9,247 matches
-
emisiunile radiofonice Întîlnire cu Fericirea, În nopțile cînd făcea de gardă. În plus, de cîteva săptămîni, devenise membră a Cercului Ascultătorilor Fideli, amănunt pe care Îl ținea oarecum secret. Despre pacientul Pablo știa doar că fusese adus aici de la un sanatoriu din munți. Ca majoritatea bolnavilor aduși de acolo, era foarte slăbit, prezenta echimoze și arsuri la Încheieturile mîinilor și pe spate, În dreptul omoplaților, iar În fișa lui clinică, pe lîngă cîteva Însemnări destul de vagi privind evoluția bolii, erau consemnate trei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
va Învăța bunele maniere și-și va face nevoile numai În locuri sterilizate. Ce mai Încolo și-ncoace! Va duce o existență demnă. Cu tine va fi mai greu, măgar bătrân și bășinos! Poate vei fi Însă internat Într-un sanatoriu de boli mintale la marginea unei păduri de pini, și-ți vei dicta memoriile, unei infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
morgi, chioșcuri de fast-food și mănăstiri spaniole. Adun grămadă bucățile însângerate și prăfuite, și la radio e muzică swing de big band. La radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care nu ți-o dă decît o fericire mare, sau o durere profundă. El era stagiar și fusese trimis "de umplutură" la un simpozion de mase plastice; ea a înțeles el mai tîrziu, în timpul plimbării venise la tratament, în Sanatoriul de boli nervoase, deci era vorba de o durere profundă, ce o marcase puternic, ducînd-o la un pas de sinucidere. Femeie trecută puțin de treizeci de ani, Simona avea în ea o eleganță a spiritului care, dacă aveai bun-simț, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i așa? o mai Întrebă el. — E datoria mea să vin, Arthur... Abia după plecarea ei, Digby se miră de acest nume. 4 În fiecare dimineață, un servitor Îi aducea la pat micul dejun: cafea, pîine prăjită, un ou fiert. Sanatoriul era o Întreprindere aproape de sine stătătoare: avea o fermă de porci și de păsări și un parc Întins de vînătoare. Doctorul, personal, nu vîna, fiind - după cum spunea Johns - Împotriva distrugerii animalelor. Cum nu era, Însă, un doctrinar și cum pacienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna o bucățică de unt, căci sanatoriul avea și vaci. În timp ce citea, Digby se pomeni cu Johns, care venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce-i aia „coloana a 5-a“? Îl Întrebă el, ridicîndu-și privirea. Johns nu cunoștea voluptate mai mare decît aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el și, Întorcînd brusc spatele insuliței și rămășițelor murdare ala pasarelei improvizate, se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
eufemistic, „Pavilionul special“. Despre acest pavilion nu sufla nimeni o vorbă, dar se bănuiau lucruri sinistre, ca existența unei odăi capitonate și a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau numai ferestrele de sus, care erau zăbrelite. Fiecare dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor doi jucători, atitudinea maiorului obsedat de trădare sau accesele de plîns ale unuia ca Davis - toate aceste simptome, la fel ca și violența, vădeau boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
m-ai văzut! Îi șoptii el lui Digby, fără să se oprească din mers. Părea să se Îndrepte spre iaz. Peste cîteva clipe se pierdu printre tufe, iar Digby Își urmă drumul. Avea sentimentul că a sosit vremea să părăsească sanatoriul. N-avea ce căuta aici: el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plină de rufe murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta zadarnic, ore Întregi, o fată la poarta hanului „La Stema regală“. Digby nu putea asemui cu nimic această Încăpere. Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase cu blîndețe controlorul. Rowe crezuse o clipă, Îngrozit, că va fi readus la sanatoriu cu forța, ca un chiulangiu care-a fugit de la școală. — Ești unul dintre pacienții doctorului Forester, nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație și roagă-i să telefoneze la sanatoriu ca să trimită o mașină după dumneata. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clipă, Îngrozit, că va fi readus la sanatoriu cu forța, ca un chiulangiu care-a fugit de la școală. — Ești unul dintre pacienții doctorului Forester, nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație și roagă-i să telefoneze la sanatoriu ca să trimită o mașină după dumneata. N-o să dureze mai mult de treizeci de minute. Nu, nu vreau. — Am impresia că te-ai rătăcit, domnule, dar să știi că n-era de ce să-ți fie frică - doctorul Forester e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unghiile. Ai venit aici de bunăvoie, pentru a face o declarație? — Am văzut o fotografie Într-un ziar și... — Te căutăm de cîteva luni... Abia aseară am aflat. — Pari a fi dus o viață cam retrasă... — Am stat Într-un sanatoriu. Vedeți dumneavoastră... Ori de cîte ori deschidea gura, creionul scîrțîia pe hîrtie, adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cîteva luni... Abia aseară am aflat. — Pari a fi dus o viață cam retrasă... — Am stat Într-un sanatoriu. Vedeți dumneavoastră... Ori de cîte ori deschidea gura, creionul scîrțîia pe hîrtie, adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă el și arătă cicatricea de pe frunte. M-am pomenit la sanatoriul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîteva luni... Abia aseară am aflat. — Pari a fi dus o viață cam retrasă... — Am stat Într-un sanatoriu. Vedeți dumneavoastră... Ori de cîte ori deschidea gura, creionul scîrțîia pe hîrtie, adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă el și arătă cicatricea de pe frunte. M-am pomenit la sanatoriul acela fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă el și arătă cicatricea de pe frunte. M-am pomenit la sanatoriul acela fără să-mi amintesc de nimic - În afară de cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În biserică unui capitol din Deuteronomul: „Subsemnatul Arthur Rowe fac de bunăvoie următoarea declarație: Noaptea trecută, recunoscîndu-mă Într-o fotografie de ziar, am aflat pentru prima oară că poliția mă caută. În ultimele patru luni am fost internat Într-un sanatoriu condus de un doctor Forester, ca urmare a pierderii memoriei Într-un bombardament aerian, dar sînt dornic să spun tot ce știu În legătură cu asasinatul...“ Omul Îl Întrerupse pe Beavis: — E destul de exact, nu-i așa? — Da, recunoscu Rowe. — Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cel puțin așa i se păru lui Rowe cînd Îl auzi: — Spune-ne ce-ți amintești, așa cum Îți vine, indiferent În ce ordine. — Altfel nici n-aș putea... Întîi Îmi vine În minte Poole. E gardianul unui pavilion special al sanatoriului, unde sînt internați cei furioși... deși nu cred că-s totdeauna furioși. L-am mai Întîlnit pe Poole o dată, Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Îmi amintesc de-o odăiță mizeră și de un tablou cu Golful Neapole care atîrna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe marginea unui scaun, Într-o poziție destul de incomodă. — Dumnealui e Arthur Rowe, pe care-l căutam, zise detectivul, punînd pe masă dosarul. Cel puțin așa pretinde. N-are nici un carnet de identitate. Spune că a fost internat Într-un sanatoriu, pentru amnezie. Iar noi sîntem fericiții muritori care i-am repus În funcțiune memoria. Și Încă ce memorie! Ar trebui să deschidem o clinică... Te va interesa desigur să afli că dumnealui a fost martor la asasinarea lui Cost... — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața pleoștită. Orice s-ar spune, e ceva ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața pleoștită. Orice s-ar spune, e ceva ieșit din comun... N-ai nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Poole. Și mai spunea că i-ar trebui o fereastră de la care să poată trage... E cam țîcnit, săracul, dar nu-i furios deloc, ci dimpotrivă... — Continuă, continuă... — Stone era convins că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aflai Împreună cu ea? — Cred că ne iubeam. — Crezi? — Nu-mi amintesc precis. Dar ea ce spune despre toată povestea asta? — Spune că i-am salvat viața. — Mamele libere, murmură domnul Prentice. Ți-a explicat fata cum de-ai ajuns În sanatoriul doctorului Forester? — I s-a interzis. (Domnul Prentice ridică o sprînceană.) Voiau - cel puțin așa mi-au spus - ca memoria să-mi revină Încet, de la sine, fără ajutorul hipnotismului sau al psihanalizei... Domnul Prentice zîmbi, legănîndu-se ușor În jilțul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebuie să admiți și dreptul statului de-a face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]