KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

mult timp pe culoarele Palatului Nijo, oamenii devin surprinși. Nu se poate. — Ba bine că nu! — Nu cumva s-a îmbătat și Reverența Voastră puțintel? — Multicel. Am băut prea mult. Dar, zău așa, trebuie să aveți mai multă grijă. — Cu sake-ul, vreți să spuneți? Nu vorbiți prostii. Vă previn să fiți mai discret în familiarismele cu Mitsuhide. — De ce? — E o idee cam prea inteligent. — Bine, dar toată lumea spune că Reverența Voastră este cel mai inteligent om din Japonia zilelor noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
că ar dori să discute cu dumneavoastră înainte de plecare, anunță un samurai, din ușă. — Mitsuhide? întrebă Nobunaga, bine dispus. Poftește-l. Și continuă să studieze harta regiunii Azuchi. Mitsuhide intră, cu un oftat de ușurare. Nu se simțea miros de sake, la urma urmei, și primul său gând fu: „Iar mi-a făcut-o Hideyoshi.” — Mitsuhide, vino încoace, îl chemă Nobunaga spre hartă, neluându-i în seamă plecăciunea cuviincioasă. Mitsuhide se apropie cu respect. — Am auzit că nu vă gândiți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și pe Kanbei. Ar fi mare păcat să nu vadă luna asta. Și trimise un paj în fugă la cortul lui Kanbei. Platforma pentru admirarea lunii fusese instalată sub un brad uriaș. Într-o carafă cu gât de barză era sake rece,și mâncare, pe o tavă pătrată din lemn de chiparos. Deși amenajările nu erau deloc luxoase, ajungeau pentru o scurtă recreație în timpul unei campanii militare - mai ales luna luminoasă de deasupra. Cei trei oameni stăteau pe rogojină așezați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
prietenie. Și deși ca generali erau rivali, între ei nu încăpea nici urmă de invidie. Zicala că „două săbii într-o teacă niciodată nu se-mpacă” nu se aplica în cartierul general de campanie al lui Hideyoshi. Privind luna, bând sake și vorbind despre marii oameni din trecut și din prezent, despre ascensiunea și decăderea provinciilor și a clanurilor, se părea că Hanbei reușea să-și uite boala. Kanbei, însă, reveni la subiect. — Chiar dacă un om conduce o mare armată dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
permisiunea Domniei Sale. De aceea e atât de furios. Vorbea râzând dar, întrucât în spusele lui nu era nici cea mai mică născocire, adevărul se manifesta cu conștiința limpede, chiar și dinapoia zâmbetului său. Naoie era copleșit. Chipul său, înroșit de sake, păli dintr-o dată, cu tot sângele scurgându-i-se din obraji. Nu se îndoia, totuși, că astfel gândea Nobunaga. — Deci, e prost dispus, continuă Hideyoshi. Nu-mi acordă audiență și nici pe dumneavoastră nu vrea să vă primească. Odată ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lui. — Servitorii mei au adus cu toții provizii, așa că nu vă îngrijiți de nimic altceva decât apă fierbinte pentru ceai. Și, de vreme ce m-am oprit numai pentru a-l vizita pe Takenaka Hanbei, nu e nevoie să mă omeniți nici cu sake sau ceai de-al vostru. După ce stau de vorbă cu Hanbei, v-aș fi recunoscător dacă ați pregăti o masă ușoară. În cele din urmă, întrebă: — Starea pacientului s-a mai ameliorat, de când a sosit? — Se pare că a progresat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mâncat prânzul. Dar, înainte de a se gândi măcar să se întoarcă în apartamentele de oaspeți ale templului, pentru a mânca puțin orez, un băiat ce părea a fi valetul lui Hanbei aduse două tăvi, pe una având și o carafă de sake. Ce s-a întâmplat cu Hanbei? L-a obosit lunga noastră conversație? — Nu, stăpâne. A intrat adineaori în bucătărie și a pregătit chiar el legumele pentru masa dumneavoastră. În acest moment, gătește orezul, așa că va veni de îndată ce termină. — Cum? Hanbei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
prepara orezul. Hideyoshi îl luă de mână: — Hanbei, e prea mult. Nu vrei ca în schimb să vii și să stai de vorbă cu mine? Îl conduse pe Hanbei înapoi în cameră și-l puse să bea o ceașcă de sake, dar Hanbei, din cauza bolii, nu putu decât să-și umezească buzele. Apoi, mâncară amândoi împreună. Trecuse mult timp de când seniorul și vasalul nu mai degustaseră plăcerea unei mese unul în compania celuilalt. — E timpul să plec. Dar m-am înviorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a te fi întors împotriva unui senior din partea căruia ai primit atâtea favoruri nu va pieri generații întregi. Murashige tăcu. Venele care-i palpitau la tâmple arătau că era cuprins de emoție, dar nu avea elocvența necesară pentru o contrazicere. — Sake-ul e gata, anunță un servitor. Părând ușurat, Murashige se ridică: — Kanbei, poftește înăuntru. Lăsând totul la o parte, nu ne-am mai văzut de mult. Hai să bem ceva împreună, propuse el. Murashige se arătă un amfitrion generos. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Lăsând totul la o parte, nu ne-am mai văzut de mult. Hai să bem ceva împreună, propuse el. Murashige se arătă un amfitrion generos. În citadela principală fusese pregătit un banchet. Evident, cei doi evitară orice conflict în timp ce beau sake, iar expresia lui Murashige se relaxă considerabil. La un moment dat, însă, Kanbei abordă din nou subiectul: — Cum rămâne, Murashige? De ce nu oprești situația asta până nu ajunge prea departe? — Până nu ajunge ce prea departe? — Demonstrația asta meschină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Demonstrația asta meschină de forță. — Hotărârea mea în această gravă chestiune nu are nimic de-a face cu vreo demonstrație de forță. — S-ar putea să fie adevărat, dar lumea o numește trădare. Ce părere ai? — Haide, mai bea puțin sake. N-am să mă amăgesc. Ți-ai dat multă osteneală pentru mine astăzi, dar sake-ul tău are un gust cam amar. — Ai fost trimis aici de Hideyoshi. — Bineînțeles. Până și Seniorul Hideyoshi e extraordinar de îngrijorat din pricina ta. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a face cu vreo demonstrație de forță. — S-ar putea să fie adevărat, dar lumea o numește trădare. Ce părere ai? — Haide, mai bea puțin sake. N-am să mă amăgesc. Ți-ai dat multă osteneală pentru mine astăzi, dar sake-ul tău are un gust cam amar. — Ai fost trimis aici de Hideyoshi. — Bineînțeles. Până și Seniorul Hideyoshi e extraordinar de îngrijorat din pricina ta. Și nu numai atât, dar te apără cu strășnicie, indiferent de ceea ce spun ceilalți oameni despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu e numai opinia mea. Când te reîntorci în Harima, te rog spune-i lui Hideyoshi să nu aibă o părere proastă despre mine. Kanbei nu părea capabil să-l convingă pe Murashige cu ușurință. După alte câteva cești de sake, luă scrisoarea lui Odera Masamoto și i-o dădu lui Murashige. Parcursese deja esența conținului. Era simplu, dar sancționa cu sinceritate comportamentul lui Murashige. Apropiindu-se de lampă, Murashige o desfăcu dar, imediat ce termină de citit, se scuză și ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
De cealaltă parte a vizetei cu gratii apăru chipul unui bărbat. Era Araki Murashige. — E frig acolo, Kanbei? întrebă el. Kanbei privi în direcția lui și, într-un târziu, îi răspunse cu un calm desăvârșit: — Nu, mai sunt încălzit de la sake, dar s-ar putea ca pe la miezul nopții să-nceapă să-mi fie cam incomod. Dacă Seniorul Hideyoshi află că servitorul său Kuroda Kanbei a murit înghețat, probabil va veni aici înaintea zorilor și-ți va expune capul pe poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fără a bea ceva. Hideyoshi se întrebă puțin de spate, întrebând: — Mă lăsați să plec nepedepsit? Nobunaga își forță un zâmbet. — Ei, și ce să-ți fac? glumi el. — Când mă iertați, dar totuși nu spuneți nimic, într-un fel sake-ul pe care-l primesc de la dumneavoastră nu-mi mai curge prea bine pe beregată. Pentru prima oară, Nobunaga izbucni într-un râs fericit: — E bună, e foarte bună. În acest caz, replică Hideyoshi, ca și cum ar fi așteptat momentul potrivit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
iar ocazia de a-l salva pe Kanbei i se prezentase de la sine. În castel avea loc o sărbătorire oarecare, astfel că toată familia și toți servitorii lui Araki Murashige se aflau în sala principală, în timp ce soldații fuseseră tratați cu sake până la ultimul. Norocul făcuse să fie o noapte întunecoasă, fără lună și fără vânt. Tenzo știa că era momentul să acționeze decisiv. După ce terminase deja recunoașterea terenului, investiga zona de sub fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mea și-i urez și lui Shojumaru succes în prima lui campanie. Nobunaga îi făcu băiatului semn din ochi să se apropie și-i dărui o spadă scurtă, făurită de un armurier vestit. Apoi, îi ordonă unui servitor să aducă sake și băură laolaltă. MOȘTENIREA LUI HANBEI Nimeni nu ar fi putut să prevadă că Bessho Nagaharu avea să reziste atât de mult în Castelul Miki. Castelul era sub stare de asediu de trei ani, iar de peste șase luni trupele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nici un semn de răspuns din partea castelului. Luna a Douăsprezecea sosi și trecu, iar ar,matele opozante întâmpinară al treilea An Nou de la începutul asediului. În tabăra lui Hideyoshi oamenii aveau de mâncare cel puțin câteva turte de orez și puțin sake de băut, dar le era greu să uite că ocupanții castelului, deși erau dușmani, nu aveau nimic de mâncare și abia se mai țineau de firele fragile ale vieții lor. De la sfârșitul Lunii a Unsprezecea, când avusese lor misiunea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
responsabilitățile lui Hideyoshi fuseseră din capul locului prea grele pentru el. Rivalii săi citau ca dovadă sentimentele că fie Hideyoshi irosea cheltuielile militare căutând să câștige popularitate în rândurile localnicilor, fie nu respecta foarte strict interdicția de a se bea sake în tabără, fiindcă se temea de antipatia soldaților. Dar indiferent ce voiau să aducă în discuție adversarii săi, era ușor de văzut că, unul câte unul, toate fleacurile care nu meritau să ajungă la urechile lui Nobunaga se făceau auzite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu-i făcea asemenea cereri, Hideyoshi se arătă surprins, dar își dădu repede consimțământul. Shojumaru plecă în fugă, însoțit de servitorul tatălui său. În fiecare dintre micile campamente ardeau focuri și toate unitățile erau bine dispuse. Turtele de orez și sake-ul li se terminaseră, dar mai rămăsese o parte din spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezeceea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare, înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din piese Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața, așa cum se așteptase toată lumea, Nobumori luă o halebardă mare, în chip de toiag, își legă o sandală de paie pe piciorul stâng umflat - rănit în lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în ghearele morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se părea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o în mână, Katsuyori sorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și-au terminat masa de seară. — Nu, voi aștepta până sosește Domnia Sa. — Domnia Sa întârzie cam mult în seara asta, nu vi se pare? — Azi a avut loc un banchet al victoriei în tabăra principală. Stăpânul meu rareori se atinge de sake, dar poate că a băut puțin și s-a cam afumat, cu toate toasturile. — Vă pot servi masa de seară? — Nu, nu, îmi voi aștepta și cina, până văd că s-a întors. Îmi pare rău, totuși, pentru oaspetele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet al victoriei. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-o atitudine triumfală, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un servitor îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe urma lor, cu aceeași stare de spirit. — V-am ieșit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe spate. Când ieși din baie, Mitsuhide se schimbase atât la înfățișare, cât și la tonul glasului. Mintea i se înviorase complet, iar Toshimitsu se simțea la fel. A fost plăcută baia, cum spuneai. Cred că oboseala fusese cauza, precum și sake-ul. — Vă simțiți mai bine? Acum mi-e foarte bine, Toshimitsu. Nu-ți face griji. Eram îngrijorat din cauza extraordinarei neliniști de pe chipul dumneavoastră. Aceea a fost cea mai rea din toate. Ei bine, dați-mi voie să văspun că, în lipsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]