206 matches
-
porțelan pictat manual în aur pe fond cobalt, vase decorative din majolica. Vase ornamentale și fructiere cloisonee. porțelan de Sevres de sec. XVIII, vase de Bohemia. Statuete din bronz masiv, metal polisat, antimoniu și bronz, semnate: Savargin, Bruchon, Constant, Poitvin. Samovare și pendule, piese de mobilier, petromaxuri, fiare de călcat, râșnițe de mână. O parte dintre aceste obiecte deosebite pot fi admirate în cadrul expoziției: "Nicolae Tuzlaru - Pictor și colecționar". "IALOMIȚA - STUDII ȘI CERCETĂRI DE ARHEOLOGIE, ISTORIE, ETNOGRAFIE ȘI MUZEOLOGIE" continuă seria
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
unde-și găsește o slujbă într-un atelier fotografic și o întâlnește pe violonista Olga Fogarascher de care se îndrăgostește și cu care se căsătorește în anul 1897. Participă la Salonul de Iarnă al Asociației Artelor Plastice cu lucrarea „"În fața samovarului"” în anul 1898, ocazie cu care câștigă o bursă de stat. Un an mai târziu își petrece vara la colonia artistică de la Baia Mare. Primind o nouă bursă de stat, în 1900, călătorește în Italia unde lucrează împreună cu Robert Wellmann în
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
italiană, rămâne cu preponderență compoziția „"Fata cu fluturele"”. De asemenea, alături de peisaj, perioada italiană se caracterizează și de apariția în creația lui Coulin a lucrărilor și studiilor de nud. Dintre picturile sale cele mai cunoscute sunt: "Mireasa pictorului" (1896); În fața samovarului" (1898); "Cap de copil" (1900); "Din Italia", "Fata cu fluturele" (1911, aflat la Galeria Națională a Ungariei, Budapesta); "Țărănci din Țara Bârsei" (1903, din colecția Brukenthal, Sibiu); "Portret Pucheria Smigelschi" (1904); "Țărancă româncă" (1905); "Violonista Olga Coulin" (1908); "Autoportret" (1910
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
cum se vând volumele. Cei din mulțime îl recunoșteau imediat, iar dacă era abordat, le vorbea uneori și necunoscuților. Îți pup sufletul!'', le spunea el. Prozatorul Ștefan Agopian își amintește, tot într-un interviu, despre pasiunea de colecționar de ceasuri, samovare, fiare de călcat sau monede a lui Nichita. A strâns ceasuri, dar într-o zi s-a plictisit de ele și a început să le arunce pe fereastră: «E foarte plăcut, bre, să arunci ceasuri pe fereastră», îmi povestea peste
Nichita Stănescu, un genial arhitect al limbii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105657_a_106949]
-
am întrebat eu. «Nu, bre, că nu eram nebun! Ce n-am aruncat, am dat cadou». Mai târziu a început să strângă fiare de călcat, dar s-a plictisit repede și de ele... Pe urmă a făcut o pasiune pentru samovare, i-am dat și eu unul cadou, dar nici samovarele, cu toate că era pe jumătate rus, nu l-au făcut fericit decât prea puțin timp. (...) Nichita cheltuia enorm pe monede. Numismații negustori profitau de faptul că Nichita nu se uita la
Nichita Stănescu, un genial arhitect al limbii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105657_a_106949]
-
n-am aruncat, am dat cadou». Mai târziu a început să strângă fiare de călcat, dar s-a plictisit repede și de ele... Pe urmă a făcut o pasiune pentru samovare, i-am dat și eu unul cadou, dar nici samovarele, cu toate că era pe jumătate rus, nu l-au făcut fericit decât prea puțin timp. (...) Nichita cheltuia enorm pe monede. Numismații negustori profitau de faptul că Nichita nu se uita la bani atunci când îi plăcea vreo monedă și-l păcăleau. Îi
Nichita Stănescu, un genial arhitect al limbii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105657_a_106949]