4,209 matches
-
cât, din beneficiile zeului. Prins în dansul lui, mai întâi eu și mai apoi personajele mele (aproape că nici nu mai erau parcă, ale lui Alexandru Ivasiuc), mă mulam pe trupul lui ca pe-o tulpină scorburoasă, dar trainică, de salcie bătrână, ca pe-o paradigmă la tot ce adusese vreodată teatrul. Umbra lui mă ajuta tot mai mult să ies din stereotipul deceniului opt; să înțeleg de ce e mai bine ca emisiunea la tvr alb-negru să se încheie la zece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se zărește prin calmul de-o clipă al ninsorii o clădire impunătoare, semirotundă, cu geamuri mari, din sticlă pe tot semirotundul ce pornește dinspre șosea pînă în partea opusă, unde ninsoarea cade ca într-o prăpastie. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie microfonul: Tovarăși călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face o haltă de cîteva minute. Dorește cineva să oprim? Nuuu răspund în cor pasagerii. Da, eu vreau... murmură neconvingător arhitectul, răsucindu-și gîtul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe acolo pe unde, la lumina farurilor, s-ar ghici că este mijlocul șoselei. Colega, ia-ți locul zice Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii spune, întorcîndu-se spre interior. Propun să rămînem aici. Pe vîntul ăsta nu se mai poate înainta. Aici, măcar, sîntem la adăpost. De ce n-ai tras mașina lîngă ușă? întrebă o voce. Nu pot răspunde șoferul -, sînt niște borne de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar vrea să continue gluma, dar sunetul telefonului, spre care se îndreaptă ochii tuturor, îl face să tresară, precipitîndu-se să ia receptorul. Alo! strigă el. Alo, autogara? Salut, Grigore, salut! Da, Andrei sînt. Ne-am întors din drum; stăm la Sălcii. Au plecat mașinile înaintea noastră? Poftim?! Ce dacă ninge? Să bage o freză și un plug pe șosea! Cum nu-s gata?! Poftim? Dai telefon la garaj și-i spui să mă sune aici, urgent! Stăm, ce să facem, stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă ninge? Să bage o freză și un plug pe șosea! Cum nu-s gata?! Poftim? Dai telefon la garaj și-i spui să mă sune aici, urgent! Stăm, ce să facem, stăm aici... Ei, cum să fie? Ca la Sălcii, iarna; oricum, nu-i în cîmp. Dă-mi, domnule, să vorbesc și eu! întinde profesorul mîna nervos, dar șoferul deja a închis. Deasupra întregii încăperi s-a așternut o liniște grea, apăsătoare, strivită în coaste de viscolul izbit furios în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
două sute de cașcaval și două cafele. Chelnerul ar vrea să spună ceva, dar privirea calmă a fetei îl dezarmează. Înclină din cap, semn că a înțeles, și pleacă. Alo! strigă șoferul în telefon. Alo, garajul? Tu ești, Antoane? Da, de la "Sălcii". Vreau să știu ce-i cu mașinile de întreținere. Cuuum?! Dar ce, ați dormit pînă acum!? Da, am dormit se aude în receptor vocea înfuriată a celui de la garaj -, iar cînd am fost treji, a trebuit să ne ocupăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu?! strigă în telefon șeful. Au încercat să pornească autofreza, dar... Dumneavoastră? întreabă expeditiv, observîndu-l pe Vlad în ușă, dar, recunoscîndu-l, exclamă furios: Cursa rapidă! Vine! Dar vine mai încet! Matale nu vezi ce-i afară?! S-a oprit la Sălcii. Vine mîine. Alo, Andrei, strigă în telefon am trimis după un mecanic de la garajul central, sper să pornească el autofreza. Încercați s-o păcăliți cu un făraș de jăratec murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre bar îți place? Superb! murmură Mihai. Doamne, ce tîrziu e! se miră uitîndu-se la ceas. Abia opt, ce te grăbești? Mă duc la autogară; o fi venit cursa rapidă și... N-a venit. Am fost informat, stă bine-mersi la Sălcii. Rămîi să gustăm ceva. Trebuie să mă duc pe la teatru. Au repetiție și... Neapărat trebuie să mă duc! hotărăște Mihai îndreptîndu-se spre ușă. Vă mulțumesc din suflet pentru... face un gest rotund, spre tot ce-i în jur, așezînd apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o convorbire cu Sălcii... Dați-mi-o urgent! Ce naiba, e-aproape cinci... V-am dat, tovarășe, legătura pe la douăzeci și trei, chiar eu am dat-o; am sunat, dar n-a răspuns nimeni... Dați-mi-o din nou, urgent! Mai tîrziu. Legătura se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon. Poftim? E la Sălcii de-aseară, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon. Poftim? E la Sălcii de-aseară, asta știu! Ce legătură telefonică? Am vorbit aseară, e bine, doar nu-s în cîmp... Sigur că trimitem pluguri înainte! Ce-aștepți? Vreun caz deosebit? Ce? Două geamantane?! Asta-i bună! Lasă-mă-n pace, domnule! Auzi, rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce? Două geamantane?! Asta-i bună! Lasă-mă-n pace, domnule! Auzi, rîde șeful, după ce a închis telefonul, uitîndu-se spre Vlad care a rămas în ușă are două geamantane în cursă... Ce-așteptați? Soția? Prietena. Nici o grijă. Stă bine la Sălcii... E un loc minunat acolo. Telefonul începe să sune din nou și, după cum răspunde șeful autogării, se înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care se repetă și acum, celui din telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te-au și uitat, deși nu te-au înjurat... Ce vreme! schimbă vorba cînd aude fereastra zgîlțîită puternic va trebui să fiu la autogară cînd vine cursa, s-o duc la hotel, să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră Mihai. Vai de ei! O sală de restaurant ca un hangar, cu niște scaune incomode... Hm! începe să rîdă încet așa-i trebuie amicului meu... Doar i-am zis: "măi Lazăre, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
masca sentimentul ușurării, bucuria mărturisirii pe care simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe Paula în spatele lui, așteptînd. Cursa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe Paula în spatele lui, așteptînd. Cursa-i tot la Sălcii murmură el. Dacă mi-o fi telefonat acasă, îi spun c-am stat la spital, la urgența de ieri... Ia din nou telefonul, formează 09 și începe să se certe, nervos, cu centralistele, care o țin una și bună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu calm Paula -, iar dacă n-aș avea, mi-aș căuta unul adaugă, eliberîndu-și brațul. Și apropo de vremea asta și de aranjamente: continuă, trăgînd perdeaua la loc, potrivindu-i faldurile Aura e bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește înfuriat spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii din portmoneu și să-i arunce Paulei între ochi, dar își amintește că a cheltuit jumătate din ei, așa că se oprește lîngă telefon: Am să mă duc! Anulează tu comanda cu Sălcii. Și să faci bine să vii și tu mai tîrziu, poate am nevoie dacă e cazul s-o deschid din nou. Dacă e cazul s-o deschizi din nou, lasă-l pe Runca, sau ia-l să te ajute. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a bătut în bar. Îi cunosc pe tovarășii din Valea Brândușelor, știu că deja au luat măsuri... Măsuri să nu stagneze producția la unitățile industriale răspunde Lazăr. Acolo se dă bătălia. Dac-au aflat despre noi că stăm aici, la Sălcii, nu-și vor face probleme decît în a treia zi. Se consideră că putem rezista trei zile dacă stăm la căldură și avem apă, știu asta din armată. Dacă știi, spune încet profesorul ține pentru tine, nu fă panică. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]