2,948 matches
-
treabă! Lucy apucă toate așternuturile din patul ud și le aruncă în mașina de spălat. Între timp Shelley luase phönul și se băgase sub pat, încercând să usuce salteaua. Lucy, neștiind că sora ei era sub pat, încerca să spele salteaua pătată cu cacao. − Aaa! Ce faci acolo? se auzi de sub pat. Lucy tresari. − Trebuie să scot culoarea asta. Dar acum mă duc la mașină de spălat, zise Lucy. Chiar atunci intra mama și se duse în camera ei. − Shelley, ce
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
așează deasupra punctului cel mai coborât al jgheabului. Aceste cămine de rupere de pantă sunt numite rapiduri (fără disipator de energie). Pentru conducte cu diametre mari sunt folosite camere de rupere de pantă, ca cea din figura 2.94, cu saltea de apă. Pentru a nu stânjeni activitatea muncitorilor din exploatare, în fața zonei de cădere a apei se construiește un paravan. Pentru diferențe de nivel mari, peste 5m, se execută cămine de rupere de pantă cu trepte multiple (figura 2.95
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată ființa, pentru a o răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nouă oprire gurmandă, pe care o va achita, la fel de discret, din plicul proaspăt primit... Dar mai e până atunci. Alexandre soarbe din cana de ceai și baleiază cu privirea camera minusculă, cu patul (de fapt nu e pat, ci o saltea sprijinită pe vrafuri de cărți - invenție boemă și pe deplin incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me tria cadrului improvizat un volum oarecare) tras la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare. Plapuma grea. Senzația că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut barbă niciodată. Never say never, nu? Mama lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
clubului sportiv al Universității era tot la subsol. Echipament - din belșug, deci și posibilități mai mari de afirmare. Se putea face aici și câte un chefuleț cu colegii (bineînțeles, sportivi), fiind folosite (dacă venea vreo colegă amatoare de sport) și saltelele cumpărate pentru luptele greco-romane. Acum intrase în contact cu tovarăși (și tovarășe!) de la „organul de resort pe oraș”, participa la instructaje pentru pregătirea unor competiții: universitare, orășenești, regionale. Era deja o figură cunoscută, mai puțin de profesori și asistenți, dar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
are încotro, își luă inima cea lipsită de ureche muzicală în dinți și intră în dormitor. În dormitor, nimeni. Nici măcar semne cum că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut, curat, întins impecabil și vârât sub mar ginile saltelei, perna, una, nu două, neatinsă, umflată și pufoasă. Nici urmă de nevastă. Nici a lui, nici a ăluia de și-o rătăcise la el în patul conjugal. Stranie poveste. Se așeză pe marginea cuverturii trase peste cearșaf și rămase o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
femeie nu-i înfierbântase așternutul și nici mințile. Cert lucru, nu avea nici un motiv să simtă că plutește. Întors din reverie, gunoierul Vasile se întoarse pe partea cealaltă și căscă ochii. Mari. Îi dădu roată și-i mai căscă o dată. Salteaua umplută cu aer cât să fie suficient de moale ca să te adâncești în gânduri țgunoierul Vasile fiind o persoană meditativă, avea întotdeauna grijă să și stabilească niște coordonate care să-i asigure un minimum de confort) se ridicase nițel de la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu stiloul, acoperite cu o ștampilă rotundă și vârâte strategic sub un geam la panoul de la intrare. Ca urmare firească, apa caldă devenise de mult personaj melancolic în poveștile celor doi bătrâni care jucau table în fața scării B. De altfel, salteaua umplută era numai unul dintre obi ec tele care alunecau, pentru că, supunându se aceluiași principiu de fizică, cele două scaune, valiza și alte câteva nimicuri se legănau haotic prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
data aceasta. Pentru că apa caldă îi înghețase picioarele. Așa că, îmbinând fericit regula conform căreia în situații limită în oricine se naște instinctul de conservare cu principiul „nițică apă n-a omorât pe nimeni“, se întoarse ostenit și se ghemui pe salteaua cumpărată pe o sticlă de coniac țoptzeci și cinci de lei suta) în tinerețe, la 2 Mai, de la un vânzător îmbrăcat sumar, în sensul că nu avea slip. Își aprinse un kent și se lăsă luat de valul amintirilor. ZÂMBETUL
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fotografii la minut, comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Acum avea o rochie albă.Apoi în acordurile unui concert preclasic,rochia se închise imperceptibil la culoare... Adormi.Când se trezi era dimineață.Se simțea odihnit.Se afla într-o camera în formă ovală. Mobilierul și lenjeria erau ultramoderne, transparente. Salteaua era plină cu apă.Peștișorii exotici înotau sub el.Prin pereții camerii se vedeau holuri lungi și uși mate.Ciudat! Camera nu avea ușă.Cobori din pat. Intr-un colț se afla un display.Atinse un buton și pe ecran
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un ajutor. Avea un caiet mare, o ruletă și un pumn de creioane de diferite culori. Petre îi primi și împreună o luară de sus cu "inventarul": pentru dormitorul lui, un pat mare, dublu, solid, cu placa de lemn pentru saltea și sertare sub placă pentru așternuturi, de ambele laturi; două noptiere; o măsuță cu sertar; după ușă, un dulap de haine. În celelalte două dormitore, al fetelor și pentru cine-o mai fi, două paturi, tot cu placă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Adormi pe moment și iar nu avu somn, doar coșmaruri. Îl trezi, spre dimineață, lătratul lui Toni. Era năuc, capul îi vâjâia, avea mii de gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin pat, întoarse plapuma, cearceaful, salteaua. Căută pe jos... Avusese din nou coșmarul de la Paris cu nuvela lui Merimée, cu el jucând tenis, cu inelul de logodnă pus în degetul statuii... Și statuia nu era o Venus oarecare, era o frumusețe blondă, cu ochii albaștri, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ce faci mâine? Ce-am făcut și ieri, pe lângă casă... Badea Ion mi-a gătat mobila, știi și tu, da' dacă îmi vine familia n-am oale, n-am farfurii, pahare, n-am cearceafuri, mi-ar mai trebui și niște saltele și aș vrea, dacă vrei, să mergem împreună, la Văleni, să cumpărăm câte ceva. Merg cu plăcere. Pe la ce oră? După ce te scoli, pe la 10! Eu mă scol când cântă cocoșul, domnule Petre, nu sunt doamnă de la oraș. Bine, la 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu manifestările lui de afecțiune, îi risipi preocupările. Gândind la ziua de mâine, o sună pe Camelia, pentru a o consulta cu privire la cumpărături. Vreau să merg mâine la Văleni, să mai cumpăr câte ceva pentru casă. Ce? Farfurii, pahare, oale, cearceafuri, saltele. Ai grijă pe ce dai banii! Nu-mi închipui că Văleni-ul e Mall-ul de la Băneasa. Și cât te pricepi tu... Da' nici casa de la Bucura nu-i Peleș-ul! Găsesc eu ceva să se potrivească, nu vreau nici servicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
magazin în magazin începură totuși să adune câte ceva ba oale, ba farfurii, ba pahare... Se gândi că pentru cearceafuri o să rezolve problema cu Camelia la București, la acest capitol dumneaei fiind mai pretențioasă. Găsiră și un atelier de "plăpumi și saltele" și comandă saltele pentru cele trei dormitoare. Luase dimensiunile și stabili cu patronul să i le aducă la Bucura. Trecând pe lângă un magazin de confecții, Carmen se opri în fața vitrinei, admirând o rochie tinerească, înflorată. Ce-ai rămas așa, statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
începură totuși să adune câte ceva ba oale, ba farfurii, ba pahare... Se gândi că pentru cearceafuri o să rezolve problema cu Camelia la București, la acest capitol dumneaei fiind mai pretențioasă. Găsiră și un atelier de "plăpumi și saltele" și comandă saltele pentru cele trei dormitoare. Luase dimensiunile și stabili cu patronul să i le aducă la Bucura. Trecând pe lângă un magazin de confecții, Carmen se opri în fața vitrinei, admirând o rochie tinerească, înflorată. Ce-ai rămas așa, statuie? Mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
până la Paști mai era puțin, începu febra pregătirilor. Pe verandă, cu parfumul pomilor înfloriți invadându-i simțurile, cu Toni picotind la picioarele sale, începu metodic să-și treacă, în caietul de note, "acțiunile", meniurile pe zile, cumpărăturile... În lipsa lui sosiseră saltelele, pe care le puse fiecare la locul ei, aranjă cearșafurile, pernele, plăpumile și păturile. În bucătărie orândui "inventarul" și apoi se apucă de meniu. Paștele era o sărbătoare deosebită, care se cerea cinstită cum se cuvine. Își amintea de bucatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se lega o sforicică, care avea și un ochi, prin care să poți trece degetul. La fiecare capăt al tijei era legată, tot cu sforicică, câte o țepușe făcută tot din lemn de scândură de pat. Sforile se scoteau din saltele, care erau una mai puturoasă ca alta. Se făcea reglajul, cu grija cuvenită, ținând balanța de sforicica tijei transversale. Apoi, înfigând fiecare țepușe în câte o felie de pâine, se stabilea ierarhia feliilor, după greutate. Fiecare avea dreptul să aleagă
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
obscuritatea și petele unei vieți scurse într-o cameră sumar mobilată: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric)" (Azi când mergeam pe stradă...); "de două zile nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
palmă, brațele întinse lateral, ocolirea punctului fix, alergare înapoi cu mingea sub brațe, predarea lor la următorul care continuă acțiunea. 3. Patru grupe așezate câte două față în față, în fiecare grupă fiind grupați câte patru. Primii patru transportă o saltea la grupa din fața lor, situată la 4 - 5m, o lasă jos iar cei patru din grupa „adversă” o preiau transportând-o din nou la prima grupă. Cei care au executat transportul se așează la coada șirului echipei de unde au plecat
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
au niciodată, da' ne fumează pe noi!" (dictionarurban.ro). Ambele sensuri apar și în presă: "Tirează (ia portofelul)" (RL = România liberă, 2455, 1998, 6) sau în memoriile lui "Fanfan, rechinul pușcăriilor": "Îl bunghesc pe nea Cazacu tîrînd o carte la saltea" (M. Avasilcăi 1994: 29). Alte atestări recente, culese din Internet, confirmă răspîndirea verbului, mai ales cu sensul "a pleca": fie în construcția cu pronume reflexiv - "io maine mă tirez pana în Grecia" (connect.co.ro); "mă tirez cu fruntea sus
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
-le frunzulițele tremurânde În tot atâți bănuți din aur. Cei mai mulți tineri și adulți se bălăceau În apă, Înotau ori se plimbau cu barca, alții jucau volei În cercuri mici iar cei toropiți de soare și de efort se odihneau pe saltele sau cearceafuri. Printre cei din urmă se găsea și Rică Olaru, cel care avea ochii Întredeschiși și, Între realitate și vis, Încerca să mediteze la toate formele Înglobate În cuvântul ... „fraier”, rostit de Ada Moldoveanu ca un fel de concluzie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu va mai deschide nimănui. Timp de o jumătate de oră, soneria continuă să sune. Se aud și niște pumni zdraveni în ușă. Chiar și niște înjurături în mai multe limbi străine, necunoscute lui Lionel. Ignoră totul. Se întinde pe salteaua care e pusă direct pe podea. Desface o sticlă de șampanie și se bucură că a făcut câțiva oameni fericiți. E ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]