247 matches
-
însuși ministrul justiției, consilierul M. Sale, fraudează legea c-un cinism nemaipomenit, a fost atât de mare încît din toate părțile răsună strigătul: "Afară, mișelule! Afară, nerușinatule! ". Un alt alegător al d-lui Cîmpineanu e d. Nicolae Gavril, alias Nicolake Chelu, samsar cunoscut din vremea afacerilor Mihălescu - warszawsky. Acest d. a avut o casă în București, strada Belvedere; dar acea casă s-a espropriat de către Direcțiunea Căilor Ferate, a fost dărâmată și locul e proprietatea statului. În fine, cele trei voturi peste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țări pentru a cădea în poalele unei puteri străine? Face acest guvern lovitura sa de stat cu ucideri, intimidări și corupțiune în folosul vreunui cuceritor? Iată cestiunea ce ni se impune cu necesitate. Precupeți de hotare și de sânge omenesc, samsari vânzători intereselor țării cătră regele Stroussberg și cătră toți străinii, roșii pot afirma c-au adus țara aceasta la apogeul corupțiunii, destrăbălării, orgiei guvernamentale. Ave Caesar! [3 mai 1883] ["DUPĂ CE ILIE ȚEPELUȘ... După ce Ilie Țepeluș, Ion Pelin și Vasile Bojoacă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu aspect insipid, care etalează nonșalant bijuterii și mătăsuri scumpe, politicieni împreună cu familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți care petrec în București așa cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mamei că vin de cum termin partida asta. Dar eu n-am plecat. Îmi plăcea să mă uit la uriașii aceștia care intrau, comandau ceva, consumau, unii plecau și alții se așezau, gânditori sau obosiți, la mese. Intrau muncitori, căruțași, țărani, samsari, fără ocupație, oameni simpli de tot felul, din popor, niciodată vreun funcționar, vreun proprietar sau comerciant. Dar era bine, știam că mă aflu printre ai mei și cred că tata nu s-ar fi simțit bine în vreun local de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ia. Dacă mă mut, sunt un om pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum știi și dumneata, și nu pot să mă plâng. Am plătit cinstit și am rămas. Dar acum am aflat că unchiul dumitale vinde casele. Îmi vin samsari mereu. Dacă vine alt proprietar, ce mă fac eu? Îmi mărește chiria, asta nici vorbă, aș da și mai mult, deși ș-așa e greu. Dar umblă concurența. E cineva care vrea să mă scoată de aici și să deschidă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că doar ai un rând... Vinzi casele cumva? Că de închiriat, acum a trecut timpul. Bine faci că le vinzi, tot mai bine e să ai banul în pungă, dar trebuie să fii cu ochii în patru, să pui un samsar bun. Cam cât ceri, așa, ca să mă orientez? - Nu vând nimic! zise scurt moș Costache. În fond, Stănică mirosise bine, bătrânul voia să vândă și casele astea, precum voia să vândă tot. Acest imobil vechi îl cumpărase chiar de la Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mirat, neînțelegînd de ce un om la vârsta lui nu se poate asigura. Atunci îi intră în cap că avea prea multe lucruri în casă și că trebuiau vândute. Câteva izbuti să le dea pe la cumpărătorii de vechituri. Dar când un samsar ovrei veni chiar în casă, insistând să cumpere în total, apăru deodată Aglae, c-o falcă-n cer și una pe pămînt: - Da, ce faci aici, Costache? - Cum, ce fac? - Asta te-ntreb și eu! Te-ai apucat să vinzi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pămînt: - Da, ce faci aici, Costache? - Cum, ce fac? - Asta te-ntreb și eu! Te-ai apucat să vinzi lucrurile din casă? - Și ce dacă vînd? Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu! Te-ai apucat să vinzi lucrurile din casă? - Și ce dacă vînd? Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa mea, să fac ce vreau? Ce pofteștidumneata? - Poftesc că nu vreau să arunci mobile vechi, de la părinți, la un nespălat de samsar, care ți le ia pe nimic! - Și ce te privește pe dumneata dacă le ia pe nimic? - Mă privește! - Nu te privește! - Ba mă privește, că sunt soră! - Și dacă ești soră, ai vreun drept să mă epi... să mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să las nimic la nimeni. Mai bine le dau la un spital. Aglae, cam speriată de amenințare, se îmblînzi. - Nu ți-am spus că n-ai voie să vinzi, am zis că lași să tetragă pe sfoară mizerabilii ăștia de samsari. Dacă vrei să vinzi, vinde, că eu nu te-mpiedic, dar barem să găsim niște familii, prin vorbă, care să cumpere cu preț mai ca lumea. Eu vreau să-ți fac binele! - N-am nevoie de binele dumitale! se împotrivi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avut ce vinde timp de câțiva ani, mobilă, bijuterii, orice. Era și epoca în care am cunoscut fascinația talciocului, cu ocupat loc devreme, cu tot spectacolul de atunci, când oamenii mai aveau încă destule lucruri de valoare de vândut, cu samsari, misiți, vânzători de apă (era greu să ți procuri apă de băut la talcioc), de cărți interzise (romanul Cămașa lui Hristos, un fel de producție pe gustul cartierului, costa o avere), cu oameni sandvici, care se plimbau prin talcioc purtând
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsește următoarea, care, abia desprinsă, lasă să se vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează transpiră cuvinte prea îndelung evitate și semne pline de înflorituri, ca și când un samsar de secrete ar fi vrut să le încifreze în felul acesta, încă din tinerețe, pe când ceapa abia încolțea. Deja se trezește ambiția: mâzgăleala aceasta se cere descifrată, codul acela trebuie spart. Și deja este contrazisă acea entitate care vrea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
opt ani de așteptare? Fugăreală, opt ani, de la un ghișeu la altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa credeți, claponilor, așa credeți? Mojicia la care mă supuneți, minciunile, lipsa de stimă, lipsa voastră de bună creștere, fustangiilor? Până când, samsarilor, spuneți, până când? Vocea groasă, puternică, încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totdeauna”. Celelalte schițe au participat la diverse concursuri literare în perioada 1996 2004 („Jocul”,”Dragoste la a doua vedere”, „Simple coincidențe”,”Lecția de dans”,”Eșecul etapei”,”Jungla albă”.”In garaj”,”Banchetul solitarului”,”Doamna și vagabonzii” ,”Vot de iunie”,”Misterul nopții”,”Samsarul”,”In contact cu umbra”.”Labirintul”,”Meandre”,”Vacanța”), dar rezultatele finale nu sunt cunoscute. Titlul cărții a fost inspirat din „Aforisme” una din epigramele lui Petre Tipărescu: „Încurcând două cărări Amuzantele carateUnele par cugetări, Altele necugetate”. Dacă în aceste schițe veți
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în Senat,la alegerile preliminare,cu gândul la Cleopatra. Avea o ciudă romană împotriva fotbalismului. Au fost echipate 2 corabii,cu 2 echipe de elită și s-a purces spre Champions League. Faraonul a sesizat pericolul și a apelat la samsari pentru întărirea buturilor. Jucatorii islamici și cei de unică folosință au răspuns exploziv. Comisionul a trecut de bursa neagră,dar faraonul a ramas cu ochii în soare,la zeul Ra... Campionatul s-a încins ! A luat foc și biblioteca din
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
E mălăiață dintr-un pom Ce cade-n gura unui prost. O prinzi la timp,te face «om» Iar dacă nu,rămâi...ce-ai fost.” (Gh,Suciu) „Hoții mici ajung în ștreang. Hoții mari sunt salutați pe stradă”. (Wilhelm Wander) Samsarul Pe poarta instituției viti-vinicole își făcu apariția un jeep modern 4x4. Un bărbat spilcuit se prezentă cu demnitate la cabinetul directorului. -Domnule director,sunt samsar de vinuri. Directorul trecu în revistă lista de vinuri. Va putem oferi soiurile:Riesling, Aligote
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Gh,Suciu) „Hoții mici ajung în ștreang. Hoții mari sunt salutați pe stradă”. (Wilhelm Wander) Samsarul Pe poarta instituției viti-vinicole își făcu apariția un jeep modern 4x4. Un bărbat spilcuit se prezentă cu demnitate la cabinetul directorului. -Domnule director,sunt samsar de vinuri. Directorul trecu în revistă lista de vinuri. Va putem oferi soiurile:Riesling, Aligote,Fetească albă,Ottonel,Cabernet și specialitatea noastra Busuioacă de Bohotin.Prețul unui litru este de 20.000 de lei. -Nu m-ați înțeles,preciză musafirul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vinuri. Va putem oferi soiurile:Riesling, Aligote,Fetească albă,Ottonel,Cabernet și specialitatea noastra Busuioacă de Bohotin.Prețul unui litru este de 20.000 de lei. -Nu m-ați înțeles,preciză musafirul.M-am prezentat greșit. Eu sunt de fapt samsar de vinuri proaste.O sticlă de vin,cu etichetă,cu capișon,cu dop de plastic și banderolă mă costă 7.150 lei. Dumneavoastra,vreți ca în această sticla să mai fie și... vin? -Bine,admise directorul.Ce-ați spune de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pentru a le lăsa apoi pârloagă, cu oameni care încă mai simt plenar demnitatea de om necălcat în picioare. Deja de când cozile de topor occidentale au pus cât de cât mâna pe putere la Chișinău, au și început să roiască samsarii pentru a cumpăra Moldova la tarabă. Și de la Vaslui a dat o raită pe acolo Porumboiu, pentru a se alege și el cu o halcă din viitorul hoit al acestei țări. Este binecunoscut faptul, că vinurile din Moldova se comercializează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spada justiției, iar eu nu o voi depune Înainte de a-i fi retezat capul, zise el, scandând fiecare cuvânt. Cu toții păreau să fie de acord și Îl priveau impasibili, ca niște motani bine hrăniți. Lui Dante Îi aminteau de acei samsari din Arta lânii pe care Îi zărise de atâtea ori pe străzile Florenței, braț la braț cu mușteriii, și pentru o clipă fu cuprins de Îndoială. Clopotul de stingere sunase de ceva vreme când Își luă rămas bun. Dar nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gros și după ce spunea: "Ei, noroc să dea Dumnezeu!" se urca iar pe leagănul de lemn și o lua înapoi. În câteva luni trebuise să mai ridice o odaie alături. O lume amestecată îi umplea prăvălia: mecanici, gunoieri, șoferi, olteni, samsari în trecere prin marginea aceea a Bucureștiului, unii - negri de soare, cu fețele supte și uscate de vânt, alții - plini de ulei, cu hainele pătate. Gălăgioși și veseli, gustau rachiul, le plăcea, mai cereau. Limbile se dezlegau repede. Înjurau și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
program aiurit, cu localul mai mult gol, cu chelnerițe mai mult dezbrăcate. Ceva între speluncă și salonul de așteptare al unui bordel. Poate chiar și masca un bordel noua înfățișare a restaurantului. Am intrat aici, într-o sâmbătă dimineața, împreună cu Samsarul. Vândusem singurele mele lucruri mai de preț, două desene, un nud de Corneliu Medrea și compoziția „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă“, de Ressu. Le primisem cadou de la văduva B., după ce își desfăcuse casa. Venise vechiul proprietar și fusese nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
statornicie, precum mult hulitele picături chinezești. Și măcar de-ar fi fost niște sume nemaipomenite. Datoriile mele, adunate, nu făceau mai mult decât câștigul unei traseiste în trei-patru seri bune. Mă îngrețoșa și un astfel de gând. Am dat de Samsar după un anunț din ziar. Am stabilit întâlnirea în Cișmigiu. Nu-l invitasem acasă, rușinat de sărăcia în care trăiam. Am stat pe o bancă, ne-am tocmit câteva clipe, apoi mi-a oferit prețul pe care îl cerusem. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]