1,002 matches
-
penelului. Chiar mi-a făcut plăcere să discut cu el. E un tip de spirit, deși eleganța sa exagerat de rafinată, ușor ridicolă chiar și pentru un artist, poate să te facă să nu-ți poți stăvili pornirile către zâmbetul sarcastic. Jean-Pierre mi-a prezentat-o, într-un cerc mai restrâns, chiar și pe soția sa, o doamnă fermecătoare. Când eram pe picior de plecare, galantul franțuz s-a apropiat de mine zâmbind. Credeam că-l dă politețea afară din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așa Schopenhauer te înrîurește în sens benefic, încărcîn-du-te cu o seninătate prevenitoare. E ca și cum ai primi un prisos de motivație din partea unui gînditor care nu prididește să-ți explice că motivațiile vieții nu fac doi bani. O infuzie de toxine sarcastice care îți sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri crescînde din el. Și cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
Youn, în Gurnemanz, a avut o bună prestație, posedând o voce frumos impostată, cu acute sigure și note grave de bună calitate. în Kingsor, l-am putut aprecia pe Thomas Jesatko, care a știut să puncteze nuanțele parodice, dar și sarcastice ale vrăjitorului. Mezzosoprana japoneză Mijoko Fujimura, în plină ascensiune la Bayreuth ca și în alte teatre (am văzut-o recent la Viena în Waltraute) este, de fapt, o soprană înaltă dramatică ce posedă note grave bine articulate, ceea ce îi permit
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
nefericit, nu pare câtuși de puțin un Heldentenor, el, de fapt, integrându-se perfect în concepția regizorală ce privește pe eroul mitologic. M-a impresionat în mod deosebit basul Hans-Peer König în Hagen, cu o voce frumos timbrată având accente sarcastice foarte sugestive. Regizorul cunoscut și cu experiență, Tankred Dorst, dezamăgește printr-o concepție ciudată privind universul mitologic al acestei opere. Dacă prologul este de-a dreptul fantastic, cele trei norne, zeițe ale sorții stând pe un glob de cranii și
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
glumețul ia distanță, acoperind problema de ridicol și reducînd-o la un joc de cuvinte. În ambele cazuri, rezultatul e același, căci problema rămîne nerezolvată, atît a doar că, în loc de amărăciunea dată de neputința dezlegării ei, te alegi cu o hohotire sarcastică de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din carte, pretind autorii, au un sîmbure filosofic, de unde și numele de filosdotică, pe care îl dau antologiei de față. „Structura și suculența unei anecdote pe de o parte și structura și suculența unui concept
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Gheorghe Grigurcu Mariana Filimon e o poetă a inadaptării. Departe însă de inadaptarea incisivă, rebelă, a temperamentelor vitale, ca și de cea indirect sarcastică prin ostentativa figurare a absurdului (situație limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de mare ni se recomandă cu un aer blajin, în-tr-un orizont din care n-au dispărut
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt, ce mai, nepăsîndu-i că posteritatea va vedea în el un îndrăgostit caraghios în locul eroului de sentiment din poezie". Printr-o ușoară răsucire a stiletului ascuțit în rană, analistul scoate din rezer-va-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt, ce mai, nepăsîndu-i că posteritatea va vedea în el un îndrăgostit caraghios în locul eroului de sentiment din poezie". Printr-o ușoară răsucire a stiletului ascuțit în rană, analistul scoate din rezerva-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
privește cu mefiență existențialismul francez, pe care îl consideră o pastișă după "exaltarea mistico-literară a gîndirii hölderliniano-heideggeriene" (p. 56), și nu-și ascunde rezerva față de "prestigiile contrafăcute" ale majorității numelor care domină scena culturală. Mai mult, își exprimă prețuirea pentru sarcasticul Karl Kraus, în care vede un nimerit exemplu de reflecție critică: "Simpatia mea pentru Karl Kraus se datorează faptu-lui că acesta adaugă ideii de intelectual, așa cum a construit-o și a impus-o Sartre, o virtute esențială: reflexivitatea critică; sunt
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
parte suprapunerea întocmai a cazului său peste cel al autorului Sufletelor moarte, iar pe de alta reîncarnarea în omnipotentul Stalin a unui monarh luminat din alte vremuri, precum Regele Soare. Cutremurător de nerealist în aparență, nu omitea totuși o declarație sarcastică a demnității proprii: "În spațiul necuprins al literelor rusești din U.R.S.S. sunt unicul lup singuratic. Am fost sfătuit să-mi vopsesc blana. Stupid sfat. Vopsit sau tuns, lupul nu poate aduce a pudel". Aici se află veritabilul Bulgakov, în
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
această deschidere, asociată cu o componentă intens emoțională e specifică termenilor de evaluare negativă, deveniți insulte. În momentul de față, cocalar pare să fie un sinonim mai expresiv și mai injurios pentru un cuvânt care și-a tocit parțial componenta sarcastică - vechiul mitocan. Cei care folosesc azi substantivul cocalar îi particularizează referentul prin descrieri mai mult sau mai puțin convergente, în care apar elemente de tipul: deficit de cultură, lipsă de respect pentru ceilalți, pretenții nejustificate, Kitsch. Evident, ca în cazul
Cocalar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7456_a_8781]
-
timp și care în momentul apariției unei cărți mi-a fost aproape. Am avut chiar tangențe de biografie social-politică și cu dînsul, am contestat dictatura lui Ceaușescu, la un anumit nivel, bineînțelesť". Diaristul nu se poate abține de la un comentariu sarcastic: "I-a fost apropiat cînd a publicat o carte. Care este criteriul de apreciere al unui om politic? Interesul personal în apariția unui volum. Strașnic mod de judecată și analiză! Nimic din ceea ce a reprezentat Iliescu pe vremea cînd era
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
parodic, tocmai pentru a pune în contrast - exact ca în Ulysses al lui Joyce - eroismul lumii vechi și formele degradate de manifestare ale acestuia în prezent. "Decăderea tradiției eroice marțiale și inversarea concomitentă a rolurilor tradiționale - sugerată probabil de referința sarcastică a lui Jones care-l numește pe Donald Ťfratele lui Mercurť - constituie una din principalele trăsături ale paralelei între Odiseu și Donald." (Harrington, 1990: 13). Amândoi au câte o rană: Odiseu una dobândită la vânătoare, Mahon într-o misiune militară
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
în genunchi să mă depun" (Domnișoară). Această existență necontrariată, galeș-adaptabilă, începe însă cu timpul a se combina cu notele unei dezabuzări, ale unui spleen ce provine din însăși saturația ei, din monotonia propriei sale luminozități. Idilismul face loc unor impulsuri sarcastice, unei demoniace taxări a preaplinului său. Intonației "cântecelor naive" li se alătură și nu o dată li se substituie dispoziții disociative ce se lasă cu constatări incisive. Avem a face cu o satiră ce aderă totuși la specificul poetului deoarece vizează
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
al narațiunii, detaliile grotești care pigmentează povestea de dragoste dintre profesorul de treizeci și opt de ani și eleva din ciclul gimnazial, panseurile destul de morbide ale naratorului, toate încheiate apoteotic cu avortul spontan al Virgini-căi transformă romanul într-o frescă sarcastică a societății românești din anii de început ai mileniului III. O lume dominată de promiscuitate și abjecție, în care totul se află sub semnul vulgarității celei mai apăsate, mitocăniei și prostului-gust generalizat. Nori negri se adună asupra acestei societăți în
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
Charles Ryder) se împrietenește, pe parcursul studenției de la Oxford, cu un coleg exotic, lordul Sebastian Flyte, alcoolic, homosexual și, paradoxal, datorită tradițiilor conservate fervent în propria familie aristocrată, catolic netulburat. Ryder este, în contrapartidă, un ateu convins, manifestînd numai o curiozitate sarcastică pentru cei religioși. Vizitîndu-l pe Flyte la impozanta lui reședință nobiliară - Brideshead -, Charles descoperă o familie tradițională britanică, afectată - straniu - de toate viciile modernității. Sebastian pare un ins cu personalitatea zdrobită de ambianța domestică (și, cu precădere, de autoritatea maternă
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
rebotezat "cel Mare"), Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Demonstrația lui Vlad Georgescu este pe cât de limpede și clară, pe atât de cuceritoare. Spre deosebire de mulți dintre confrații de breaslă, autorul are umor, textele sale conțin o ironie fină, cu reflexe sarcastice, menită să pună și mai bine în lumină grotescul și umorul involuntar ale "teoriilor" elaborate de regimul comunist. Jurnalistul sarcastic de la microfonul "Europei libere" privește în permanență peste umărul istoricului, iar comentariile sale acide își fac loc în pagină. Comentând
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
atât de cuceritoare. Spre deosebire de mulți dintre confrații de breaslă, autorul are umor, textele sale conțin o ironie fină, cu reflexe sarcastice, menită să pună și mai bine în lumină grotescul și umorul involuntar ale "teoriilor" elaborate de regimul comunist. Jurnalistul sarcastic de la microfonul "Europei libere" privește în permanență peste umărul istoricului, iar comentariile sale acide își fac loc în pagină. Comentând o perlă a lui Nicolae Ceaușescu, rostită cu prilejul deschiderii anului școlar 1976 ("Am declarat că sunt gata în orice
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
că veleitățile sale de economist improvizat ascund de fapt o mare vocație. Apoi, numai un spirit însuflețit de un umor negru îl poate numi pe Bataille gînditor. În plus, trebuie să ai o înclinație de-a dreptul morbidă pentru verdicte sarcastice ca să-l poți așeza în tagma filozofilor. A fost mai curînd un insurgent a cărui stofă n-a putut să țină pasul cu propriile ambiții culturale. Pe scurt, a vrut mai mult decît putea. Un partizan fără recunoaștere oficială care
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
unor muribunzi la generalitatea impersonală a morții. Ce este în fond moartea de poate să ne tulbure atît? În fața acestei probleme, un medic nu poate evolua decît pe două căi: ori lichidează problema adîncindu-se într-o blazare morală de tip sarcastic, adică tocmai în indiferența protectoare de care vorbeam mai sus, ori alege efortul personal de lămurire interioară. E ca atunci cînd și-ar spune că "dacă tot nu pot controla moartea, măcar să încerc să înțeleg ce-i cu ea". Cartea
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
celest / de foarte mult timp aproape uitat: unirea / cerului cu pomul înflorit se poate înfăptui / doar prin fereastra sufletului meu ..." (O fereastră mică spre cerul înflorit la Breaza). Pe același trapez al antinomiilor se întîlnesc elogiile destinate prietenilor cu o sarcastică mustrare adresată unui confrate insațiabil de glorie: "ŤIntrați cu aplauze...ť / Un ordin al lui Adrian Păunescu / atunci cînd am participat și eu / La o emisiune a lui, la TV... // Așa ni s-a spus./ Un ordin odios, mai potrivit
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
ce fel de afaceri? - Juridice. Lucrez pentru niște avocați. - Avocați cinstiți? - N-am nici un motiv să mă îndoiesc de onestitatea lor. - Fii totuși cu ochii pe ei. Nu sunt mereu de încredere. - Vă mulțumesc pentru sfat. Tata era (înțeleg acum) sarcastic. - Și tânărul acesta chipeș este fiul dumneavoastră? Bărbatul mi-a zâmbit. Cred că am încercat să-i zâmbesc și eu. - Da, este. Îl cheamă Andrei. - E leit taică-său. Deja are ceva din nasul dumneavoastră frumos. Bună ziua, Andrei. - Bună ziua, domnule
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
fără maluri, fără îNTREBĂRI PRAGMATICE, să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť. Al năibii de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
fi un talmeș-balmeș atît de iremediabil, încît nu l-au putut privi decît prin fanta caricaturii. În plus, autorii trebuie să fi fost hrăniți de un imbold al competiției lexicale: cei doi și-au propus să se întreacă în fabulație sarcastică, scriind fiecare cîte un text pe o temă dată, pentru a-l insera apoi într-un mănunchi de dublete interpretative, publicate în revista Orizont la rubrica „Narrenturm” (). Urmarea a fost un foileton scris la două mîini, cu articole puse în
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
puțin decît în urmă cu 50 de ani, detaliu paradoxal într-o epocă în care scopul omenirii pare a fi distracția tembelă și gratuită. Iată șapte din cele 20 de teme în marginea cărora cei doi autori își arată verva sarcastică. E de prisos să amintesc că toate episoadele s-au petrecut aievea, în ciuda aparenț ei lor de irealitate comică. Nu e nici urmă de lusus naturae în aceste relatări, de aceea autorii își iau în serios rolul de comentatori lucizi
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]