460 matches
-
relația dintre Frazer și Sadoveanu se prezintă ca o filiație sau ca o simplă coincidență culturală, important e de reliefat aici originalitatea prozatorului român. 3.4.2. Comparat cu mitul "canonic" din reconstituirea lui Frazer, textemul-simbol își relevă, în romanul sadovenian, cel puțin două sensuri inedite. Pe de o parte, creanga de aur nu mai este un obiect (vâscul sau alt arbore), ci o stare dotată cu proprietăți magice (iubirea); pe de altă parte, "regele-profet" pe care îl "ucide" Breb nu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
funcționând ca un fel de "punere în gardă", ca o "evocare" anticipată/proleptică a înțelepciunii Domnului Stamatin și, nu mai puțin, a "filozofiei" crengii de aur. 4.1.2. Pe de altă parte, e de remarcat și că, în cadrul operei sadoveniene, textemul [2] evocă nu doar o "sintagmă", ci un întreg sistem de semne (acela al limbii române). Aceasta se întâmplă deoarece a fi (venit) de pe ceea lume se numără printre puținele texteme diasketice (românești/"neaoșe") prezente în roman, care altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
discursului repetat" diseminate în Creanga de aur, într-o lume a repetiției, în care totul e deja prescris, iar divinitatea înlătură cu anticipație orice "accident" în ordinea lumii. Acesta constituie, credem, unul dintre cele mai subtile procedee ale artei narative sadoveniene, un procedeu greu de sesizat și de explicat altfel decât din perspectiva unei lingvistici a "discursului repetat". 4.3. Nu mai puțin importantă e, pentru textemele din Creanga de aur, relația dintre semne și "cunoașterea lucrurilor", care se concretizează mai
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
visului (1973), Cruciș de săbii (1977), ce evocă personalitatea lui Dimitrie Cantemir, și povestirea Calea lupilor (1989), consacrată figurii spătarului Nicolae Milescu, folosesc un limbaj ușor arhaizat, alimentat de maniera stilistică prezentă în proza istorică tradițională, cu deosebire în narațiunile sadoveniene, a căror înrâurire este evidentă. SCRIERI: Povestiri, Chișinău, 1962; Semne bune anul are, Chișinău, 1965; La gura grădinilor, Chișinău, 1969; Spicul visului, pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1973; Cruciș de săbii, Chișinău, 1977; Piatra de temelie, Chișinău, 1980; Botezul, Chișinău, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287947_a_289276]
-
cea de Tîrgu-Neamț, sosită mai înainte, tracțiunea diesel marca "Faur" București pe linie electrificată, oraș peste deal și sub deal, din mal împădurit și din dumbrăvi petice de asfalturi și colțuri de patologie dentară din solul-gingie, "Dumbrava minunată" era paliativ sadovenian, Nichita Stănescu efectul placebo Sadoveanu, stabil în mers cu iluzia de staționare pe șină, CFR 500 oprirea, cariile imobilele plombate contra ploii, pictograme albastre sub streșini, prima cu o femeie, schema vestimentară specifică, ultima de bărbat și ne privește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe spațiul de trecere, fata stă prea cuminte, picior peste picior, interval în pensionarul interzis de proximitatea simetrică, Munteni Ștefan cel Mare ecvestru în locul bătăliei lui și mai mult pe scările de lumină, pistă de decolare hiperbolică, cu Înălțare în Sadovenian, Bulboaca, Crasna, două mii de vasluieni a treia stație de cînd coborîm puștanii, la Bulboaca eram puștoaik, mai multe venim aici, Moldova artă de tineri, anul nou dacic de acum-oricum-oricînd înainte de solstițiul de iarnă, Roșiești căciulă pe fîntînă, Banca primeniri peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe ogașele duse de rîpă, coroana de copac stă cufundată, parbriz pe umbra Munților Dobrogei, înclină hotarul din față, hotar cu scurgerea turmei de oi, bordul lateral în crengile nucilor, polițistul fuge și rămîne urcat pe scară, la școală bustul sadovenian, pe coastă relicva piesei antiaeriene, nici funcțională nici monument, ultima în plasa fumurilor stepei Dunărea. Ora 13,56, în microbuzul Galați Bîrlad, în autogara "Dumitru" Galați, ventilatorul! față de tabel pleacă anticipat, Doamne, m-ai lăsat să-l prind! "La nea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
inițial de axiome. Premisa demonstrației este că în evoluția creatoare a lui Mihail Sadoveanu există o falie între operele tinereții și cele de maturitate. De la Hanu Ancuței - operă de răscruce - până la Creanga de aur, Ostrovul lupilor sau Divanul persian, imaginarul sadovenian ar evolua pe un traseu conducând lent, dar neabătut, de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
I-II, 1922-1924), Priveliști și reverii (1929), Astrale (1931), Muguri (1935), Peisagii și simfonii (1936), De prin secoli... (1936). Convingerea lui C., mărturisită în paginile intitulate Din viața scriitorilor, este că poezia sa oferă literaturii române replica lirică a prozei sadoveniene, motiv pentru care se consideră „unic” în ceea ce privește „savoarea graiului vechi” folosit în poeme. Sunt însă exerciții poetice modeste, elanului cu care se apropie de tematica istorică, religioasă, filosofică sau socială corespunzându-i doar în neînsemnată măsură performanța artistică. C. cultivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
ciocârlie, un vultur, o lebădă, cărăbuși, furnici, o căprioară) face pereche grădinii cu flori a lui D. Anghel, nota care-i apropie fiind fantezia. Deși narate cu voce mică, surdinizată, întâmplările cu necuvântătoare au negreșit vivacitate, chiar dacă nu ating poezia sadoveniană. Din 1877. Schițe din război, de reținut e realismul. Basmele (De pe când luceferi, Culegătoare de rouă, Fericirea) și însemnările de drumeție (Priveliști din țară) au fost compuse printre picături. SCRIERI: Bătrânii. Schițe din viața boierilor moldoveni, București, 1905; ed. 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
pildă în portretul lui Ștefan cel Mare întâlnim ca elemente arhaice cu deosebit efect stilistic inversiunea asociată cu folosirea pluralui auxiliarului a avea la pers a III-a, pentru singular s-a păstrat până târziu. Îl găsim frecvent în operele sadoveniene, ce exprimă frumusețea graiului local, melodios, care nu este perceput ca o deranjantă vorbire a ignoranților din zona Munteniei în special, care fac acest dezacord, ci ca o formă de politețe a vorbirii, semn de respect pentru auditoriu, ori pentru
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
endnote id="(224, p. 233)"/>. Colo-n vale la priloage, Țin orânda trei jidance <endnote id="(99, vol. I)"/>. Uneori, clienții o hărțuiesc sexual pe tânăra soție a cârciumarului evreu sau pe fiica acestuia (cum este „ovreicuța rumână” din romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905, sau „crâșmărița tinerică, durdulie și sprintenă” a cârciumarului Neumann din romanul Ion, publicat de Rebreanu În 1920, sau hangița Nehe, „o femeiușcă oacheșă și simpatică”, din romanul Stele rătăcitoare, scris de Șalom Alehem prin 1909
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(428, pp. 203-204)"/>. De regulă, o gloabă care „merge În trap ostenit”, un cal „cărămiziu, slab, cu coastele și șoldurile ieșite”, trăgând trăsura unui „ovrei” din Moldova (un „jupân cu perciuni, cu barba și mustățile roșcate”), ca În romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905 <endnote id="(377, p. 142)"/>. Exista, desigur, și o imagine civilizată a transportului cu trăsura organizat de evrei. În mai 1848, de exemplu, un anume Solomon Rosenthal anunța „cu daraban și prin gazetă” că a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
culorile se întrepătrund fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
mai 2012, nr. 5, p. 21-24. Matei Vișniec. Dezordinea preventivă. București: Cartea Românească, 2011. SOROHAN, Elvira. Moda romanului cu simbol sub pecetea tainei. În: Convorbiri literare, 145, ian. 2012, nr. 1, p. 27-31. Simon Toyne. Sanctus. SOROHAN, Elvira. Muntele, un sadovenian "locus amoenus". În: Convorbiri literare, 146, sept. 2012, nr. 9, p. 30-33. SOROHAN, Elvira. O veritabilă analiză deconspirativă pe baza arhivei C.N.S.A.S. În: Convorbiri literare, 146, oct. 2012, nr. 10, p. 23-26. Ioana Diaconescu. Scriitori în arhivele C.N.S.A.S.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
legea pământului în vremea aceea, în rândul unu lua loc asistenta domnului Lăudat. Era o figură parcă desprinsă de pe litografiile pașoptiste. Brunetă, cu ochi scânteietori și un semn distinctiv, o pată de moar în obraz, amintind de Ionuț Jder, eroul sadovenian. Acest "talisman" i-a adus repede supranumele de "jderoaica", ceea ce nu era chiar o invențiune fără acoperire, ci consona cu vioiciunea minții și mlădierea grațioasă a trupului. Elvira Sorohan, căci despre ea era vorba, se deosebea de profesor prin elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un rezumat la cele expuse mai sus. Romanul și nuvela istorică marchează accentuat începuturile moderne ale literaturii române. Se conturează acum, în efervescentul secol al XIX-lea românesc, un gen literar artistic care va evolua spre splendorile manieriste ale romanului sadovenian și, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, adesea dramatic distorsionant, spre zona unei politizări patriotarde mai mult sau mai puțin înhibante. În cadrul acestor începuturi este creat un personaj istoric veridic și puternic din categoria domnitorilor români, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
caracterul de roman istoric al lui Salammbô (aceste considerații au la originea lor afirmațiile lui Gustave Lanson din L'art de la Prose, Paris, Librairie des Annales, 1809, p. 232). În literatura română sunt cunoscute diferitele modalități de receptare a romanului sadovenian Creanga de aur. 46 Ceea ce nu înseamnă că, uneori, redarea artistică a lumii vechi, arhaice, nu a dus la experimente inovative lexical gen Tolkien (era bun lexicolog și lexicograf , a știut cum și cât să inoveze), sau la redărea vorbirii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dezvoltate dincolo de cadrul istoric determinant; este vorba de: tipul idilei, conflictul social (bogat-sărac), cel moral (bun-rău), autoconstrângerea etc. 50 Analiza lexicologică invocată stă la baza unor studii pe care le-am publicat în decursul timpului: Disocieri stilistice în trilogia istorică sadoveniană "Frații Jderi", în "Anuarul de lingvistică și istorie literară", tomul XXVII, A, 1979 -1980, p. 139-144; Specificul metaforei în proza istorică sadoveniană, ALIL, XVIII, 1981-1982, p. 91-103; Modalități stilistice de realizare a distanței temporale în proza istorică literară, în vol
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stă la baza unor studii pe care le-am publicat în decursul timpului: Disocieri stilistice în trilogia istorică sadoveniană "Frații Jderi", în "Anuarul de lingvistică și istorie literară", tomul XXVII, A, 1979 -1980, p. 139-144; Specificul metaforei în proza istorică sadoveniană, ALIL, XVIII, 1981-1982, p. 91-103; Modalități stilistice de realizare a distanței temporale în proza istorică literară, în vol. Collegium, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1987, p. 73-82; Gradări ale intensității metaforei în subcodul poetic al textelor artistice istorice din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
povestesc „durerile ascunse”, tragediile tăcute ale vieții la țară: boli, crime, sărăcie, muncă, indiferență a funcționarilor față de țărani (Din întuneric). Interesantă este aici mai ales perspectiva diferită asupra unui loc celebru: Mirceștii lui V. Alecsandri. Atmosfera din târgul mic este sadoveniană (În târgușorul dintre vii..., 1939). Autoarea s-a exersat și în literatura memorialistică (Prietenii mei scriitorii..., 1960) și, întâmplător, în teatru (Unchiul din America). SCRIERI: Lumini și umbre, Iași, 1923; Unchiul din America, Iași, 1924; Fluturi de noapte, București, 1926
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
emoția, astfel că admirația pentru natură nu trezește în sufletul cititorului nici un fior. Măsuratul V. trece lin la următoarea experiență literară, acum în spațiul prozei, sursele de inspirație ale povestirilor din volumul Dragoste și moarte (1944) fiind recuperate biografic, vag sadovenian, din mediul provincial (Dragoste și moarte, Idol năruit), din universul rural, cu dramele feciorilor-victime ale războiului (Măriuța), sau din vremea copilăriei „amenințate” de prima zi de școală (Robinson). Inedită ca tematică, povestirea Pan Lazăr creionează portretul unui Quasimodo român, lipsit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
plan autentic miraculos, care ar fi incompatibil cu gândirea deistă a lui Budai-Deleanu, subliniind gratuitatea comică a poemului, evidențiază modelul de umanitate patriarhal-eternă propus de Duiliu Zamfirescu sau cercetează funcția epică a amintirii și relația acesteia cu imaginația în proza sadoveniană a târgurilor de provincie. Ca poet, I. reunește în volumul Scrie cum vrei (1984) poeme în vers alb (ciclul Lac dublu) sau de factură clasică (ciclul Ochiul din ochi), în care cultura filtrează contactul cu lumea. El își exprimă livresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
vehemente la Moscova și Berlin). Cartea care l-a consacrat este monografia Ioan Slavici (1965; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). În 1976 îi apare lucrarea Lumea operei lui Sadoveanu (Premiul Asociației Scriitorilor din București), urmat de un dicționar intitulat Umanitatea sadoveniană de la A la Z (1977). Alte cărți adună contribuțiile publicistice ale criticului: Lecturi fidele (1979), Varietăți literare (1982), Concordanțe și controverse (1983) și Atitudini critice (1985). În manuscris a rămas un roman intitulat Arhipelagul Galapagos. Abordând o temă agreată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
capitol se ocupă de „numele proprii”) -, de larga înțelegere a sufletului omenesc, de echilibrul operei, caracterizată prin „obiectivitate și comprehensiune etnică”, de finețea metaforei și de caracterul ceremonial și ritualic al stilului. Materialul documentar al lucrării este reordonat în Umanitatea sadoveniană de la A la Z, în fapt un dicționar de personaje. M. s-a manifestat activ în dezbaterile literare ale epocii (sincronism și protoconism ș.a.). Pe tema specificului național în literatura română a realizat o antologie cuprinzătoare, Național și universal (1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]