2,488 matches
-
granulometria nisipului, cât și de prezența unor suprafețe lacustre (lagune și limane). În țara noastră, cea mai apreciată plajă este cea de la Mamaia, reprezentată printr-un grind nisipos de mari dimensiuni, care închide laguna Siutghiol. Pârtiile de schi, bob și sănii fac parte din farmecul agrementului pe zăpadă, fiind amenajate pe trasee cât mai drepte și cu o durată mare a stratului de zăpadă. Cele mai numeroase pârtii se concentrează în zona Văii Prahovei și în Poiana Brașov. În ultimii ani
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
inclusiv anotimpurile nu mai sunt cum erau odată. Poate n-ai să mă crezi, dar într-un fel, mi-e dor de iernile acelea. De sentimentul de libertate pe care îl aveam, umblând alături de copiii din vecini, pe ulițe, trăgând săniile după noi, până seara târziu. Abia atunci, înghețați bocnă, dar bucuroși, ne întorceam acasă. Crăciunul avea întotdeauna miros de brad adevărat, nu artificial ca acum, dar și de cozonac rumen. Cu mâna pe inimă, pot spune ca mama făcea (și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vezi acea viață lipsită de griji și de probleme. Viața în care, de cum deschideai ochii, începeai să faci ceva. Nu conteză că era vară sau iarnă, permanent găseam cu ce să ne ocupăm, ce să facem. Iarna ne dădem cu sania și ajungeam în râpă. Ne udam, răceam, dar acum, am despre ce să-mi amintesc. Mai rău este pentru generațiile care vin, care nu pot vorbi, dar știu să se joace la telefon, la calculator. Poate este ceva bun. Dar
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de neuitat. Au fost atâtea amintiri plăcute... Îmi amintesc săniuța mică pe care o aveam, în care mă urcam cu sora mea și ajungeam, din deal de la biserică, până aproape în centrul satului. Ce timpuri frumoase. Câți copii ieșeau la sanie să simtă această viteză plăcută și acel aer rece care bătea în față... Mai erau și unii băieți, niște ștrengari, care ne mai spălau cu zăpadă, ne băteau cu bulgări și uneori plângeam. Ne dădeam cu sania, până ce veneau să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
copii ieșeau la sanie să simtă această viteză plăcută și acel aer rece care bătea în față... Mai erau și unii băieți, niște ștrengari, care ne mai spălau cu zăpadă, ne băteau cu bulgări și uneori plângeam. Ne dădeam cu sania, până ce veneau să ne ia acasă să mâncăm sau ne luau că era seară. Acasă, ajungeam înghețate bocnă și uneori începeam să plângem de la căldură, căci căldura ne provoca durere. Până a doua zi, se uita toate scârba. Era mai
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
începeam să plângem de la căldură, căci căldura ne provoca durere. Până a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal. Celelalte sănii se pun una după alta, dar toate sunt aninate între el. Și porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de la căldură, căci căldura ne provoca durere. Până a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal. Celelalte sănii se pun una după alta, dar toate sunt aninate între el. Și porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și toți își luau
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal. Celelalte sănii se pun una după alta, dar toate sunt aninate între el. Și porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și toți își luau săniuțele și se dădeau singuri. Alteori, mergeam și ne răsturnam în zăpadă. O ocupație plăcută a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
am întrebat doar din curiozitate. Dar nu trebuie să-mi răspundeți, dacă nu doriți. Taximetristul se uită la femeia din oglinda retrovizoare, apoi își mută ochii la drum. Trece un minut, care plutește ca un fulg, trăgând după el o sanie pe care stă un Moș Crăciun sfrijit, îm brăcat în zdrențe roșii. Nici unul din ei nu mai spune nimic. Apoi taxi metristul ia o curbă. Atent. Îndreaptă volanul. Își dorește să audă. Taximetristul vede un bețiv și îl claxonează scurt
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nucă, ținea minte că în copilărie fura nucile din bucătăria bunicii, își îndesa buzunarele și fugea în camera de la stradă pentru a înghiți miejii pe nemestecate, uitându-se pe fereastră spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră cu poftă în miejii de nucă, permițând gustului de copilărie trecută să depășească barierele timpului și spațiului. Înghiți încă o gură cu vin și murmură spune-mi o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să vă trateze în oraș. S-a înțeles? S-a înțeles, răspunse Alice, sperăm că "fata tatii" o să aibă grijă de noi! Râzând cu toții, s-au despărțit unii spre casă, Petre, Camelia, Beatrice și Mihai s-au urcat într-o sanie și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii mari topindu-i-se pe obraji, clinchetul clopoțeilor cailor, era un spectacol netrăit niciodată. Și ceilalți se bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a înțeles, răspunse Alice, sperăm că "fata tatii" o să aibă grijă de noi! Râzând cu toții, s-au despărțit unii spre casă, Petre, Camelia, Beatrice și Mihai s-au urcat într-o sanie și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii mari topindu-i-se pe obraji, clinchetul clopoțeilor cailor, era un spectacol netrăit niciodată. Și ceilalți se bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
uriași, apărea exact ca în poveste. Brazii erau împodobiți din vârf și până la poale de zăpadă, poiana sclipea și ea în mii de cristale și peste tot în aer plutea o atmosferă de pace, liniște și sărbătoare. Au coborât din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare și ce primire! Cu halebardieri, cavaleri și trompeți! Beatrice se îmbujorase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
altitudine 2291 metri. A fost o construcție faraonică, ce a necesitat un efort uriaș, materialele fiind transportate cu care cu boi. Cum venea înserarea și Ajunul, Crucea era iluminată de cele 500 de becuri, spectacolul fiind, prin pânza ninsorii, feeric. Sania îi aștepta și Petre o sună pe Ana pentru a vedea care mai e situația cu restul familiei și musafirii. Totul era în ordine, Ana a ținut problemele "în mână", bradul a fost împodobit, camerele încălzite... Petre le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Beatrice le-a trimis și o fotografie cu ea îmbrăcată în costumul popular primit cadou. Îi venea foarte bine și lipsea numai Grigorescu s-o picteze! Uite așa, cu una cu alta, cu discuții, cu plimbări pe jos sau cu sania, cu colindători, cu zeci de telefoane date și primite, au ajuns și în seara Revelionului. Din nou, Irbisul cu specialitățile și specialiștii lui, din nou bunăvoie și șampanie. Nici nu trecuse bine miezul nopții și tinerii au și zbughit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere / dar mie îmi vine să casc și treptat treptat/ adorm visînd cum o sanie mă duce / spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic tot bat" (Jurnal). Probă de vitalitate, ima-gi-nea "naturală" cunoaște diverse variante, unele în care intervine și ipostaza de funambul dezabuzat: "Gata trag cortina spectacolul meu s-a sfîrșit / nu sînt clovn
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
zăpezii" (Evenimentul zilei = EZ 3.01.2008), a apărut și un foarte bun articol critic și ironic, deplîngînd și parodiind unanimitatea viziunii catastrofice - "Teroarea ghioceilor" (editorialul lui Grigore Cartianu, din EZ 7.01.2008), iar știrile despre copiii ieșiți cu sania pe derdeluș n-au fost, pînă la urmă, cu totul absente... Dramatismul extrem al stilului se manifestă vizibil în lexic și în construcția figurilor. Termenii preferați, mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coșmar, infern, calvar (de altfel, în
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
i-a ocolit. Elipsa specifică sărbătorii, clișeele și pana hibernală de idei le supraviețuiesc chefurilor d'antan în doar cîteva rînduri pe-o felicitare. Format mic, unele cît niște cărți de vizită, felicitările interbelice abundă de culori și de acțiune: sănii, jucării, mai rar peisaje, case care scot fum pe hogeacuri, dichis. Departe sînt sclipiciurile lor de paloarea stereotipă a cărților poștale de prin '70-'80, cu o crenguță ninsă și o urare de circumstanță. Departe, însă, și de tabieturile de
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii (unul murg, care acum/ nu mai are un nume, și iapa roșcată, Ema sau Vilma)/ înhămați de bunicul meu Sava la sanie, într-o iarnă/ când a fost adus și aparatul de radio în casă.//(...)// Stau singur și mă gândesc la viața-mi, vorba poetului, și nu pot trage/ nici o concluzie și-i limpede că nu/ această stare ar putea constitui carnea
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
căzând pe caldarâm. Pentru că mai exista o toamnă, toamna gospodărească, sezonul corespunzând zicalei "toamna se numără bobocii", toamna pregătirilor pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor, iubită de cei puternici, lunecători pe schiuri și suflători pe nări de aburi fierbinți. Cât privește toamna gospodărească, ea începea în momentul când legumele, zarzavaturile, fructele se aflau în cel mai fast ceas al înfățișării, în acea bogăție
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
Mica pasăre își îndeplini promisiunea și veni în fiecare zi la ei. Când pasărea muri, în locul ei veneau în vizită puii ei. VESTITORUL PRIMĂVERII Venise în sfârșit și anotimpul primăvara. Acum câteva săptămâni copiii se dădură pentru ultima dată cu sania, iar acum abia dacă se mai zărea pe ici, pe colo, câte un petic de zăpadă. După o luptă cu ploile, vânturile reci și norii grei, soarele câștigase. Acum domina cerul. Își întinse victorios razele strălucitoare peste pământul înghețat. Copiii
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
albe. Startul de zăpadă a acoperit satul. Copacii și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele au cușme albe, de nea. O plapumă sclipitoare a acoperit tot câmpul. Vrea parcă să țină cald grâului. Pe coasta dealului sunt copii cu săniile lor. Unii cad și fac mătănii, alții rostogolesc bulgări mari; construiesc oameni de zăpadă. Iarna copiii sunt fericiți. FLORI ȘI FLUTURI Primăvara a venit Cu alai de flori și fluturi. Crângul a înmugurit Mieii zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
de la naștere la pragul de trecere, ne predă cuminte tăcerii și-o ia de la capăt cu altă floare. pasărea măiastră drumuri de noapte pe întinsul zăpezii fecundate de lună îmi sună în urechi din copilăria uitată. scârțâitul de os al saniei urnită doar de fornăitul și aburul cald al celor doi cai. departe, în urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
măcar în campaniile electorale, să li se construiască autostrăzi? De ce n-a devenit aceasta o prioritate, în măsura în care au fost revendicările salariale, privatizările ori luptele pentru diverse facilități? Unde e gândirea prospectivă? Unde sunt proverbele de genul " Gospodarul își face vara sanie și iarna car"? Ne isterizăm doar când plonjăm în situații imposibile, când ne-a ajuns cuțitul la os. În România, noțiunea de bun public sau bun comun pur și simplu nu există. Egoismul exacerbat, disprețul pentru părerea celuilalt, indiferența față de
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
așa într-o doară. Azi un fulg, mâine altul, până într-o zi, când a pornit să arunce omătul cu lopata. Ningea răzbit. Totul era un covor alb. Ici-colo se mai zărea prin perdeaua deasă a ninsorii câte un copac...Săniile cărăușilor țineau aproape una de alta dintr-un instinct de siguranță. Glasurile cărăușilor sunau moi... nefirești parcă. Dumitre, de mult nu am avut așa o iarnă bogată. Dumnezeu și-o fi pus în gând să verse tot omătul din cer
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]