1,391 matches
-
Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu știu atît: Că zîmbetul acesta/ Cuprinde-n el tot Iadul și tot Cerul;/ E Mesalina-n el, dar e și Vesta!...". Firește, sonetele ultimele ale lui Voiculescu, și Curțile vechi pe care șade steagul
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
literatura contemporană, postură prefațată între altele de romanul lui H. D. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, pe care Aderca îl taxa mai mult decît un roman, drept o revoluție literară, "un monument poetic fără pereche, între grimasele, anecdotele, pornografiile meschine și sarcasmele jalnice, care în literatură deformează de veacuri gestul dumnezeiesc al iubirii". Inițial editat în Italia, introdus pe căi ilicite în Anglia puritană a rămășițelor perioadei victoriene, a apărut în Franța cu o prezentare a lui André Malraux, iar în traducere
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
primit ultima dezlegare, deși erau alături de el cei doi călugări catolici. Mormîntul este marcat de un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
dacă autorul Laudei somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
fenomenului literar (de la estetic la non-estetic, contextul, instituțiile, culturalismul, curentele literare, ariile geografice), ierarhia valorilor, conceptualizarea, interpretările originale (incluzând revizuirile, afilierile, comparatismul intern etc.). Ion Rotaru scrie la modul universitar consacrat, sobru, obiectiv, trecând uneori prin episoade anecdotice, scrise cu sarcasm sau cu umor, atunci când ajunge la contemporaneitate. Epicitatea unor noi idei critice, care să anime istoria, lipsește. Sunt cenzurate confruntările ideologice și estetice dintre modernism și tradiționalism, iar postmodernismul pur și simplu nu există pentru Ion Rotaru. Punctul său de
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
necizelată i-a indus, în contrapondere, preferința fățișă pentru scrisul laborios. Scrisul lui Ion Papuc este o construcuție desfășurată după regulile epice ale prozei de cursă lungă. Stilul său seamănă cu cel al lui Zarifopol, dacă dăm la o parte sarcasmul celui din urmă. Ion Papuc scrie patetic și în volute întinse, cu bucle răsucite în paragrafe dense. Iar instinctul său prozodic descinde din frecventarea asiduă a operei lui Descartes și Leibniz, iar modelul inițial ce i-a servit drept sursă
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
1929-1934). Se lansează și în literatură, ca autor de povestiri umoristice". "Dicționarul general al literaturii române" a considerat că-l putea caracteriza mai bine în acești termeni: "Ca gazetar are vână și o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține parcă și un grăunte de ură. " Tot atâtea aprecieri ce
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
d-sale. Poate cu motivația unei evoluții așa-zicînd firești a crizei, poate, cu cea a intervenției exilului ca element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului cu expresioniste conotații: "Des deux côtés, leș ailes du toit/ se mettent ŕ battre, majestueuses
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
și substanțială în același timp, schimbă frecvent registrele stilistice. între două comentarii sau reflecții filozofice - estetice, în primul rând - el își odihnește lectorul cu o întâmplare, un portret, o situație neprevăzută, evocată cu ironie subțire - ceva între simpatie, persiflare și sarcasm -, după împrejurări (era să zic: "după facultăți), o cină la care întâlnește și stă de vorbă cu oameni interesanți, inteligenți, agreabili, sau dimpotrivă. Cine a savurat - la cald, ca să zicem așa - toate acestea, acum trei decenii, le poate relua acum
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
important creator, briant intelectual, înghesuit într-o efigie caricată. Și Nae Ionescu, căruia Sebastian i-a cerut o prefață pentru romanul De două mii de ani (semn de stimă deosebită), nu are parte în marea majoritate a cazurilor decît de rețineri, sarcasme, reprimări. Naeionescian în multe din tezele la care aderă, precum criza axiologiei provocată de cantonarea noastră în abstracțiuni, într-o problematizare sterilă, incontinentă a vieții, ruperea de firescul lucrurilor, de misterul organic al tuturor celor ce sînt, teze conținute în
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Totuși, ar trebui să-mi impun mai multă stăpînire, mai multă hotărîre de a fi - în limitele care încă mai rămîn, și atîta cît se mai poate - mulțumit". Alteori, în anii ^40, se ivește un dramatic aliaj de exasperare și sarcasm. Nici răsturnarea de la 23 august nu are aerul a pune ignobilei, iraționalei discriminări etnice. Făcîndu-i o vizită lui C. Vișoianu, ministru în guvernul Sănătescu, autorul Accidentului crede a citi, sub alura sa de ins "prietenos, simplu, de treabă", care totuși
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
căror retorică întotdeauna gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei fraze rostite, discursul liber, la limita bancului, îl transformaseră pe Neculai Constantin Munteanu în exponentul gândirii fiecărui român. Fiecare vorbă rostită de Neculai Constantin Munteanu în emisiune, micile comentarii care făceau trecerea de la un invitat la altul, erau ascultate
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
SRR primit anul trecut pentru educație (coordonarea proiectului "Tineri traducători" al Institutului Cultural Român), a emigrat în Occident de destulă vreme pentru a experimenta pe propria piele viața "de-a curmezișul", pentru a descoperi că, de multe ori, năzdrăvănia, gluma, sarcasmul și satira sunt leacurile cele mai potrivite pentru pararea prejudecăților. Cânticele mârlănești îl așează pe acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
nevastă" (p. 291). Alte asemenea episoade nu aveau cum să figureze într-un manuscris înaintat unei edituri în 1986: Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporu-lui-model și amenințând dușmanii poporului-model" (p. 292-293). Sunt, în mod cert, sarcasme adăugate. Versiu-nea inițială, în varianta tipărită, a mizat pe performanța criptării sau ermetizării unei atitudini anticomuniste. Autorul însuși recunoaște ulterior că a lucrat înainte de 1986 cu "efectele deviatoare ale codificării", care sunt "încețoșarea, excesul stilistic și opacitatea". Corin Braga numea
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
limbaj, cîteva cuvinte rămase în suspensie reverberînd printr-un straniu efect de ecou. Ștefan Iordache reușește să confere personajului său întreaga subtilitate sadoveniană, schimbîndu-i însă aerul hedonist-oblomovian în notă frivol-pygmalionescă într-un fel de scîrbă princiară, într-un soi de sarcasm în fața energumenilor, a corupției generalizate, a imbecilității neaoșe, a lipsei de orizont într-un climat provincial, izolaționist, îmbîcsit de prejudecăți, meschin. Actorul și-a construit în datele personajului sadovenian nu o copie, ci propria viziune; Lai Cantacuzino vorbea spectatorului din
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
părere că "umorul și sensibilitatea domnului Nicolaescu sunt perfecte pentru a-l face să râdă sau să verse o lacrimă pe domnul Becali", despre care spune sarcastic că "este cel mai bun român fără niciun fel de discuție". Cu același sarcasm caracteristic întregului editorial CTP concluzionează "Nu pot să nu mă întreb cum ar fi arătat următoarele bijuterii cinematografice ale maestrului dacă trăia 100 de ani. Pentru păcatul acestui gând sper că voi fi sancționat de românii creștini adevărați, în vreme ce pe
CTP: Nicolaescu, un executant al propagandei lui Ceaușescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80442_a_81767]
-
se scurg pe lacrima/ albă că tricoul Corinei.// Diversitate ce doare. Urlă sângele de frică,/ Tremurul ființei se zdrobește/ de indiferență furtunii// Neînțelegere, nepăsare/ culese cu furca/ de viață.// Vorbe, frișca/ pe tort de gheață.// Privire diabolica/ cu cremă de sarcasm.// Greșeli strecurate prin nori/ Umbre căzute din idei,/ Credință colorată/ Cu oja verde.// Moarte, cercel/ de piele putreda." (Șchiopu Rareș și Stan Georgiana) * Din nou același sentiment că nu vă veți sări peste umbră. Mistuit într-un elan cuminte, discursul
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
bilingv - s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care, la urma urmei, și-o merită". Ironiile politice, împinse de umoarea bunului simț, brutal contrariat, pînă la sarcasm, abundă în paginile Jurnalului, nutrit în bună parte cu texte apărute inițial în coloane de gazetă (cum ar veni, un jurnalism convertit în jurnal): "Dacă Iliescu ar fi ajuns, printr-un hazard prelungit, după 1989, secretar general al partidului, ca
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
cu el (o, ce rară Împrejurare!) și ca să realizați că-l cunosc bine - cel puțin, de trei patru ani, Încoace. E un om manierat, cu o figură care te trimite la eroii lui Will; conversează/discută cu gravitate, ori ironie & sarcasm (uneori, chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite” dramaturgie, face gazetărie și, iată, recidivează
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
domnul Focșa ne spune că nu au avut un urcuș ușor; dacă ar fi să ne gîndim numai la V.I.Popa și Liviu Ciulei. Dar focul sacru te Împiedică să abandonezi lupta, oricît ar fi de grea... Și cu cît sarcasm portretizează impostorii, contestabilii, psihopații și șmecherii care Încurcau/ Încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte - C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, În...doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
teatrelor din România față de autorii naționali! Și Mazilu rămîne un nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate. Piesele Inundația, Împăiați-vă iubiții, Pălăria de pe noptieră, Frumos e În septembrie la Veneția ș.a. au umor, ironie, sarcasm, absurd, profunzime și, nu În ultimul rînd, oferă remarcabile partituri actoricești. Mă bucur că o doctorandă de-a mea din București, Mariana Lia, a acceptat ideea unei teze despre eroinele lui Mazilu și, complementar, pe cea a unui spectacol - coupé
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scenei (532 de pagini, format A4) Îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie : umor, tristețe, alonjă culturală, Întîmplări cu oameni de teatru, sarcasm social-politic, sinceritate. E o carte serioasă care se-ntinde pe trei decenii deloc plicticoase : sunt portretizați mari actori, e demascată o epocă a tiraniei și a penuriei (19711989), se fac referiri la odioasa de cenzură, la inerentele umilințe cotidiene ale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din care nu știai cum Îi cheamă pe unii interpreți, deoarece erau...patru pe un rol, și plasatoarea uitase să-i taie de pe foaie pe absenți. Ciudat! Despre modul În care autoritățile locale au grijă de cultură scrie, cu amărăciune & sarcasm, Petru Cimpoeșu, În excelentul supliment cultural Meridian . Dorind să vadă un recital al unei mari actrițe, pe scena teatrului băcăuan, i-a fost greu să ajungă-n sală, deoarece niște aurolaci blocaseră intrarea-n instituția de spectacol. S-a uitat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]