252 matches
-
întâlnirea cu ei. De altfel, cam tot ce a scris important se îngrămădește în anii lui târzii, când a căpătat certitudinea că se familiarizase, uzându-le între timp, cu toate resorturile vieții. De aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapiențiale, și nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari, despre el însuși, iar despre ei, cu tot ce învățase despre viață pe cont propriu. Așezat undeva între Noica și noi, nemaiputând fi învățăcel, dar nu încă maestru, a plecat lăsându-mă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
timp, spațiu, mișcare, deturnându-l din starea sa inițială de epifanie, de "reprezentare prin enigmă".181 Chiar și acum, însă, "reductibile la o schemă", miturile "însuflețesc totuși, vitalizează lumea, ca niște fulgurații spermatice. Lumea este un Om Mare spun doctrinele sapiențiale iar miturile sunt glandele lui endocrine".182 Iar atunci când mitul se dovedește criptat, când straturile sale de sens nu se lasă descifrate iar insistența hermeneutului nu este încununată de succes, Vasile Lovinescu ne încurajează în manierea Împăratului Iulian: "ceea ce în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
eteroclit, dau seamă de identitatea acestei poezii ce „constată și spune starea lucrurilor” (Alexandru Paleologu), însă modelând-o și interpretând-o într-o configurație de o superioară spiritualitate. Moralist și istorist, V., smerit la prima vedere, are obiective mari: panoramarea sapiențială a existențialului, din detaliile evocării enunțiative fiind abstras generalul. Ceea ce frapează și pare definitoriu este omogenitatea tematică, stilistică și valorică. Se poate cita de oriunde, eventual un poem precum Capodopera cinematografică din volumul cu același titlu (1999): „intrăm să vedem
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
debutul școlarității, descrește considerabil în adolescență, apoi se angajează pe un versant evident ascendent după ce ultimul copil părăsește căminul familial (Rollins și Cannon, apud Turliuc, 2004). Din păcate, când inerentele conflicte ce tulbură climatul oricărui cuplu conjugal nu sunt gestionate sapiențial și în timp util, unele căsnicii eșuează prin divorț. Rata divorțialității atinge un maximum în primii șapte ani de la căsătorie (Reiss, apud Munteanu, 2004), fiind mai afectate cuplurile care s-au căsătorit înainte de 20 de ani. Așa cum observă White (apud
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
debutul școlarității, descrește considerabil în adolescență, apoi se angajează pe un versant evident ascendent după ce ultimul copil părăsește căminul familial (Rollins și Cannon, apud Turliuc, 2004). Din păcate, când inerentele conflicte ce tulbură climatul oricărui cuplu conjugal nu sunt gestionate sapiențial și în timp util, unele căsnicii eșuează prin divorț. Rata divorțialității atinge un maximum în primii șapte ani de la căsătorie (Reiss, apud Munteanu, 2004), fiind mai afectate cuplurile care s-au căsătorit înainte de 20 de ani. Așa cum observă White (apud
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
lumină unde se află și figura voievodală și tot pe schemele gândirii populare, chipul boierului devotat, modelul monahal (Daniil Sihastrul) și prietenul nobil și credincios din cărțile de aventuri. Scrieri traduse și filtrate de sensibilitatea cărturarului "autor", romanele cavalerești, lucrările sapiențiale sau hagiografiile au toate o finalitate pedagogică, întărind în imaginarul colectiv memoria exemplarității și a eroicului. În această lumină așez tema reconsiderării istoriei și locul ocupat de ea în discursul secolului XVIII, în care se remarcă atitudini de tipul celei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
condiții, aserțiunea devenită neinterpretabilă, poate fi mijloc de producere a stărilor extatice. Din perspectiva rolului în alcătuirea discursului, aserțiunea poate deveni mijloc de caracterizare a lui, dar, desigur, nu în mod exclusiv, căci numai în sentințe sau în unele texte sapiențiale poate fi element suficient de structurare discursivă. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i are în vedere frecvența și statutul aserțiunii, fiindcă ea reprezintă și bază ideatică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
marelui imperiu stoic al Romei. Trebuie spus că, dincolo de anvergura morală a textelor stoice, te izbești, uneori, de platitudini monumentale. - sună un text din Epictet. Cu alte cuvinte, mai bine sărac și fericit decât bogat și nefericit. Evident, asemenea solemnități sapiențiale sunt abundent compensate de finețea sau abisalitatea altor pasaje. Dar nu poți să nu dai dreptate lui Hegel, din prelegerile sale de istoria filozofiei, când își încheie capitolul despre stoici cu fraza următoare: Este efectul inevitabil al oricărei „filozofii“ care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
materie. Cunoaștere În iubire e de o importanță fundamentală mariajul dintre a da și a lua; este esențial a te hrăni simultan din amândouă, ca să poți apoi accede la extazul dorinței răsplătite. Se cere spiritualitate în Eros, se cere cunoaștere sapiențială. O întâlnire amoroasă e un banchet al spiritului; și acesta-i cu atât mai bogat, cu cât nivelul intelectului e mai înalt. Iubirea obsedată doar de mecanica sexuală, din ars și din amores, e o formă de sclavie a trupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oamenilor, începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite, căci răspunsurile la acest tip de experiență nihilistă s-au dat potrivit geniului religios specific fiecărei culturi. Dar în literatura sapiențială mesopotamiană zeii nu se arată întotdeauna indiferenți. Un text prezintă suferințele fizice și mentale ale unui inocent care a fost comparat cu Iov. Este un adevărat om drept, care suferă, căci nici o divinitate nu pare a-1 ajuta. Nenumărate infirmități
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
găsește expresia unei împliniri susceptibile de apreciere și de validare axiologică. În al doilea rând există, simetric, o contribuție aptitudinală punctuală (în special a inteligenței) la achiziționarea, ordonarea și punerea în practică a concluziilor de înțelepciune. Aptitudinea practică livrează rezervorului sapiențial condensările și facilitările de care ea însăși este capabilă, scurtând drumul de la recunoașterea avizată a specificului situației existențiale până la descâlcirea sarcinii concrete. Ea ajută și prin funcția de reactualizare mnezică și prin însoțirea metodologică a unei necesare imaginații active la
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
are timp să precizeze tipul de morală profesat în sentențiile ibrăileniene: o morală „a grației, a firescului, din care lipsește orice urmă de scrâșnet“. Fapt de o importanță capitală, adesea neglijat datorită obliterării operei aforistice a autorului prin „secundaritatea“ genului sapiențial: „Morala grației nu e, în fond, decât o formulă menită să ilustreze ideea mai veche a lui Ibrăileanu potrivit căreia arta, în ciuda înfățișărilor ei înșelătoare și enigmatice, își găsește mereu un viguros temei etic, așa cum și eticul, la anumită altitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
lui Dumnezeu. Sau, mai curând, cel care se supune Morții... Mă întreb dacă tot ceea ce considerăm noi a fi existență civilizată nu e altceva decât o amnezie autoimpusă, o negare a finalului. Da, știu că sună oarecum patetic și fals sapiențial (deșertăciunea deșertăciunilor), însă numai în clipa în care începi să întrevezi iminența (și nu numai, ci chiar probabilitatea) sfârșitului ajungi să înțelegi anumite lucruri, cum ar fi prostia. Propria prostie, dar și pe cea înconjurătoare. Îl înțelegi foarte bine pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
nevinovatul nume de Militia Cristi. Deci aceste frății oculte și militarizate, la început au avut un caracter criminal, urmărind confiscarea puterii în imperiul roman, impunerea acestui cult ca religie unică, interzicerea creștinismului arimin, distrugerea tuturor scrierilor cu caracter religios și sapiențial ale geți-lor și rescrierea istoriei antice dar numai după interesul lor! Documentul Sadochit lll scrie despre rolul Veghetorilor asupra celor abia veniți în Frăția lui Israel: ,,și să-l scrie în registrele sale de partea Adevărului”. Goimii nu au văzut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
exprimă asemănări insolite cu ideile spațiului filosofic egiptean. Și tot un fapt devenit de-acum un loc comun: scribii egipteni, chemați de Solomon pentru a organiza noul stat, au adus cu ei nu numai știința administrativă, ci și povestirile lor sapiențiale, dimensiune care, mult mai tîrziu, odată cu Filon din Alexandria (numit, nu întîmplător, Philon evreul), se va prelungi într-un fel de terapie reprezentată de ceea ce s-a numit "gustul vieții interioare, al liniștii și retragerii" moștenit de primul monahism creștin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
răsipiți". Intenționînd să cuprindă, după Călinescu, "istoria omenirii pînă în prezent", poemul eminescian, nehotărît în a se opri la un singur titlu, își trage în ultimă instanță sensul comun al demonstrației din sfera semantică a Ecleziastului. Avînd, deci, ca orizont sapiențial gîndul Ecleziastului despre deșertăciune, panorama imaginară acoperă mai multe spații fondatoare văzute în grandoarea și ruina lor: Mesopotamia, invocată prin "Babilon, cetate mîndră cît o țară"; Palestina, cu asceza pustiului în care s-au încercat evreii: "Sion, templul Iehovei"; "miticul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
1956; vol. IV îndeosebi); Dicționarul limbii române moderne (1958); Dicționarul lui Tiktin. Citește cu atenție literatura română veche, Proverbele lui Zanne, merge la alte izvoare semnificative pentru ceea ce a fost prima sinteză a culturii române. Extrage, nu decupează, din textele sapiențiale motivațiile unor sensuri arhaic-moderne și cîntărește greutatea specifică a cuvintelor noastre esențiale plămădite de autori prestigioși de pînă la 1900 (Coresi, Neagoe Basarab, Cantemir, Eufrosin Poteca, Hașdeu, Lazăr Șăineanu, citit și citat cu una dintre cărțile cele mai frumoase ale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de revizuire a însemnelor noastre naționale. Și tot așa am putem adăuga, în aceeași cheie arhaică, dar nu mai puțin modernă, pe care o invocam la început, productivitatea nestăvilită cu care s-au croit lozinci, unele cu o vădită încărcătură sapiențială, atingînd nu o dată chiar aforismul. Nu degeaba s-a spus că o lozincă bună face, uneori, cît un capitol de istorie. Dar fenomenele pe care le așezăm pe masa de operație a unei virtuale lecții de anatomie au, prin compoziția
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sunt un fel de Șoimane, Rusalii sau Sfinte care opăcesc pe oameni"26). Victor Kernabach face distincția între Ileana Cosânzeana (a cărei etimologie incertă o găsește în cosângeana) sau Ileana Simziana, personaj feminin al basmelor mitologice românești, considerată zână, fecioară sapiențială, zână htonică și Iana Sânziana, divinitate selenară, sora-iubită a Soarelui de care fuge27. Mai plauzibilă apare ipoteza lui Romulus Vulcănescu care trece în revistă credințe, mituri sau legende despre luna ca reduplicare mitică a soarelui 28; ipostazele ei sunt fie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui articol despre Grigore Vieru, apărut în Jurnalul Național după întoarcerea poetului la Veșnicie: "Ce-ai face tu moarte, și cum ai trăi de-ai avea mamă și ți-ar muri"? Pentru valoarea intrinsecă a paratextului, practica intertextualității de sursă sapiențială este condiția sine qua non a unui enunț performant. Există câteva tipare enciclopedice de referință a citatului erudit, variabile de la o perioadă istorică la alta, de la o publicație la alta - în sincronie: tiparul artistului, tiparul oamenilor de teatru, tiparul VIP
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o observație concludentă pentru capacitatea limbajului publicistic de a "selecta"/ de a "clasa" tipurile de metafore: pe de o parte, metaforele adaptate circumstanțelor, variabile, pe de altă parte, metaforele deschise, constante, situate mai presus de modă, de sursă folclorică, mitică, sapiențială etc. Se fac trimiteri la expresii precum "La Pastele cailor": ,, La Paștele cailor - Brenciu viseaza la Al Jazeira". Informația nu lipsită de ironie, face referire la dubla calitate a lui Horia Brenciu, de muzician și om de televiziune (aluzie la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
leagănul fecioarei este dus de bourul cu ținută de zeitate a apelor. Trei sunt „metodele” prin care fata domolește stihia zoomorfică: leagănul a cărui împletitură a „capturat” animalul, călărirea lui („compromis prin subordonare” în supunerea bestiei, dar și un indiciu sapiențial, fiindcă pe bivoli călăresc înțelepții) și cântecul cu valențe de descântec. Dincolo de puterea magică a cuvântului, cântecul încearcă să protejeze țesătura pe care fata de măritat o face în leagăn: „Lin, mai lin cu ’notătura,/ Că mi-ș sminti cusătura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea. Lasă că vom ajunge la timp! Am fost constrâns la o încetinire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aparentă. Câți sunt cei care se întreabă derutați: «De ce Dumnezeu permite? De ce nu intervine?!». În aceste momente, a rămâne tari în credință și a păstra încrederea în Dumnezeu, Tatăl bun și providențial, este într-adevăr fundamental. În Vechiul Testament, în cărțile sapiențiale, întâlnim o capodoperă literară: inocentul Iov, strivit de durere, abandonat de toți, socotit vinovat, stors de îndoieli. Sub forma povestirii și a dialogului este tratată problema suferinței celui nevinovat. Pentru omul Bibliei era limpede sau cel puțin acceptabilă suferința celui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cadru indeterminat sau îndepărtat în timp). Semnificativă este piesa Zidarul (1981), care pornește de la o speculație dramatică promițătoare: scindarea personalității lui Manole în zece ipostaze, corespunzând celor zece meșteri. Însă dezvoltarea lasă de dorit, întrucât se abuzează de replici pretins sapiențiale sau tensiunea este potențată într-o manieră artificioasă. După 1989 T. s-a întors la comedia sentimentală și de moravuri. SCRIERI: Gara mică, București, 1959; Cu tot cu soarele pe masă, București, 1965; Albastru deschis, București, 1966; Io, Mircea Voievod, București, 1966
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]