1,126 matches
-
ridică noi valuri de pământ, înalte de 5 metri și șanțuri de apărare late de 30 metri. Din perioada aceasta datează și primul document cunoscut referitor la Transilvania, cel al regelui Geza (1075), unde este menționată cetatea Turda, cu vama salinelor, care ajungea până la mănăstirea Sf. Benedict (Slovacia). Sunt amintite în continuare orașul (civitas) Biharea și cetatea (castrum) Biharea (jud. Bihor) și mai multe sate. Actul respectiv dezvăluie realitățile sociale și economice feudale avansate. Tot acum este preluată de la "românii schismatici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forță formează o replică microcosmică a universului macrocosmic exterior - „universul interior” -, care are propriul „Cer” și „Pământ”, propria „vreme” emoțională interioară și „ecosisteme” ale organelor, propriile „râuri” de sânge și „munți” de carne, propriile „zăcăminte” minerale de oase și „oceane” saline de fluide celulare. Fiecare celulă, țesut, organ și orice altă parte a corpului emană propriul câmp electromagnetic, care pulsează cu propria frecvență și își reglează proprii, curenți interni de energie, în timp ce întregul corp radiază un câmp energetic auric ce se
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
e nouă. Acum 6000 de ani, sumerienii și-au distrus propria civilizație prin irigarea excesivă a Mesopotamiei. Sursele de salinizare sunt naturale (evaporație crescută; dizolvarea de minerale; sarea de mare adusă de vânt pe continent; ape vulcanice sau de mare saline ce erup) și antropice (irigații; exfiltrații din canale și halde de gunoi; intruzie salină de la minerit, dezghețarea șoselelor cu sare; extracția petrolului sau altele inclusiv minerit hidraulic pentru sare). Fierul e frecvent în exces în unele ape, subteran și în
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
De regulă, deșeurile nucleare sunt transformate prin topire cu nisip, oxizi de bor, aluminiu și fosfor în sticlă insolubilă, sunt introduse în recipiente sigilate , închise ermetic în blocuri de beton și apoi sunt scufundate în abisurile oceanelor sau depozitate în saline părăsite la adâncimi mai mari de 500m, cu umiditate redusă și pericol scăzut de mișcări tectonice. Totuși volumul de 106m3 deșeuri nucleare acumulate până în acest moment constituie o problemă încă nesoluționată. · Apele de răcire provenite din centralele nucleare depășesc 300C
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
de orice satisfacție care ar putea veni din modul comun de a trăi. La acest nivel, „nu-i soare și nici negură nu este,/ E un imens pustiu fără iertare”, un spațiu/timp poetic în care „ca un ocnaș în salină/ Am săpat blocuri de cleștar și lumină”. După o pauză de peste douăzeci de ani, în care i-au apărut totuși câteva plachete cu versuri pentru copii - personale și traduceri -, nu lipsite de prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
încorporat. Anii serviciului militar, în garnizoana de la Târgu Ocna, îi inspiră paginile care vor alcătui volumul Amintirile căprarului Gheorghiță (1906), unde sunt înfățișate brutalitățile și umilințele îndurate de soldații țărani din partea gradaților, iar experiența contactului cu ocnașii care lucrau în saline și erau păziți de ostași hrănește povestirile Petrea străinul și Două firi. În 1904 i se propune să intre în redacția revistei „Sămănătorul”, unde N. Iorga remarcase numele prozatorului. S. acceptă și revine la București, fiind copist la Casa Școalelor
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
creeze o tipologie caracteristică, ilustrată de chipuri pitorești. Teatrul lui U., concretizat atât în volume, cât și în piese pentru radio și televiziune, este tot umoristic. În comediile din Cufărul Pandorei (1997), Transsiberianul de Fetești (1997) sau în cele din Salina de cărbuni (2002), el încearcă să confere un caracter funcțional glumei, îndepărtându-se programatic de umorul facil. Râsul însoțește dramele cotidianului, viețile banale ale unor oameni mărunți. SCRIERI: Iasomia, Cluj, 1972; Cu alte cuvinte..., cu ilustrații de Tia Peltz, București
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
serviciu în clepsidră, Cluj-Napoca, 1999; La pas cu deltaplanul, Cluj-Napoca, 1999; Lebăda mahmură, Cluj-Napoca, 2000; Privighetoarea ciocușă, Cluj-Napoca, 2000; Duminica de luni, Cluj-Napoca, 2001; Intravilane, Cluj-Napoca, 2001; Ciroza la țânțari, Cluj-Napoca, 2002; C.U. 55 (autografe pe suflet), Cluj-Napoca, 2002; Salina de cărbuni, Cluj-Napoca, 2002; Republica Valentin, Cluj-Napoca, 2003; Românie dragă, Elveția mea, Cluj-Napoca, 2003; S-a întâmplat ieri, Cluj-Napoca, 2003; Umflați-l pe Mozart, pianul rămâne, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Clepsidra cu minutare, I-II, Cluj-Napoca, 1997; Umorul reformei, reforma umorului
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să fie poetul, titlul unui poem din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică. Unui lamento pe tema singurătății i se adaugă acum motivul înstrăinării. Obsesia vremelniciei, spaima față de imprevizibilul destinului uman, întotdeauna supus hazardului, constituie și substanța
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
I. C. Frimu 31. 3965. Ionescu Emil, 2 apartamente, București, Într. Bis. Albă 1, calea Victoriei 101. 3966. Ionescu Ștefan, 3 apartamente, București, str. Licurg 2 A. 3967. Iacobovici I., 8 apartamente, București, Într. Matei Corbescu 4, 7; Tg. Ocna-Bacău, str. Salina. 3968. Iliescu Nic și Sita, 3 apartamente, București, str. Duzilor 34. 3969. Ionescu Ivan, 5 apartamente, București, str. Buzianu 12. 3970. Iliescu Gh. Marin, 3 apartamente, București, str. Agricultori 86. 3971. Iticovici Moise, 6 apartamente, București, sos. Mihai Bravu 44
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
str. N. Bălcescu 209 6134. Petrescu Gh., 7 apartamente, București, str. Pasteur 38; Constantă, str. I. V. Stalin 66. 6135. Provila Margareta, 5 apartamente, București, aleea Parfumului 16, str. Enachita Văcărescu 19; Bușteni str. Caporal Mușat 31. 6136. Pătrașcu C. Salina, 5 apartamente, București, str. Cazărmii 53. 6137. Patrichi Elenă, 4 apartamente, București, str. Turda 190. 6138. Parisianu M. Florica, 3 apartamente, București, str. Știrbei Vodă 117. 6139. Petroianu Gh. și Florica, 3 apartamente, București, str. Dr. Ernest Djuvara 8 a
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Buciușcan, Ana Lipșa, L. Darie Gazie, Elvira L. Georgescu, Preot N. Glo-vatinschi, Pr. Gh. Roșca, E. Cernăuțan, T. Ivanov, Serbanovici An., Serbanovici Al., D. Sieneschi, E. Leahu, N. Stahovschi, V. Serbov, M. Cegolea, A. Tiscovschi, A. Madan, A. Postolache, Ec. Salina, Viorica Țintă, Ana Boureanu, M. Popescu Zuchel, Elena Petrescu, Protoiereu Leonid Ciugurianu, Elena Chiaburu, Taliana Voropai, N. Rotaru, M. Macarescu, Lebedev Cozma, N. Grâu, Maria Damaschin, I. Miron, Colonel Pascalovici, Boris Chirsanov, Gheorghe Ivanițchi, Eugenia Bulboacă, Constanța Simionescu, Mica Bulboacă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de toaletă Harpic s-a dovedit încă o dată util, dând o tușă suplimentară de realism macabru cu ajutorul imaginii dovezilor scurse pe miile de țevi de scurgere ale W.C.-urilor, în urma cărora s-a turnat Harpic așa cum torni sare dintr-o salină. Probabil că Evei i-ar plăcea când o să-i povestească totul - lucru care însă nu era în nici un caz valabil pentru inspectorul Flint. El nu remarcase ironia din remarca lui Wilt cum că în tot timpul în care îi căutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini prăpăstioase ar fi putut întrerupe monotonia unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca un steag roșu fluturând de coada unei mături. Dar Gacel mai știa și că nici o cămilă nu se putea întrece cu mehari-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
imagina. Din toate aceste motive înainta acum foarte încet spre nord, încercând să ocolească acea întindere albă ce părea că nu are hotare, conștient că era încă una dintre barierele pe care Natura le punea între el și urmăritorii săi. Salina ar înghiți orice vehicul care ar încerca s-o străbată. — Mubarrak a murit. Nemernicul ăla l-a găurit cu sabia. Almarik garantează că a fost un duel curat și că familia Sad nu e dispusă să înceapă un război între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu tine. El se întoarse s-o privească și zâmbi: — Știi? zise. Mi-ar plăcea să facem dragoste ca noaptea trecută... Pe dune. Ea se ridică, intră în casă și se întoarse cu o pătură sub braț. Ajunse la marginea salinei când soarele era foarte sus, încălzea pământul și alunga țânțarii spre adăposturile lor, sub pietre și tufișuri. Se opri și observă întinderea albă ce lucea ca o oglindă la douăzeci de metri sub picioarele sale, rănindu-i ochii și obligându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bolborosind, o masă păstoasă de culoare maro-deschis. Continuă să arunce pietre, la o distanță din ce în ce mai mare de marginea prăpăstioasă, până când, la vreo treizeci de metri, începură să salte fără să perforeze stratul de sare. Se aplecă în față, pe buza salinei, își întinse cu grijă capul și căută locurile pe unde se putea filtra umezeala. La urmă, petrecu mai bine de un ceas studiind cu atenție malul, pentru a găsi locul cel mai potrivit pe unde să-și înceapă coborâșul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu mare grijă, pas cu pas, atenți nu numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și la fiecare piatră, la fiecare așchie de rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea salină. — E acolo! îi întinse binoclul sergentului Ajamuk, care urmări direcția brațului său, și-l potrivi la ochi și-l distinse, într-adevăr, pe călărețul ce înainta încet sub soarele puternic al dimineții. Da, recunoscu. E acolo, dar am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
posibilitate de scăpare. — A fost mai ușor decât îmi imaginam, comentă. — încă nu l-am prins, remarcă Ajamuk. Se întoarse să-l privească: — Ce vrei să zici? — Ce-am zis, răspunse sergentul cu naturalețe. Mașinile noastre nu pot coborî în salină. Chiar dacă am găsi o pantă potrivită, ne-am scufunda în sare. Și pe jos n-o să-l prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se spargă dintr-o dată placa de sare sub picioarele lui. Când se simți în siguranță, își continuă drumul, unduind tristul steag sub un soare ce începea să se transforme în plumb topit, dându-și seama că în groapa formată de salină, fără o adiere de vânt și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cum poți suporta căldura asta? Sunt obișnuit. Ai venit să-mi vorbești de vreme? — Nu. Am venit să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi! Asta doar Alah poate s-o spună. Deșertul e foarte mare. — Dar salina asta nu. Și oamenii mei te înconjoară. Aruncă o privire spre gerba fleșcăită ce atârna de șa. — Ai apă puțină. N-o să reziști mult - făcu o pauză. Dacă vii cu mine, îți promit o judecată dreaptă. — Nimeni n-are de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sângele să fiarbă în vine; o căldură atât de densă, de copleșitoare și de apăsătoare, că se răzvrăti până și mehari-ul, obișnuit prin însăși natura lui cu cele mai mari temperaturi. Nu putea supraviețui mult timp acolo, în inima salinei, și o știa. Mai avea apă pentru o zi. Apoi aveau să vină delirul și moartea; cea mai înspăimântătoare dintre morți, cea de care tuaregii se tem chiar din ziua când se nasc: moartea de sete. Ajamuk privi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Apoi aveau să vină delirul și moartea; cea mai înspăimântătoare dintre morți, cea de care tuaregii se tem chiar din ziua când se nasc: moartea de sete. Ajamuk privi cu un ochi critic înălțimea soarelui și studie cu atenție marginile salinei: — în mai puțin de-o jumătate de oră or să ne mănânce de vii țânțarii, spuse cu convingere. Trebuie să ne retragem. O să facem focuri. Sergentul negă categoric: — Nu există foc și nici alt mijloc de a te apăra împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vor începe să atace, soldații or s-o ia la goană și eu nu mă angajez să-i opresc, surâse. Pentru că o să fug și eu. Vru să mai spună ceva, dar unul dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament și se îndepărta, ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]