcere atunci când cineva se află Într-o situație de inferioritate.) „Plăcerea cea mai delicată este să faci plăcere altora.” (La Bruyère) Moartea unora este viața altora. (În vampirismul de ordin moral, unii se complac
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește s-ar putea subintitula „pagini din Antologia rușinii”, documentarul Fenomenul Pitești ar constitui un capitol esențial dintr-o virtuală Antologie a sadismului (sintagma aparține autorului). Fenomenul analizat aici ar reprezenta un unicat românesc absolut. În termenii lui I., e vorba de „dezagregarea psihică prin schingiuirea deținuților de către alți deținuți”. Personajele unui asemenea scenariu infernal suferă o schimbare radicală de semn: „Victima e
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
foarte beți. Este un fenomen ce a fost încă puțin explorat prin investigații sistematice. Soții se agresează reciproc, cu intensități și frecvențe diferite, unii cu totul circumstanțial - o palmă, după care regretă și își cer iertare în genunchi -, alții cu sadism, și repetat. În societățile tradiționale, de dragul copiilor și de gura lumii, multe femei rabdă supliciile la care sunt supuse „până nu mai pot suporta” și abia văzându-se în această situație și spunându-li-se și din exterior că le
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
L. Inventatorul iubirii, datat 24 octombrie 1942, introduce în literatura română un tip de îndrăzneală morală și estetică nemaiîntâlnită. Această formă de iubire poate fi calificată, este de părere L. însuși, „ca orice formă de simplificare mitică și legendară”, drept sadism. Teribila pasiune pentru sacrilegiu se explică prin refuzul violent, total, fără rest, „a tot ce există”. Autorul își ia libertatea de a nu iubi o imagine, o ființă creată. În opoziție cu „una din acele tumori parfumate ale filosofiei idealiste
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
lungi,/mai repezi,/mai rare,/pe tonuri diverse,/cristaline sau grave...”); croitorul posedă un degetar miraculos care coase singur; pălărierul cu o ureche retezată de o schijă se țicnește; savantul entomolog aplică pedagogia propriilor săi copii ignoranți, obligându-i cu sadism să savureze insectele pe care nu le (re)cunosc; un mitoman se închipuie Regele Soare; învățătorul necromant „peripatetiza cu Aristot din Stagira/ sau flecărea cu Erasm Rotterdamus,/iar o dată pe an, /într-a patrusprezecea zi din decembre, /îl găzduia la
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
printr-o voită și cultivată situație de autoinferiorizare, pe care Însăși persoana respectivă și-o impune, putând merge până la starea de supunere, umilință, negare a oricăror valori personale. Orgoliul, ca formă de agresivitate psihologică și morală, poate fi considerat ca sadism moral, pe când modestia, prin subestimarea de sine, poate fi considerată ca o formă de masochism moral. Deși sunt forme de manifestare, de afirmare a Eului unei persoane, atât orgoliul, cât și modestia sunt, Într-o anumită privință, capabile de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracter (psihopatieă sau În cadrul unor afecțiuni psihice grave (epilepsie, isterie, paralizie generală progresivă, involuție senilă, alcoolism, sindromul psiho-organic cerebral post-traumatic etcă. Un loc aparte trebuie acordat analizei celor două forme majore de pulsiuni, cu o marcantă notă de deviere psiho-morală: sadismul și masochismul. Din punct de vedere psiho-moral, ele constituie grupa algolagniei, caracterizată prin insensibilitate morală și fizică la durere. Sadismul este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este plăcerea pe care o au unele persoane de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
etcă. Un loc aparte trebuie acordat analizei celor două forme majore de pulsiuni, cu o marcantă notă de deviere psiho-morală: sadismul și masochismul. Din punct de vedere psiho-moral, ele constituie grupa algolagniei, caracterizată prin insensibilitate morală și fizică la durere. Sadismul este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este plăcerea pe care o au unele persoane de a li se produce durere și suferință de către o altă persoană. Am menționat aceste două aspecte, Întrucât, dincolo de conotația lor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-l exclude dintre semenii săi. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihomoral persoana imorală este Înclinația către acțiuni negative, către rău, dar mai cu seamă plăcerea de a face răul celorlalți. Nu trebuie văzut În aceasta neapărat un act de sadism fizic, ci o formă de plăcere perversă de a produce suferințe și dureri de ordin moral celorlalți. Tot În acest context se Înscrie și acțiunea de a modifica negativ relațiile interumane pentru a-și putea atinge propriile lor scopuri. Am
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nostalgia, sentimentul de inferioritate sau de inutilitate proprie, dezgustul de viață, violența; c) infirmitățile sufletești sunt percepute de individ sub formă de complexe sau trăiri de tipul bovarismului, sentimentului schimbării sau al pierderii propriei identități, sau de manifestări de tipul sadismului sau al masochismului, al egotismului narcisic; d) fantasmele sufletului sunt, de regulă, expresia unei transgresiuni a realității în imaginarul personal, de tipul mitomaniei, fabulației, paranoiei, delirului și halucinațiilor, plăcerilor perverse, alcoolismului sau consumului de droguri; e) Tehnicile sufletești privesc totalitatea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihanalizei; S. Freud a demonstrat existența unei sexualități prepubertare, mai ales atunci când a vorbit despre complexul lui Oedip; la copii se consideră că există în germene tendința către anomaliile viitoare ale adultului; în legătură cu aceste aspecte sunt menționate următoarele devianțe posibile: sadismul (manifestat prin plăcerea de a chinui animalele), masochismul (manifestat prin tendința de a fi umilit, bătut sau de a suferi dureri), narcisismul, pitiatismul; în ceea ce privește remediile, se vor găsi derivative în activitățile sportive, jocuri active, gimnastică, religie, artă sau educație morală
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
comportament, care constau în: absența unei motivații pozitive, acțiuni la întâmplare, tensiune și conflicte în relațiile interpersonale, fugă și vagabondaj, acțiuni revendicative, cverulență, sugestibilitate crescută fără controlul responsabilității pentru acțiunile întreprinse; c) agresivitate, exprimată prin conduite de violență, acte impulsive, sadism, suicid, omucidere, clastromanie, furt etc. 2. Stările depresive Stările depresive colective sau socio-depresiile sunt tulburări psihosociale care se datorează unor factori morbigenetici exogeni cu acțiune prelungită și care, prin aceasta, produc o epuizare psihică cu repercusiuni asupra stării de spirit
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
instinctul de asociere. Le vom analiza pe rând. Instinctul de conservare se referă la următoarele aspecte clinico-psihiatrice: voracitatea, bulimia, anorexia, coprofagia, potomania, pica, toxicomaniile, egoismul, avariția, colecționarismul, cleptomania. Instinctul de reproducere privește erotismul exagerat sau diminuat (satiriasis, nimfomanie), aberațiile sexuale (sadism, masochism, fetișism, necrofilie, pedofilie, gerontofilie, zoofilie, incest, homosexualitate, lesbianism), impudicitatea. Instinctul de asociere se referă următoarele aspecte: simpatia, asocierea după interese, asocierile cu caracter antisocial, asociațiile patologice (alcoolici, perverși, psihopați) etc. Se desprind din cele de mai sus câteva aspecte
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conduite deviante, după cum urmează: a) domeniul factorilor psihobiologici, de origine pur individuală, în care intră: delincvenții obișnuiți (furturi minore, vagabondaj, infracțiuni față de ordinea publică); prostituatele și homosexualii; delincvenții ocazionali (agresivitate, homicid, vandalism, violuri etc.); cazurile extreme de devianțe sexuale (exhibiționism, sadism, crime sexuale violente etc.); alienații mintal. b) domeniul factorilor socio-culturali, de origine pur socială, în care intră: delincvenții din categoria nemanuală; delincvenții sistematici; criminalii organizați; criminalii profesionali. 4. Tipurile de delincvenți În ceea ce privește tipurile de delincvenți, părerile specialiștilor sunt diferite. Astfel
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
1930, 31; G. B. [Geo Bogza], Fuchsiada, „unu”, 1930, 31; Ilarie Voronca, Ascuțiți-vă așadar foamea, „unu”, 1930, 31; Călinescu, Cronici, I, 260-261; Perpessicius, Opere, V, 55-58; Constantinescu, Scrieri, V, 148-149; Aderca, Contribuții, II, 444; Boz, Cartea, 215-222; Sașa Pană, Sadismul adevărului, București, 1936, 45-53, 245-246; Biberi, Études, 150-151; Călinescu, Principii, 28-34; Călinescu, Ist. lit. (1941), 804-805, Ist. lit. (1982), 888; Vianu, Opere, IV, 445-446; G. Călinescu, Anti-piesa, CNT, 1958, 37; Eugen Ionescu, Précurseurs roumains du surréalisme, „Les Lettres nouvelles”, 1965
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
dintr-un cunoscut scriitor italian contemporan (Pavese) ne pot arăta cât de multiplu interpretat este actul sinuciderii de către una și aceeași persoană (În speță, persoana autorului, care s-a sinucis În cele din urmă): „sinucigașii sunt ucigași timizi. Masochism În loc de sadism”; „stoicismul este sinuciderea”; „răspunsul este unul singur: sinuciderea”; „este nevoie de umilință, nu de orgoliu”; „de fapt, În marile perioade, teai simțit Întotdeauna tentat să te sinucizi...Ideea sinuciderii era un protest al vieții. Că nu vrei să-ți mai
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
prin automutilări, sau suicid; d) Perversiuni ale instinctului sexual, vizând obiectul plăcerii sau modalitatea de obținere a plăcerii erotico-sexuale. Acest grup de perversiuni cuprinde o gamă extrem de largă de manifestări din care vom menționa: nimfomania și satiriasisul, exhibiționismul și fetișismul, sadismul și masochismul, homosexualitatea feminină (lesbianismul) și masculină (pederastia), bestialitatea șl necrofilia, gerontofilia și pedofilia etc. Se poate observa din cele de mai sus că tulburările vieții instinctuale reprezintă un domeniu extrem de larg și de o nuanțare complexă a sferei psihopatologiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]