617 matches
-
mod inteligent și conștient pentru a influența mersul societății. Cu mii de ani în urmă, aurul era înțeles a fi metalul zeilor și era manevrat numai de către preoți. Ulterior, regii și-au construit însemne din aur, coroane din aur sau sarcofage din aur. Nu întâmplător aurul a devenit simbolul valorii. El era căutat, dorit, și rar. Prin apropierea sa de putere moneda confirmă și susține puterea. În același timp își confirmă calitatea sa de element special, aparte, care influențează mereu viața
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului de „orbi” care refuză să se avânte spre absolut. De aici, rezultă și seninătatea discret melancolică. El caută un fundament mai solid în lumea secundă, reflexă, a artei, cu ajutorul căreia speră să sfideze „sarcofagele istoriei” (Memento). Personajul liric este amenințat de pretutindeni de „lucruri” și de „cuvinte”, alte extreme dificil de înfruntat, care îl așază într-un „labirint” de nesfârșite oglindiri. Cel de-al doilea volum, Vulnerabila amiază (1994), adâncește sentimentul de nesiguranță pe
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
adoptarea creștinismului în Dacia nord-dunăreană este urmarea întăririi noii credințe latine, provenite din sudul fluviului, foarte vii în secolele IV-VI. Din această perioadă avem urme edificatoare și în Dacia traiană. Pe lângă donariul de la Biertan (jud. Sibiu), binecunoscut, menționăm și sarcofagul păgân cu semnele crucii de la Ampelum (Zlatna), inscripția păgână cu cruce și literele grecești alfa și omega de la Napoca (Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite numai cu flori și cu poiene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n blânda lor cântare Dispar ca sarcofage insulele în mare. Ce loc! Bătrâne stînce ridic-a lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite numai cu flori și cu poiene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n blânda lor cântare Dispar ca sarcofage insulele în mare. Ce loc! Bătrâne stînce ridic-a lor schelete De piatră, ce de valuri și vîntu-s sfîșiete, {EminescuOpVIII 281} Un templu în ruină de apă înecat Pe jumătate.... stâlpii și murul fărămat Stau în curând să cadă... Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și-n blânda lor cântare Dispar, ca sarcofage, insulele în mare, Din insulele sfinte străbat cântări ferice... Noroc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și-n blânda lor cântare Dispar, ca sarcofage, insulele în mare, Din insulele sfinte străbat cântări ferice... Noroc și disperare îmi par unite-aice. Luntrea, un vis de aur, a mărei pânzărie Albastră, ca săgeata cea repede, -o sfâșie... Ș-acuma e aproape de stânci rebele, frânte, Cu poalele-necate în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
volante, prospecte, manifeste, proclamații, declarații, tratate, discursuri, hărți, planuri, fotografii, desene, picturi, afișe, litografii, ilustrații de carte, caricaturi de epocă, serii de mărci poștale etc.; - inscripțiilor pe ceramică sau pe piatră, pe lemn sau pe metal ori pe ziduri; - sculpturilor, sarcofagelor, ceramicii, pieselor de artă minoră, pieselor numismatice, tapiseriilor etc.; - uneltelor, mașinilor, armelor etc.; - obiectelor, locurilor, cetăților, fortărețelor, edificiilor, monumentelor și tradițiilor orale din mediul Înconjurător etc. Prin autenticitatea lor, aceste surse de natură foarte diversă, care reprezintă probe evidente, atestatoare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sicriu care va fi transferat și înhumat în mănăstire. Rămâne acolo timp de cinci ani. Pe 11 martie 1886, Montaigne este în sfârșit instalat în vestibulul Facultății din Bordeaux - Muzeul Activaniei, unde se mai află și azi. O odihnă binemeritată... Sarcofagul este străjuit de statuia culcată a filosofului care a fost și soldat al Regelui. Metaforele polemologice, strategice și războinice împodobesc de altfel numeroase capitole ale primei cărți a Eseurilor. Coiful și mănușa de oțel sunt așezate lângă mormânt; mâinile de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la picioarele stăpânului. Și Montaigne care s-a plâns în repetate rânduri cât a suferit din cauza taliei sale scunde... O ultimă peripeție a acestui prim trup abonat din câte se vede la faptul divers: în timpul ocupației germane a orașului Bordeaux, sarcofagul a servit drept cutie de scrisori pentru o rețea a Rezistenței. Nu se știe ce ar fi gândit Montaigne despre asemenea atenții: pe La Boătie anecdota l-ar fi amuzat cu siguranță. De atunci nici bune nici rele, nimic altceva în afara
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și naos, este o inovație a arhitecturii moldovenești”3. „Iară pre Ștefan-Vodă - zise Ureche - l-au îngropat cu multă jale în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul”. Mormântul este străjuit de un monument funerar care are „aspectul unui sarcofag, a cărui latură principală este decorată cu motive florale stilizate într-o înlănțuire ritmică, placa superioară este împodobită cu inscripția comemorativă dispusă marginal, iar în câmpul central se află un decor rezultat dintr-o savantă combinație de semipalmeti, frunze de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Câmpulung (ctitorie, cea de-a doua a lui Nicolae Alexandru; Basarab I și-a aflat locul de veci în prima biserică a Curții) locul de veci monarhic mutându-se apoi în biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș (Vlaicu, ctitorul, cu sarcofagul său de piatră pe a cărui lespede din 1376 sunt săpate motive bizantine; Radu I, acceptat (drept ctitor al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean; Dan I
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiul lui Radu Basarab, mort la doar un an după tatăl său), prima necropolă domnească. I se va alătura în curând cea de-a doua necropolă (între timp Mircea cel Bătrân, mort la 31 ianuarie 1418, ridicase mănăstirea Cozia, unde sarcofagul său, aflat în pronaos, - „au domnit [...] ani 29 și au murit în domnie (notează Letopisețul Cantacuzinesc) și s-au îngropat la mănăstirea lui, la Cozia” - vădește concomitent înrâuriri apusene și sud-dunărene, Vlad țepeș zidise prima mănăstire de la Comana, unde se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trimis sultanului la Istambul), iar Vlad Vodă Călugărul, ctitorise, Glavaciocul mănăstire ce-i adăpostește, din septembrie 1488, și mormântul, cea de la mănăstirea Dealu 8, unde Craioveștii s-au îngrijit de mormântul (acoperit cu o piatră ce aduce a capac de sarcofag) lui Vladislav al II-lea (răposat la 20 august 1456) și unde-și vor afla odihna, pe rând, Radu cel Mare (într-un mormânt „de piatră cioplită, cum să véde”, „care-l făcuse - știe Gavriil Protul - în tinda bisericii în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i nevastă, adormită lângă ibovnic, tresare în somn și alungă cu gesturi inconștiente fantomele trecutului. Ema din Talionul, înșelată de amant, hotărăște să se sinucidă în brațele acestuia, decizia fatală fiind pecetluită de bătaia unei „pendule sepulhrale” instalate într-un „sarcofag de abanos”. În Treptele somnului personajul descoperă într-un dulap un flacon cu pastile de otravă; împins de o curiozitate morbidă, le încearcă în repetate rânduri gustul, ajungând să fie chinuit de coșmaruri în care se vede otrăvindu-se cu
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
pietrosul peisaj dobrogean. Nu Grecia pură, mitologică, din Țărm pierdut, ci o Helladă turcită, în care încape și Iudeea. Concurând pe Dărăscu, pe Iser, poetul pictează cu o pastă foarte subțire, cretoasă, un Balcic patriarhal, cu migdali, smochini, duzi, piersici, sarcofage preistorice, fântâni, turci cu măgari, cadâne șezând pe pietre ori ducându-se să ia apă în vase de aramă. O remarcabilă pânză e cea înfățișată în Cimitir tătăresc, cu râpe văroase și cu pietre sure, printre care umblă asini cu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
balene îîn mai mare măsură decît a fost el) i-o voi spune pe șleau. Căci nu pot pricepe cum se face că, în vreme ce mumiile egiptene îngropate cu mii de ani înainte de a se fi născut Pliniu, nu măsoară în sarcofagele lor mai mult decît măsoară un cetățean din Kentucky îmbrăcat în ciorapi sau poate nici atît; și în vreme ce vitele și celelalte animale gravate pe cele mai străvechi basoreliefuri din Egipt și Ninive dovedesc, prin proporțiile lor, că vacile de rasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
romantică, volumul de nuvele Cântecul păsării măiestre (1983) este urmat de Duhul apelor (1988) și Mielul de Paști (1991). Proza lui B., oprindu-se asupra unor experiențe dure, alternează notația realistă cu umorul. Ca poet, a scris parodii de succes (Sarcofagul lui Tutankamon, 1986). SCRIERI: Cântecul păsării măiestre, Chișinău, 1983; Sarcofagul lui Tutankamon, Chișinău, 1986; Duhul apelor, Chișinău, 1988; Mielul de Paști, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: L. Tomșa, Valeriu Babanski, „Cântecul păsării măiestre”, „Nistru”, 1983, 12; Ion Ciocanu, Dreptul la critică
BABANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285514_a_286843]
-
de Duhul apelor (1988) și Mielul de Paști (1991). Proza lui B., oprindu-se asupra unor experiențe dure, alternează notația realistă cu umorul. Ca poet, a scris parodii de succes (Sarcofagul lui Tutankamon, 1986). SCRIERI: Cântecul păsării măiestre, Chișinău, 1983; Sarcofagul lui Tutankamon, Chișinău, 1986; Duhul apelor, Chișinău, 1988; Mielul de Paști, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: L. Tomșa, Valeriu Babanski, „Cântecul păsării măiestre”, „Nistru”, 1983, 12; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 210-214. N.Bl.
BABANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285514_a_286843]
-
timp, mă Întrebam dacă mă spălasem pe dinți. Jerome aluneca și se urca pe mine și totul era ca În noaptea precedentă: o greutate care mă strivea. Așa Își anunță băieții și bărbații intențiile. Te acoperă ca un capac de sarcofag. Și la asta Îi spun iubire. Un minut a fost tolerabil. Dar curând haina de vânătoare și-a croit drum În sus și am simțit stăruința lui Jerome apăsându-mă. Încerca să-mi bage din nou mâinile sub cămașa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chipuri feminine. Unul dintre ele e mama sa, care a dispărut de mult. De supărare și inimă rea din cauza aventurii lui Pollio cu Scribonia. Nu seamănă prea bine. Dar nici nu trebuie. Nu se așteaptă asta nici măcar de la sculpturile de pe sarcofage. De ce să le-o pretinzi atunci pictorilor? A încercat doar să flateze modelul. A avut grijă să o pună în fața unei oglinzi. Aduce cu ea, așa cum și-o amintește, dar nu e o reproducere fidelă. Mai degrabă un tip conven
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face plăcere să vă mai întâlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm câteva cuvinte și după despărțire, îi privii mersul încet, parcă solemn al celui din 1945... Când ajunsei acasă doamna Pavel îmi înmâna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul în marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încântată doamna Pavel îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a trece de ușa aceea era să o forțez cu o rangă sau să o dobor cu securea, alternative pe care le-am scos repede din calcul. Am examinat poarta În lumina lumînărilor, gîndindu-mă că inspira mai degrabă imaginea unui sarcofag decît a unei uși. M-am Întrebat ce se ascundea de partea cealaltă. O privire mai atentă asupra Îngerii sculptați pe ușă Îmi tăie cheful de a mai cerceta, m-am Îndepărtat de locul acela. Tocmai eram pe cale să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mâinile tale moartea! Ce mai vrei de la viață? Privesc mâinile și parcă aș vedea niște ramuri împodobite cu aripi de molii uscate. Mi le apropii de gură și simt cum mi se scutură în adânc, un balsam furat parcă din sarcofagele fanariote... A fost cea mai cutremurătoare experiență din viața mea, care mi-a impregnat cu flori întunecate destinul. Din clipa aceea am știut că nu pot fi altfel... Nu am cum să mai fiu altfel și am decis să fiu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
legate la un sintonizator care ar trebui să capteze undele ce plutesc În spațiu, dar operatorul - cu panglică - trebuie să fi făcut o eroare, căci mai Întâi auzim muzică disco și pe urmă intră pe fir Radio Moscova. Brambilla deschide sarcofagul, scoate din el un grimoire, brăzdează aerul cu o cădelniță, și strigă „Doamne, vie Împărăția ta”, și pare să obțină ceva, pentru că Radio Moscova tace, dar În momentul cel mai plin de magie Începe din nou să se audă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]